7,850 matches
-
Pe de altă parte însă temele și motivele (în sens conceptual și etnografic) conservate în această baladă sunt comune spațiului cultural indo-european. Al doilea pas impune o analiză în relație cu specificul popoarelor ce ne înconjoară, atât vest-europene, cât și orientale, căci există afinități cu culturile marginale indo-europene, de tip major. Miorița aparține culturii continentale / europene în măsura în care această civilizație o înțelege și o asimilează. Francezii, de exemplu, au fost primii care au ridicat un semn de întrebare în dreptul baladei (J. Michelet
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
că civilizația română modernă începe în clipa în care pătrund în Principatele Române primele semne ale spiritului occidental. Procesul de formație debutează, așadar, printr-o imitație a formelor, odată cu penetrația ideelor înnoitoare ale Apusului. Societatea românească întoarce atunci spatele inerției orientale și, împrumutînd formele, creează premisile pentru a apărea fondul. Fenomenul fomelor fără fond, de care vorbesc și junumiștii, e, așadar, real dar, spre deosebire de aceștia, Lovinescu îl consideră inevitabil și creator. Junimiștii, socialiștii, mai tîrziu poporaniștii și sămanatoriștii s-au opus
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
indice evacuarea populației. Sunt aduse argumentele filologice: toponimele latine ale râurilor (Argeș, Buzău, Criș, Dunărea, Mureș, Nistru, Olt, Prut, Siret, Someș, Timiș, Tisa etc., toate, nume atestate înainte de cucerirea romană), originea latină a multor cuvinte, numele "voloh" pe care slavii orientali l-au dat românilor, în timp ce slavii sudici i-au numit "vlahi". Misionarii au predicat în nordul Dunării în limba latină, ceea ce atestă existența unei populații romanice, de asemenea, inscripțiile creștine sunt dovezi revelatorii. Descoperirile arheologice și urmele materiale atestă continuitatea
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Separarea Daco-Românilor nord-dunăreni de Istro-Românii, Aromânii și Megleniții sud-dunăreni nu provine din migrații ale proto-românilor, ci din imigrația în zonă a Slavilor, care au izolat diferitele populații est-romanice unele de celelalte, ceea ce explică diferențele observate între cele patru limbi romanice orientale. Nicolae Iorga denumea bazinul Dunării de Jos : „"Vatra străromână"”. Geto-dacii au fost o populație tracică de limbă indo-europeană din grupul "satem" (limba latină fiind din grupul "centum") care trăia în bazinele Dunării de jos și al Mariței, corespunzătoare împărțirilor administrativ-teritoriale
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
pornind din actuala Albanie (parte din fostul „Diocesis Illyricum”, slab romanizată) și trecând prin Macedonia, regiunea Serdica (actuala Sofia), Munții Haemus (actualii Balcani și Scythia minor (Dobrogea). La sud de această linie, Tracii s-au elenizat. Prin urmare, limba romanică orientală, numită de lingviști "protoromână", s-a vorbit la nord de "linia Jiřeček" până la limita extrem nordică a transhumanței păstorilor romanici, limită care până în secolul XI est imposibil de determinat cu precizie, dar istoricii presupun că includea cea mai mare parte
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
masive muntoase-refugiu s-au produs în aceeași epocă și în apus (masivele Ardeni și Vosges, munții Alpi), unde populațiile respective au fost denumite de germanici: "valcheren", "wallons", "welschen" (toate aceste etnonime având etimon comun cu termenul „Walh”). Diferențierea limbii romanice orientale în mai multe ramuri, socotite de unii lingviști "dialecte" ale limbii române, iar de alții limbi de sine-stătătoare, se explică prin izolarea diferitelor populații romanice, acestea fiind sedentare și nu migratoare : la nord de Dunăre, în valea Timocului și în
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
partea de mijloc, Regatul Provence și Ludovic primește Italia. Teritoriul Lotharingiei corespunde actualmente teritoriilor: La moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv prin Tratatul de la Meerssen. Astfel Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
moartea lui Lothar II teritoriul său este împărțit între unchii săi Ludovic Germanul și Carol cel Pleșuv prin Tratatul de la Meerssen. Astfel Ludovic primește partea orientală a Lotharingiei ce conținea Frizia, Aachenul, Stavelot, Metz, si Basel iar Carol primește partea orientală ce conținea localitățile Liège, Visé și Maastricht. La moartea lui Ludovic, teritoriul estic al Lotharngiei intră în posesia fiului acestuia Ludovic cel Tânăr care încheie Tratatul de la Ribermont prin care urmașii lui Carol cel Pleșuv îi cedează partea occidentală a
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
Tânăr teritoriul îi revine fratelui acestuia, Carol cel Gras, care reușește o unificare efemeră a tuturor domeniilor francilor. Această unitate este de scurtă durată, la sfârșitul lui 887 acesta este detronat și moare în ianuarie 888. Urmașul său în Francia Orientală, Arnulf de Carintia, revendică întreaga Lotharingie iar în 894 îl înscăunează pe fiul său bastard Zwentibold ca rege al Lotharingiei. Zwntibold este ucis în 900 iar teritoriul îi revine fratelui său vitreg Ludovic Copilul. În 903, Ludovic îl numește pe
Lotharingia () [Corola-website/Science/297323_a_298652]
-
peste 15 ani sunt fumători. Conform datelor OMS din 2003, 22% din populația adultă croată suferă de obezitate. Datorită poziției sale geografice, Croația reprezintă un amestec de patru sfere culturale diferite. A fost o răscruce a influențelor culturilor occidentale și orientale—încă de la împărțirea Imperiului Roman—precum și între Mitteleuropa și cultura mediteraneană. Mișcarea ilirică a fost cea mai semnificativă perioadă de istorie culturală națională, secolul al XIX-lea dovedindu-se crucial pentru emanciparea limbii croate și aducând progrese fără precedent în
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]
-
se interzice exportul argintului. Țara Românească întreținea schimburi comerciale și cu țările de peste Dunăre, precum și cu statele italiene (mai ales Genova și Veneția), ale căror negustori își ancorau vasele în portul Licostomo. De la aceștia din urmă Țara Românească importa mărfurile orientale (stofe scumpe, mirodenii, parfumuri etc.) și exporta ceară, miere, blănuri, etc. Vadurile de peste Dunăre erau la ostrovul Lopatna (lângă Brăila), Orașul de Floci, Dârstor, Giurgiu, Șiștova, Nicopole, Țimbru și Calafat-Vidin (punct esențial în comerțul cu Raguza). În toate aceste puncte
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și ocrotitorul orașului. Începând din secolul al VI-lea, numeroase triburi slave s-au instalat în regiunea Tessalonicăi. Mai multe atacuri au avut loc contra orașului de-a lungul întregului secol al VII-lea, iar imperiul, foarte angajat pe frontul oriental, intervine cu slăbiciune. Ca urmare a expulzării evreilor din Spania, numeroși evrei sefarzi s-au instalat la Salonic formând una dintre cele mai importante comunități evreiești din Orient și constituind, timp de mai multe secole, majoritatea locuitorilor din acest oraș
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
ținutul Hațegului și o parte din Temișana. Numai o asemenea întindere explică faptele mari ale muntenilor și rezistența contra atâtor dușmani puternici: sârbi, unguri, turci. Creșterea s-a făcut treptat. La început sâmburele coloniei romane cuprindea: Oltenia, Hațegul și partea orientală a Temișanei, alcătuind Banatul Severinului. În secolul XII s-a întins pe malul Dunării până la Chilia și în al XIII-lea și-a adăugat ducatul Amlașului.<br> Nomenclatura explică originea multor termeni întrebuințați ca să arate teritoriul Munteniei. Tot aici se
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
este, după unele opinii, decât o deformare a denumirii anterioare „Polystylon”. În ultimele decenii ale sec. XIX și la începutul sec. XX, Bulustra a urmat destinul Traciei occidentale, trecând prin toate peripețiile legate de destrămarea Imperiului Otoman și rezolvarea „chestiunii orientale”. La sfârșitul Primului Război Mondial, prin Tratatul de la Neuilly (1919), regiunea Traciei occidentale revine Greciei, căreia îi aparține până în prezent (cu o scurtă întrerupere, în al Doilea Război Mondial, când a fost încorporată Bulgariei). În 1924, guvernul grec recunoaște actul de constituire
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
de la cotitura rîului își dau seama, ca toți predecesorii lor, de avantajele pe care le prezintă acest loc. Cotropitorii n-au stat aici mult timp (deceniile 4-6 ale secoluloui XIV), dar au reușit să imprime localității de la cotitură o înfățișare orientală. Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip oriental, la începutul secolului al XIV-lea a apărut Orheiul Vechi, care a întrat în componența statului feudal
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
mult timp (deceniile 4-6 ale secoluloui XIV), dar au reușit să imprime localității de la cotitură o înfățișare orientală. Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip oriental, la începutul secolului al XIV-lea a apărut Orheiul Vechi, care a întrat în componența statului feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
modernității poate fi înțeles și ca un uriaș efort de ierarhizare/suprimare a cunoștințelor practicate în comunități care au stat și stau în calea imperiilor. Invocând mai întâi sângele și creștinismul, apoi culoarea pielii, așa numita sălbăticie a primitivului, despotismul oriental, ș.a., științele Europei au redus la tăcere, au ridiculizat și au muzeificat expresia teoretică a Celuilalt, ca și cum Celălalt n-ar fi în stare să gândească autonom fără patronajul stăpânului alb. Prin asemenea artificii, discursul occidentalist - discursul despre supremația Occidentului față de
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
sub hegemonie francă (dinastiile Merovingiană și Carolingiană). Dar după expansiunea din timpul lui Carol cel Mare, imperiul franc a fost împărțit prin tratatul de la Verdun în 843. Teritoriile Elveției de astăzi au fost împărțite atunci între Francia Mijlocie și Francia Orientală până când au fost reunificate sub Sfântul Imperiu Roman în preajma anului 1000. În 1200, Platoul Elvețian cuprindea dominioanele caselor Savoia, Zähringer, Habsburg și Kyburg. Unele regiuni (Uri, Schwyz, Unterwalden, denumite ulterior "Waldstätten") au fost incluse în Imediațiunea imperială, cu scopul de
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
sau a unor referendumuri (false), anexarea Savoiei și Nisei, și alipirea Genevei de Franța, teritoriul fiind denumit La Grande Nation. În 1798 s-a înființat o a treia coaliție din care făceau parte Marea Britanie, Rusia, Austria și Imperiul Otoman. Planurile orientale ale lui Napoleon eșuează. Între timp, situația internă și externă a Franței s-a agravat, pierzând câteva poziții importante, Italia fiind transformată în republici-surori, conduse de adepți ai iacobinilor. În sud s-a proclamat Republica Partenoneana, condusă de iacobini. Napoli
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din Asia Centrală până la Marea Mediterană și Marea Neagră, în vestul Asiei. Astfel, de exemplu, pe plan material, arhitectura romană, drumurile pavate, termele, fântânile publice, săpunul, toaletele, canalele de evacuare au fost preluate de turci de la greco-romani și sunt astăzi cunoscute ca "stil oriental" sau "mauresc", "caldarâm", "băi turcești", "cișmele", "toalete turcești" sau "haznale", iar pe planul spiritual, operele filozofice, istorice, literare, științifice ale antichității greco-romane au fost traduse și transmise musulmanilor care, la rândul lor, le-au retransmis țărilor apusene. O Turcie transformată
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
Trubadur, II, n. 289, 29 septembrie 1900. "Lăudăroșii," semnat Caton, II, nr. 289, 29 septembrie 1900. "Ce-i și cu invidioșii," semnat Caton, II, nr. 290, 30 septembrie 1900. "Respectarea autorității," semnat Caton, II, nr. 293, 3 octombrie 1900. "Apucături orientale," semnat Caton, II, nr. 295, 5 octombrie 1900. "Imberbii," semnat Caton, II, nr. 296, 6 octombrie 1900. "Mici politețe," semnat Caton, II, nr. 298, 8 octombrie 1900. România Jună ilustrată, Anul I, 1901 "Bucureștiul artistic", semnat Șt. Petică, I, nr.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
poemului în proză "Ce fragezi, "în „Propășirea”, 1895. Petőfi Sándor: "Întâiul rol, Glasul amintirei, Viersuri iubitei". Heinrich Heine: poeme: "Tragedie, Dedicație, Diana, Dorință, La răspinteni, În vale la Salamanca, Angelicăi, Seara-n codru, La malul mărei". Friedrich Martin von Bodenstedt:" Orientale". Mihail Lermontov: "Cântec". Adam Mickiewicz: "La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara". Traducerile din acești autori se regăsesc în volumul "Scrieri"," "I, ed. îngrijită de Eufrosina Molcuț, București, 1970. Fără autor: "Ștefan Petică", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, 7 noiembrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
au fost deportați în Uniunea Sovietică, mulți în gulaguri. Guvernul sovietic a insistat pentru a reține majoritatea teritoriilor capturate conform pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 (acum teritorii occidentale ale Belarusului și Ucrainei), recompensând Polonia cu părțile Sileziei, ale Pomeraniei și Prusiei Orientale, cu orașe precum Gdańsk ("Danzig"), Olsztyn ("Allenstein"), Szczecin ("Stettin") și Wrocław ("Breslau"), acum unele dintre cele mai importante din stat. O dată cu anexarea teritoriilor de către Polonia, majoritatea germanilor au fost expulzați în Germania. În iunie 1945, după conferința de la Ialta, a
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze. Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă, nu doar un dialect. Germana mijlocie se împarte, de asemenea, în două grupuri dialectale: germana mijlocie occidentală ("Westmitteldeutsch") și germana mijlocie orientală ("Ostmitteldeutsch"), fiind vorbită în centrul Germaniei (Saxonia Superioară, Luzația, sud-estul Brandenburgului, nordul Turingiei, Hessa, Renania Superioară, Palatinatul Rinului, Saarland), precum și în Luxemburg, estul Belgiei și în regiunea franceză Lorena. Grație poziției sale mediane între dialectele germanei de jos și ale
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
Luzația, sud-estul Brandenburgului, nordul Turingiei, Hessa, Renania Superioară, Palatinatul Rinului, Saarland), precum și în Luxemburg, estul Belgiei și în regiunea franceză Lorena. Grație poziției sale mediane între dialectele germanei de jos și ale celei de sus, dialectul "Lausitzisch-Neumärkisch" al germanei mijlocii orientale (vorbit în Berlin și în sud-estul Brandenburgului) stă la baza germanei standard ("Hochdeutsch"). Germana de sus ("Oberdeutsch"; a nu se confunda cu germana standard sau „înaltă” numită "Hochdeutsch") se împarte în trei grupuri dialectale, la rândul lor subdivizate în graiuri
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]