7,466 matches
-
potrivit prejudecății heideggeriene, ființa este temeiul, dar ea se sustrage actului de recunoaștere ca atare, trebuind să se sustragă, pentru că ea este în măsura în care este Dasein-ul, adică în măsura în care această ființare căreia îi este constitutiv faptul-de-a-fi se constituie pe sine. Situația aceasta paradoxală, de schimbare a sensurilor judicativ și non-judicativ între ele, îi este specifică analiticii existențiale și despre ea va fi vorba mai departe. Punctul sigur, apodictic, socotit mai sus, nu poate fi decât temeiul însuși, raportat la tradiție; dar, hermeneutic vorbind
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitică" (principiu, individual, universal, determinare, categorie, relație timp, spațiu etc.), dar structura teoretică astfel constituită are sensul de "ontologie". Kant operează o transmutare a metafizicii (așa cum ea fusese edificată istoric) în dialectică transcendentală, dar în acest fel, aceasta din urmă, paradoxal, devine o "critică" (adică a "filosofie", care are limite clare, căci ea nu poate fi decât o "disciplină" a rațiunii pure). Heidegger, de asemenea, construiește, pe temeiul diferenței ontologice, relevantă într-o analitică existențială a Dasein-ului, modelul unei reconstrucții a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
plină de sens, de aici "semnul" logos-ului întreg) ce ne apropie de însăși "unitatea de viață", cu practicile și regulile ei, anume tocmai de faptul originar pentru rostire, gândire, făptuire, care, acum, pare a fi de natura non-judicativului. Dar, paradoxal, tocmai prin constituirea temporală a logos-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
practicile și regulile ei, anume tocmai de faptul originar pentru rostire, gândire, făptuire, care, acum, pare a fi de natura non-judicativului. Dar, paradoxal, tocmai prin constituirea temporală a logos-ului însuși, așa cum spuneam, ca un "Corp în carne și oase" paradoxal, fiindcă timpul, corelat obiectual al judecății, devine el însuși act de constituire a "obiectului" logos este cu putință deschiderea orizontului non-judicativ; dinspre dictatura judicativului, timpul, cu o funcție obiectuală covârșitoare alături de judecata continuu activă constitutiv, își va arăta propriul adevăr
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atemporalizării subiectului judecății (subiectului logic). Acesta, așadar, va fi gândit de aici încolo ca reprezentând un substrat pentru fel de fel de însușiri (determinații) indicate prin predicat; desigur, toate acestea sunt cu putință numai înlăuntrul structurii formale a judecății. Atemporalizarea, paradoxal, intensifică determinația pe care subiectul o căpătase tocmai prin intervenția timpului. Dar de ce se întâmplă aceasta? Operaționalitatea judicativă trebuie să se sprijine pe ceva stabil, pe un fel de "substrat", pe ceva care să fie întărit în dimensiunea sa ființială
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
doar o formă a ființării, ci ființarea însăși pe care o în-ființează. Și tocmai datorită identității sale funcționate și ființiale el poate fi împlinit în timporizarea realizată ca prezentuire a ființării conștiente care îngăduie, totodată, chemarea trecutului și survenirea viitorului. Paradoxal, odată trecut în ființare conștientă, desăvârșit în propria sa ființă, timpul trece asupra ființării chiar și accentul ființial al cărui purtător era el, în virtutea identității sale constitutive cu ființa. Pe această cale, ființarea conștientă pre-ia funcția (sensul) de ființă de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de celelalte componente ale judecății totuși, fără a provoca o precaritate constitutivă sau funcțională acesteia -, pentru a ocupa "poziția" de punct de perspectivă din care judecata poate căpăta sensuri peste limitele impuse de structura sa formală S P, obiectualizând timpul, paradoxal, ca act de timporizare, prin chiar această structură formală. De fapt, actele de timporizare judicativă sunt de la bun început în structura judecăți, așa încât aceasta, deși trebuie luată în sens de act universal în orizontul dictaturii judicative, este ea însăși obiectuală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
secundă este însă posibilă, în acest fel "copleșitor", dacă orice fapt din orizontul de dominație a acestei structuri-forme este subordonat ei. Or, acest lucru nu este posibil oricum, ci numai cu condiția ca timporizarea secundă să fie, în fapt (dar paradoxal!), prima și să o condiționeze pe cealaltă; sau măcar să reprezinte, într-un sens strict formal, "impulsul" primei timporizări. Acest fenomen va fi lămurit în cele ce urmează. Oricum, structura-formă care cuprinde cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea cuprinde constrângător
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
așa cum, dacă predicatului îi lipsește sensul de generel, nu-l poate avea pe cel de universal. În alți termeni, fără sensurile logice nu sunt posibile nici cele ontologice. Dar aceasta se întâmplă numai dacă urmăm firul reducției judicative ghidându-ne, paradoxal, tocmai după simțul comun și opinie. Altfel, adică acceptând rostul reducției judicative, care este acela de a scoate la iveală originea logicului (a logos-ului formal), anume logos-ul (ca atare), ontologicul nu poate fi după logic. De exemplu, un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceva" decât în exercițiul funcțiilor sale formale și alethice; el nu ține de o facultate anume, deși se exprimă prin "facultăți sufletești" diverse, prin habitualități etc. Am putea spune că cele dintâi (formele raționale) au o ființare netimporizată, ceea ce este paradoxal din perspectiva reducției judicative, în vreme ce ipostazele judicativului sunt, înainte de orice, evenimente (constitutive, cum este firesc pentru un eveniment, sau regulative, cum s-ar putea întâmpla atunci când timpul ar fi concentrat doar în funcția sa modelatoare, adică ar fi retras din
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
să scape din vedere ceea-ce-este, chiar în înțelesul său judicativ, anume ființa; dar în așa fel încât nu "imaginea" acesteia să fie semnificativă așa cum este ea în orizontul judicativului constitutiv -, ci conceptul ei ca atare: Fi-ul (poate chiar Fiul). Paradoxal, tocmai conceptul și nu imaginea este fapt al Eului-Trup, ca eu constituant potrivit (care corespunde) logos-ului ca atare, dar atâta vreme cât acesta este încă "descoperit" (observat etc.) dinspre judicativ; totuși, nu dinspre judicativul constitutiv, ci dinspre acela regulativ, ale cărui
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
primă, I, 28, 44 a; p. 111. 87 Analitica primă, I, 28, 44 a; p. 108. 88 Cf. Analitica primă, I, 29, 45 a 45 b. 89 Analitica primă, I, 30, 46 a; p. 118. 90 " Teza este o opinie paradoxală." Topica, I, 11, 104 b; p. 24. A se vedea, pentru sensul "tezei": Ibidem, I, 11, 104 a 105 a. 91 "Problema dialectică este un obiect de cercetare, al cărei scop este sau de a alege și de a evita
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
creștere semnificativă a nivelului bazal al rezistenŃei microvasculare la fumători, în comparaŃie cu nefumătorii. S-a observat o destabilizare complexă a mecanismelor reglatorii ale microcirculaŃiei la fumători, anormalitatea vasodilataŃiei de repaus, afectarea mecanismelor vasodilatatoare endotelial dependente sau endotelial independente, restabilirea paradoxală a vasodilataŃiei endotelial dependente, ca răspuns la fumatul acut. 45 Aportul tisular de oxigen este corelat cu perfuzia tisulară. S-a observat o scădere a fluxului capilar la nivel digital, la aproximativ 5 minute după expunerea la fumul de Ńigară
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
alte activități similare sunt de mult o parte integrantă a vieții În America. Ne-am mândrit Întotdeauna că suntem o națiune de voluntari cu conștiință civică. Putem oare să fim individualiști și orientați spre comunitate În același timp? Cu toate că aparent paradoxală, Înclinația americană spre conștiința civică reflectă credința noastră profundă În libertatea individuală. Americanii au avut Întotdeauna rețineri În a ceda prea multă putere statului. Pentru noi, libertatea Înseamnă abilitatea de a aduna bogăție personală și astfel, de a deveni independenți
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care este și interpretul rolului principal. Nu că actorul nu s-ar achita cu totul onorabil de sarcinile impuse de regie (ba chiar bănuiesc că este unul din cele mai izbutite roluri ale sale din ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la ideea existenței unor primitive, numai notația (S, A, P) este diferită de a lui Dixon. 52 De fapt, după cum precizează, autorul reia o idee exprimată anterior, în 1978. 53 Spre deosebire de studiul din 1979, în cartea din 1994 (în mod paradoxal, Ergativity a apărut în același an cu L'actance), Dixon adaugă la noțiunea de ergativitate morfologică și precizarea intrapropozițională, tocmai pentru că unele dintre aspectele definitorii ale acestui tip de ergativitate sunt de natură sintactică, iar la noțiunea de ergativitate sintactică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
încorsetați de limitele impuse de directivele magisteriale, artiștii bisericii au încercat tot felul de strategii stilistice pentru a satisface amândouă exigențele. Prezența cantus-ului firmus gregorian la temelia compozițiilor polifonice, timp de secole, a fost una dintre acestea. În mod paradoxal, intervențiile autorităților bisericești, care au încercat să stăvilească pătrunderea inovațiilor muzicale în ceremoniile de cult, au avut drept rezultat efectul contrar; dar, în definitiv, în favoarea patrimoniului cultural al umanității, expresie a aceleiași nevoi de infinit pe care însăși Biserica încearcă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Deasemenea, poate duce la conservarea unor iluzii ale sistemelor sociale particulare. De exemplu, iluzia că se poate promova un sistem democratic de conducere la nivelul secției unei întreprinderi, în condițiile în care direcția acesteia practică o centralizare excesivă a deciziilor. Paradoxal deci, integrarea secvențială poate genera stări de dezechilibru în sistemele sociale. Și din acest motiv, sociologul trebuie să fie prudent în asemenea situații. Este de înțeles că sociologia tinde spre o rapidă integrare totală, în întregul ciclu al activităților sistemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
șanselor de viață ce caracterizează tranziția, cu toate contrazicerile și incoerențele acestora. De asemenea, cercetările succesive, pe o perioadă mare de timp, ale grupului Dan Banciu - Sorin M. Rădulescu asupra devianței, corupției, criminalității au adus În fața opiniei publice unele dimensiuni paradoxale ale fenomenelor care explică rezistența și amplitudinea acestora. Corupția, de pildă, este explicată atât ca fenomen deviant, cât și ca ,,un substitut funcțional al unei reforme care nu a fost dusă până la capăt”. Rezultatele investigațiilor au stat la baza reformei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Lenin și cu atât mai puțin Stalin, cu viziunea lui extrem de simplistă, nu au utilizat termenul sociologie ca o știință a societății. Nu aveau nevoie de acest termen. Teoria lui Marx era „teoria asupra societății” care trebuia să fie dezvoltată. Paradoxal, spre deosebire de spiritul teoriei lui Marx, marxism-leninismul a evoluat ca o „filosofie”. Deși Marx a Încercat să se desprindă de stilul filosofiei speculative, opunându-i un stil științific, urmașii săi Engels și Lenin au oscilat târziu În acest câmp epistemologic din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de la părinții lor (de la generația vârstnică). Ajutoarele materiale - În ceea ce privește darurile materiale părintești, acestea se concretizează atât În bunuri private, directe, Între părinți și copii, cât și În prestații sociale oferite tinerilor (burse de studiu, indemnizații de șomaj etc.). În mod paradoxal, cercetările empirice arată că, oricare ar fi veniturile lor, părinții tind să le acorde mai mulți bani, În special, copiilor care sunt beneficiarii unor ajutoare sociale, În defavoarea celorlalți copii, ce nu primesc astfel de ajutoare. În acest fel, ajutoarele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
political and social aspects. Parcurgerea tematicii atelierelor ne conduce spre ideea unei abordări multidisciplinare a ruralului În lume, cu accente mai pregnante pe dezvoltarea agrară și teritorială și pe problematica filierelor și securității alimentare. Perspectiva dominantă pare a fi, oarecum paradoxal pentru un congres de sociologie, cea economică și, de altfel, putem mărturisi, abia dacă unul din zece participanți la congresul de la Trondheim erau sociologi prin profesia de bază sau cea academică. De altfel, una dintre personalitățile marcante ale cercetării ruralului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
să fie oarecum acceptată: fiecare pas Întreprins de autoritățile naziste (restrângerea drepturilor cetățenești, negarea totală a acestora, expulzarea - În cazurile cele mai fericite -, ghetoizarea, instigarea sau facilitarea pogromurilor, trimiterea În lagăre de muncă - cam o dată cu Începerea războiului -, apoi de exterminare - paradoxal, unii istorici văd o asemenea etapă ca suprapunându-și debutul peste conștientizarea de către liderii naziști a faptului că războiul din Est avea șanse serioase de Încheiere În Înfrângere) a părut, la un moment dat, a fi ultimul. Desigur că „mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Ontologic vorbind, ele constituie, toate, o desfășurare a intențiilor divine, sînt unitatea divină radiind în multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă (și indefinită) constelație în care pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
orizontul cel mai larg, ea ar putea suna cam așa : cum a fost posibilă creația, un spațiu unde să nu fie altceva decît Dumnezeu? Prin simetrie : cum poate fi gîndită o sferă radical diferită de sfera omului? Cu mult mai paradoxal decît principiul democrației moderne, principiul creației constă în posibilitatea lui Dumnezeu, Identitate absolută, de a da spațiu și ființă unei alterități. Printre concepțiile religioase asupra creației există o linie care nu eschivează dificultatea, care nu pornește de la un inexplicabil, deja
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]