18,249 matches
-
caz, ereticii adoptă rolul victimelor inocente, în cel de‑al doilea, mântuirea lor este asigurată a priori. Imaginea pe care o au despre Creator este cea a unui deus otiosus, un dumnezeu pe jumătate tolerant, pe jumătate indiferent față de lucrurile omenești. Irineu are deci dreptate să facă aluzie aici la doctrina epicureică, asupra căreia s‑a concentrat deja în cartea a III‑a (24, 2). Într‑adevăr, tema judecății finale este strâns legată de cea a temerii în fața morții și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
are capacitatea de a se adapta tuturor împrejurărilor istorice sau existențiale (3, 1‑2): Cuvântul se arată darnic și generos prin faptul că [se împărtășește] tuturor sfinților adaptându‑se, asemenea unui medic priceput, nevoilor fiecăruia. Cunoaște foarte bine slăbiciunea firii omenești. Pe neștiutori încearcă să‑i învețe, pe rătăciți să‑i întoarcă pe calea Lui cea adevărată; se descoperă ușor celor care‑l caută cu credință; se deschide îndată celor ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
om a venit Domnul (Flp. 2,7); și celălalt va veni cu chip de om.” Anticristul va fi așadar imitatorul lui Cristos. El nu va fi totuși diavolul întrupat, așa cum Cristos a venit ca Dumnezeu întrupat, ci o simplă ființă omenească stăpânită de duhul minciunii. 9) „A înviat Mântuitorul arătându‑și trupul ca un templu (In. 2,21); celălalt va «reînvia» templul din Ierusalim.” Această afirmație face trimitere la episodul relatat la Mc. 13, în care Isus prezice distrugerea templului. La
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
singură limbă. De aceea, el îi compară cu un urs; tot așa i‑a numit pe eleni leopard, căci toți sunt eleni. Dar fiara care stăpânește astăzi nu e o singură nație, ci un amestec de toate limbile și rasele omenești, este o plămădeală de recruți de război, care se cheamă, în întreg, romani, dar care nu vin dintr‑o singur ținut. Acest aspect presupune o semnificație aparte. Ultimul mare imperiu al lumii pământești va reactualiza în istorie haosul precosmic, haosul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pentru adevărul ceresc. După exemplul profetului Daniel, aruncat în groapa cu lei, simbol al lumii pământești, el trebuie să‑și păstreze intacte credința și nădejdea: „Fă, dar, asemenea lui Daniel, nu te teme de tirani și nu te supune poruncilor omenești. De vei fi aruncat în groapa leilor, vei fi apărat de Înger, vei îmblânzi fiarele” (III, 31, 3). În acest context se concretizează o altă întrebare stânjenitoare: cum se explică faptul că Dumnezeu ia decizii aparent contradictorii, adică îngăduie unora
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a uitat cele spuse la început, iar mai apoi a crescut în mândrie, a primit de la Dumnezeu această pedeapsă, ca semn și pildă pentru toți tiranii și regii, pentru ca toți cei ce sunt încercați de ambiții mai presus de firea omenească să nu se fălească, iar cei ce se ridică împotriva lui Dumnezeu să nu aibă prilej de mândrie, ci, văzând ei înșiși mai dinainte pericolele care amenință, să se teamă de Dumnezeu, știind că și ei au un Stăpân în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rugi și mărturisiri, n‑a dobândit vindecarea” (III, 4, 5). Cu toate acestea, în fața morții, monstruosul personaj își vine în fire și recunoaște atotputernicia lui Dumnezeu: „Deznădăjduit din pricina stării sale și revenit, de altfel, la o dreaptă vedere a lucrurilor omenești, în ceasul morții a spus acestea: Drept este să te supui lui Dumnezeu și să nu te crezi egalul Lui, când nu ești decât un muritor (2Mac. 9, 12)”. Hipolit conchide: „Într‑adevăr, toți regii care au fost pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cartea lui Iov, ca „vrăjmaș”. În fine, Celsus se dovedește a nu fi nici un bun filozof, dat fiind că nu înțelege necesitatea existenței diavolului pentru desăvârșirea spirituală a omului. Dumnezeu este bun prin esența sa; creaturile sale raționale (îngeri, ființe omenești) sunt bune prin accident, adică în măsura în care acestea au ales în mod liber bunătatea, iar alegerea presupune în mod obligatoriu ideea de dualitate. „Drept urmare”, spune Origen, „trebuia ca Dumnezeu, care știe să pună în slujba binelui chiar și consecințele răutății, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în funcție de „natura” proprie fiecărui individ. Există, așadar, o scară cu mai multe trepte a binelui și o alta, la fel de diversificată, a răului. Personificarea binelui este Isus, Fiul lui Dumnezeu, „izvor nesfârșit de transformare, de vindecare și de îmbunătățire pentru neamul omenesc” (6, 45); personificarea extremă a răului este dușmanul lui Cristos, Anticrist, „fiul diavolului”. Profeții au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor credincioșilor. Strategia răului este de a acționa totdeauna incognito. Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dezvoltare pe parcursul unei perioade atât de îndelungate și prin oameni atât de valoroși și care a fost, în sfârșit, consolidat prin atâtea bogății, va putea să dispară într‑o zi. Căci este cu neputință ca ceea ce este făcut prin putere omenească să nu fie distrus prin putere neomenească. Cu adevărat, lucrurile pieritoare sunt lucrare a celor pieritori” (7, 15). Imperiul Roman va urma pur și simplu destinul altor mari imperii care l‑au precedat: egiptean, persan, grec și asirian (respectăm ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ut proprium suum constituat imperium, leges commutet et suas sanciat, contaminabit diripiet spoliabit occidet: denique inmutato nomine atque imperii sede translata confusio ac perturbatio humani generis consequetur. Acesta va jigni lumea întreagă prin stăpânirea sa de nesuportat; va amesteca cele omenești cu cele dumnezeiești, va face lucruri urâte și greu de spus; va avea gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman, care, prin comportamentul său atipic (nesocotește atât legile omenești, cât și pe cele divine), creează un dezechilibru în întregul cosmos. Acțiunile sale nefaste atrag după sine cutremure de pământ, inundații, secetă și foamete. Pământul secătuiește, refuză să mai dea roade, anotimpurile se amestecă, iarna luând locul verii, iar vara
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reprezentat de un pasaj de o înaltă semnificație, în care mitul Anticristului primește un sens antidocetist: „Că diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată și va fi născut în chip
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celorlalți ca și cum ar fi în trup”. În concepția autorului nostru, Anticristul‑diavol este un simplu duh, coborât din cer pentru a‑i rătăci pe oameni prin tot felul de artificii. El va avea un trup iluzoriu, fiind astfel considerat ființă omenească, dar, în realitate, nu își va asuma nimic din natura muritorilor, cu excepția păcatului. El este deci mizantropul prin excelență (în sensul adevărat al cuvântului), opus lui Cristos, care își asumă, cu excepția păcatului, toate ale noastre, începând cu firea trupească. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâi despre nașterea și despre tinerețea lui, să aducem discursul nostru la relatarea acestora. Am spus deja: diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată, va fi născut în chip viclean
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fi atunci, o nenorocire „cum nu a mai fost de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24,21), decât numai în acele zile. Atunci, cel nelegiuit, mărindu‑se, va strânge laolaltă demonii săi care vor lua înfățișare omenească, se va scârbi de cei care l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic, ucigaș, plin de răutate. Va înmulți falsele minuni străduindu‑se să arunce în prăpastia pierzării tot neamul omenesc. Popoarelor care îl vor cinsti din pricina minunilor sale iluzorii le va vorbi cu glas de tunet, așa încât se va cutremura locul în care mulțimile vor fi adunate în jurul lui. „Popoare, seminții și neamuri, va spune el, priviți și vă minunați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
descoperi neîntârziat uneltirile și fanfaronadele Amăgitorului și vor reuși să scape din mâinile lui. Se vor ascunde în munți și în crăpăturile pământului, unde se vor ruga fierbinte, cu lacrimi și sfâșiere de inimă, cerând ajutorul celui care iubește neamul omenesc [...]. Vei vedea atunci cărui fel de post se vor supune sfinții și câte rugăciuni vor trebui să săvârșească! Și câte clipe și câte zile grele vor trece cei ce vor locui orașele și satele. Oamenii vor alerga de la Răsărit la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Judecății de Apoi. Ansamblul se înscrie la rândul său în logica tratatului CD, expusă de Augustin, în Retractationes, II, 43. Iată textul: Primele cinci cărți cuprind combaterea celor care consideră cultul numeroșilor zei venerați de păgâni necesar pentru reușita lucrurilor omenești și pe cei care pretind că interdicția acestui cult este cauza cumplitelor necazuri de acum. Următoarele capitole se îndreaptă împotriva celor ce recunosc, pe bună dreptate, că muritorii au cunoscut și vor cunoaște întotdeauna asemenea necazuri - uneori mai grave, alteori
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dorințelor, al dorințelor celor care iubesc lumea, asemănându‑se astfel cu diavolii, având aceleași sentimente ca și ei.” Tot astfel se întâmplă și cu Anticrist care este transferat de Augustin din planul exterior al istoriei, în cel interior, al sufletului omenesc. Adversarul nu mai este un agent extern și fizic al răului, ci o atitudine interioară, de ordin fundamental psihologic. Comentariul la Apocalipsă al lui Tyconius, donatist moderat (mort către anul 390), a avut un rol important în constituirea acestei eshatologii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
celor „patru fiare” de la Dan. 7, reprezentând, la primul nivel de interpretare, cele patru imperii puternice care au dominat lumea rând pe rând, simbolizează, la nivel anagogic, de această dată, vanitatea tuturor lucrurilor, caracterul derizoriu și perisabil al oricărei acțiuni omenești: „Prin statuia pe care o vede în vis Nabucodonosor, [profetul] ne arată vanitatea lucrurilor prezente și lipsa lor de consistență. Nimic nu este trainic, nimic nu rămâne, totul este trecător, totul se degradează și ajunge la un sfârșit. Prin mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va fi de foarte scurtă durată, iar ultimul rege pământesc, culmea nelegiuirii, va avea aceeași soartă ca predecesorii săi mai vrednici de stimă. Prin mitul Anticristului, Theodoret sugerează opoziția fundamentală existentă între cele două niveluri ale realității, cel al istoriei omenești și cel al veșniciei dumnezeiești. Această idee a fost întâlnită deja la Hipolit, dar aici ea este lipsită de orice conotație radicală. Hipolit găsea în această viziune metafizică un fel de refugiu ultim în fața „terorii istoriei”, în timp ce, la Theodoret, este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2,8). El ne descrie modul în care acesta va veni: „Venirea aceluia”, spune el, „va fi prin lucrarea lui Satan” (2Tes. 2,9). Diavolul va imita întruparea Mântuitorului nostru. Așa cum Domnul a lucrat mântuirea noastră descoperindu‑se prin firea omenească, tot astfel diavolul, alegând un instrument demn de răutatea sa, va face cunoscută lucrarea sa prin mijlocitorul său: el îi va înșela pe cei nepăsători prin semne mincinoase, prin minuni și prin tot felul de închipuiri. Pavel explică apoi de ce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin cuvântul gurii sale. Haereticarum fabularum compendium, PG 83, 525B‑532B Se cuvine să adăugăm celor spuse mai devreme că înainte de venirea Domnului va veni ucigașul oamenilor, diavolul‑vrăjmaș al lui Dumnezeu, uzurpatorul numelui dumnezeiesc, care va îmbrăca haina firii omenești. Și, așa cum odinioară s‑a făcut fur al numelui de „Dumnezeu”, pretinzând că este al lui și al complicilor lui în rău, și cum i‑a convins pe oameni, prin idolii cei făcuți de mână, să îi aducă un cult
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe Anticrist] și va vindeca boala iudeilor. „Căci el va trimite pe Ilie Tesviteanul să dea în vileag înșelăciunea aceluia și să vestească venirea Domnului său.” (Ml. 4,5) Dușmanul adevărului va imita aproape perfect parusia Domnului, alegând un corp omenesc demn de lucrarea sa nelegiuită și va înșela oamenii prin minuni mincinoase. Dumnezeiescul apostol ne‑a arătat limpede acestea, în epistola trimisă tesalonicenilor, în care spune: „În privința venirii Domnului nostru Isus Cristos și a adunării noastre împreună cu El, vă rugăm
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]