8,628 matches
-
doar de a crea și de a viețui În limitele strâmte-largi ale domeniului nostru. În speță romanul - și am luat pildă de la acei mari Înaintași ai artei noastre În modernitate, care au „Îndrăznit” a depăși limitele ficțiunii epice spre a păși În „ograda sacrosanctă a speculației noțiunii, a filozofiei”, lucru care bătrânului Goethe și tinerilor săi admiratori filozofi de la Weimar și Heidelberg li se părea firesc!... Cioran, În ’76, când l-am cunoscut eu, era un bărbat de statură medie, subțire
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
deplasează centrul de greutate de la sfârșit (conștiința în genere) la început (conștiința individuală, aceea a "inimii", căreia Kant nu-i acordă nici un credit în cunoașterea obiectivă). Cu sentimentul ferm că adevărul este în inimă, creierul nefiind decât lacheul ei, Eminescu pășește în felul său pe spiralatul drum al cunoașterii (al cercării cum zice el). Spre deosebire de Hegel, care absolutizează întregul, el crede în valoarea deosebită a Părții, contrar lui Kant care crede că la noumen, adică la esența supremă cognoscibilă prin rațiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
În cuvântul poetic "lumea cea gândită pentru noi avea ființă". Heidegger redescoperea temeiul ființei în alétheia grecilor și în poezia lui Hölderlin. El, Heidegger, a identificat în limbajul poetic "casa Ființei". Gândirea autentică este gândirea ființei. Este drumul pe care pășește Eminescu: "A turna în formă nouă, limba veche și-nțeleaptă"; "dar eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ Pătruns de-adânca sete a formelor perfecte". Aceasta este șansa atingerii adevărului, a "cuvântului ce exprimă adevărul". Modernitatea, esența frumosului, constă tocmai în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după nenumărate controale, demonstrau, în realitate, contrariul, adică mostre indubitabile de normalitate. Astfel, Rebega sesizează odată organele județene că un șef de cooperativă încasase o sumă frumușică pe state de plată "fictive", pe numele unor muncitori sezonieri care nici nu pășiseră pe tarlale. La anchetă însă toți interogații recunosc că semnaseră și că primiseră banii, inclusiv semnatarul reclamației pe care îl îndemnase Rebega să o scrie. În finalul cărții, după ce supraviețuiește calvarul "varvarian" și dispare, pornind în căutarea "formulei corecte", personificată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru ca, ulterior, să-i devină dușman, în momentul în care "ucenicul" îi amenință poziția de singur deținător al unor secrete de neconceput pentru cei mai mulți oameni, cu atât mai mult, cu cât se află în contiguitatea lor. Împreună cu învățătorul, Dimitrie Cristea pășește, intrând în oglinda neagră, asemenea lui Alice, dar nu în "țara minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cititorul contemporan, o lectură din multe puncte de vedere instructivă, chiar fiind, așa cum o descrie autorul ei, "antisistemică prin formă"; ea "s-ar putea să cuprindă un întreg sistem de gândire cu mize multiple, labirintice, trecând prin multidisciplinaritate, interdisciplinaritate și pășind, finalmente, în transdisciplinaritate, în sensul ethosului modern al lui Ștefan Lupașcu și al lui Basarab Nicolescu" (Predoslovie). "Luceafărul românesc", revistă on-line13 Simion BOGDĂNESCU Biografia numărată a ideilor Nu întâmplător îmi așez această recenzie sub nimbul inefabil al poeziei eminesciene! Arbitrar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
premisei. Criticul este întâi de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce stătea în față se pășea ca pe terenul primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare la ultima erupție? Posibilul a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi teoria conspirației. În preambulul volumului de față, autorul ne avertizează că: "Nu trebuie să se confunde dublul referențial (care simultaneizează complexele de cultură și complexele de profunzime) cu dubla măsură, simptom al unui spirit dedublat". Și asta, o dată, pentru că, pășind pe urmele unei erori de acest gen, înțelegerea demersului lui Theodor Codreanu ar fi obturată, dar și pentru că Eminescu nu a fost un spirit dedublat, ci o conștiință unitară, profundă, un geniu care ineluctabil, după cum ne arată autorul cărții, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tine că această realitate e atât de mult așteptată și de unul și de altul. Aș vrea ca aceste cinci săptămâni să treacă întocmai ca 5 secunde de bucurie și să ne vedem unul lângă altul în fața Altarului, hotărâți să pășim alături în viață și la bucurii și mulțumiri și la neplăcutul și neprevăzutul ce eventual ar căuta să se infiltreze în calea pașilor noștri. Faptul că am revenit asupra datei fixate pentru nuntă te-a încredințat că țin cu orice
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
calvarul vieții între pereții tăi. La fel și noi, stăm la țară, la casă noastră, și ne simțim bine. Dragă Alecule, ne-am despărțit nu de mult de anul 1983 pe care l-am dorit bun. Avem încredere că am pășit într-un an nou mai bogat în împliniri pentru țară și pentru noi. Cred că în vara anului 1984 voi veni pe la tine să ne mai consolăm unul pe altul, cu mult drag și dor, Iliuță și Lorica. * Sfatul colegului
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
să mă păstreze tânăr la minte spre a nu-mi fi mie povară și nici celor din jurul meu ! Un gând frumos de adâncă recunoștință păstrez și pentru orașul Bârlad, în care viețuiesc de atâția ani. Este orașul în care am pășit timid spre lumina cărții, m-a înzestrat cu neasemuita comoară a științei și culturii, m a format profesional și astfel format, m-a trimis să înfrunt provocările pe care viața mi le-a pus în cale! Atâția ani am muncit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
05 90 90 Alte vermuturi și alte vinuri din struguri proaspeți, aromate cu plante sau cu substanțe aromatizante, în re- cipiente al căror conținut să nu depa- seasca 2 litri, având o concentrație de alcool funcție de volum care să de- pășească 18% vol 22 06 00 39 Alte băuturi fermentate spumoase (de exemplu cidru de mere sau pere), cu excepția Piquetteului: amestecuri de băuturi fermentate spumoase, chiar ba- uturi nealcoolice, nedenumite și necu- prinse în altă parte, nespumoase, pre- zentate în recipiente
ORDIN nr. 67 din 22 decembrie 1995 privind instituirea regimului de supraveghere statistica pentru importul unor produse. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120781_a_122110]
-
2 litri 22 08 30 19 Whisky așa - zis "Bourbon" prezentat în recipiente cu un conținut care să depășească 2 litri 22 08 30 31 Whisky din malț pur, prezentat în re- cipiente cu un conținut care să nu de- pășească 2 litri 22 08 30 89 Alte whisky-uri, prezentate în reci- piente cu un conținut care să depa- seasca 2 litri 22 08 40 10 Rom prezentat în recipiente cu un con- ținut care să nu depășească 2 litri
ORDIN nr. 67 din 22 decembrie 1995 privind instituirea regimului de supraveghere statistica pentru importul unor produse. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120781_a_122110]
-
22089069, prezentate în recipiente cu un conți- nut care să depășească 2 litri 22 08 90 73 Rachiuri care nu se obțin din fructe, altele decât cele de la pozițiile 22081000 - 22089069, prezentate în recipiente cu un conținut care să de- pășească 2 litri 22 08 90 79 Lichioruri și alte băuturi spirtoase, altele decât cele de la pozițiile 22081000 - 22089073, prezentate în re- cipiente cu un conținut care să depa- seasca 2 litri 22 08 90 91 Alcool etilic nedenaturat cu o
ORDIN nr. 67 din 22 decembrie 1995 privind instituirea regimului de supraveghere statistica pentru importul unor produse. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120781_a_122110]
-
pericol în exploatare și prin această apară viață și integritatea cetățenilor. Exprimându-și opinia, instanța apreciază că unii învinuiți sau justițiabili invocă neconstituționalitatea unor legi sau a unor texte de lege cu gândul că societatea noastră și statul român au pășit pe calea democrației și că unele legi sau texte de legi nu ar mai corespunde în raport cu Constituția noastră democrată. În încheiere, instanța invocă în sprijinul opiniei sale prevederile art. 51 din Constituție, în sensul cărora respectarea Constituției, a supremației sale
DECIZIE nr. 269*) din 19 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 alin. 2 lit b) din Decretul nr. 400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în munca în unităţile cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/118325_a_119654]
-
Până departe în zări de păduri / Și țarina plină de holde și soare / Râdea bucuroasă cu zâmbet de floare... // Cu ochii departe pe lanuri aprinse / Priviam cum se leagănă spicele ninse / În ploaia de soare cu raze fierbinți, / Și boii pășiau liniștiți și cuminți... Și iarăși pe carul cu snopi de săcară / Veniam către casă în faptul de sară. / Și cerul era numai spuză de stele, / Și drumul gemea sub roțile grele... / Și cumpene negre dormiau la fântâni / Și focuri aprinse
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
nu s-a mai deschis, / E fără greș în toate; în sine e deplină. // Cunoaște-nțelepciunea de a urzi ușor, / De a schimba obida în calmă bucurie, / De-a crede că-i senin un cer vârstat de nor, / De a păși în moarte ca-ntr-o copilărie. // Surâde tinerețea și umblă în durere, / Când o socoți pierdută ea-și urcă veșnicia; / E o nădejde care nu a ajuns putere, / Dar poate cu un gest să biruie tăria. // Stăpână-i pe știința
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Mi-e dor de serile de mai Când dulce tu că o ispita La brațul meu încet pășeai Și veselă și fericită... Mi-e dor de aleea cu bujori Pe care parcă în neștire Noi ne plimba, de-atitea ori Crezând în visuri de iubire. Mi-e dor de teiul cel înalt Sub care ne opream anume Că numa
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93308]
-
mai pot de cald! schimbă-te, moșul cu tălpile ei în brațe, glezna i-o țin cu palma, că alunecă, și-i spun să tacă, judecă, omule fără picioare, prea te uiți la tot ca să nu vrei să înțelegi, așa cum pășești în cioturi! ți s-a întors țiganca, altă bluză, într-o clipă a ta de mînie, folosind brațele și mimica, apoi remarci de inteligență, pe spate voinic, de om înalt, mi-alungă alienata mintal ca să-ți cedeze locul. Afară, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
secvența ritualică, cetățeanul doarme peste banchete, un vîrf de bocanc din trecere, sari, forța publică parazitată de limbajul intimidării, fumez cu copilul în brațe, mamă la 16-17 ani, jalnic al meu cuvînt, la ora unu din noapte îl învăț să pășească, înțelegerile lui fără plîns, primește o pungă de bomboane și pachetul de biscuiți, are bărbatul, ia, desfă, dulciuri drajeuri, nici măcar un mulțumesc! vraja care ține limbile de înțeles se dezleagă, limbile se abțin, baierele pungilor deschise pe rînd, conțin somn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
spre nord-est, halta Brusturoasa casele grohotișuri, ordinul pieptului de munte scos în afară, firele de mesteceni în cetină, în același sens biserica de lemn, vîrful ascuțit, Palanca sud versantul bine îmbrăcat în zăpadă, perechea de țigani, 7-8 metri în față pășește el, am lucrat la țigan, la căldărari, am și dormit, era cald! dar cît am lucrat la ei mîncare mi-am luat mereu singur, două tunuri și momîia monumentul eroilor, Ghimeșul cu inscripție 1897-1997 la centenarul căii ferate Ciceu Ghimeș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
temă posibilă, ca și nădejdea ori dorul, cînd omul a plecat să locuiască în altă parte decît acasă, se lamentează apoi că deșertul urban, că omul-text plecat din literatură în tren, covor uscat frunzele, halta Rafaila iote-l pe Niculae! pășește mai cu încredere, după metoda spațială ne-am redus la singurul nostru aspect călătoria, el ne face restricția libertate, visul acela chiar a fost pe deplasare în timp! "Comcereal SA Vaslui. Baza Băcești" paznicul iese în ilic, scaun la poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
hotare sub formă brută ca întotdeauna, să fim ca și mai înainte o colonie. După luptele din vremurile trecute împotriva turcilor, austriecilor și ungurilor, după propriile noastre lupte cu naziștii și italienii, urma să avem în continuare drumuri înnoroiate, să pășim pe ele în apanke-le șsandaleț noastre țărănești și să ne dăm la o parte la trecerea pe lîngănoi a inginerilor ruși în automobilele lor, exact așa cum făceau sîrbii atunci cînd treceau turcii călare pe catîrii lor !23 Autoritățile iugoslave erau
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
căpcăun"5). În tot acest timp, o altă populație de călăreți, iranieni veniți din Caucaz și pe care romanii i-au botezat alani, traversează Rinul (către 406), devastînd Galia (unde Aetius i-a folosit drept mercenari împotriva hunilor), înainte de a păși în Spania, apoi în Africa, unde va dispare printre vandali. Înaintarea hunilor către vest și sud a declanșat mecanismul marilor migrații germanice. Terorizați de reputația care le-o ia înainte, fără încetare hărțuiți din spate, mereu în căutare de noi
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
om, și în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i va cunoaște și care nu-l vor cunoaște?" (p. 6). Pășind către esența subiectului pe calea apofatică, a definirii prin negare, Delavrancea punctează că "Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare" (p. 7), nici nu e esențializată în limbă. Din celebrul discurs al lui Ernest Renan (1990) [1882] în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]