14,398 matches
-
coapsa fină/ De alăută florentină". În Morgenstimmung, melosul sugerează o atmosferă, o stare de spirit difuză, iar feminitatea pune în mișcare cântecul miraculos, sublimul spiritual, "vijeliile" cărnii, realitatea halucinantă a contopirii cuplului. O poezie a regretului se reține din Oseminte pierdute și din rilkeana Niciodată toamna: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă/ Sufletului nostru bucuros de moarte". Dacă Duhovnicească era bântuită de duhuri înfricoșate, semnele confuze notificând anxietatea, primejdia, misterul, De-a v-ați ascuns este o alegorie despre trecere, o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Kir Ianulea, Abu-Hassan); nuvele psihologice de factură naturalistă (În vreme de război, O făclie de Paște"). I. L. Caragiale a fost un scriitor realist și moralizator, un mare creator de oameni și de viață, cu spirit de observație necruțător (O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului, O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea). În orice epocă întâlnim personaje caragialiene, care se caracterizează prin vicii, ridicol, prostie. Pentru a ilustra moravurile societății, dramaturgul utilizează satira și sarcasmul, creionează tipuri umane, tipologii, a vrut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
satira și sarcasmul, creionează tipuri umane, tipologii, a vrut să contribuie la îndreptarea moravurilor sociale. O noapte furtunoasă este o comedie a moravurilor de mahala, care aduce în scenă aspecte sociale și psihologice ale oamenilor de la periferia societății. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale. Caragiale satirizează corupția, incultura, prostia omenească; e un observator lucid al societății omenești. În povestirea tragică Inspecțiune, tema este aceea a misterului, Anghelache fiind
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu sau mort) avea o mare datorie de plătit. Între cei doi frați se încinge o luptă crâncenă, hangiul este legat și în lumina unei lumânări, cu mințile pierdute, începe să cânte popește, în timp ce fratele său îl privește lung de pe laviță și se clatină în ritmul cântecului. Considerat "scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență", I.L. Caragiale, în nuvela În vreme de război înfățișează un domeniu "curat psihologic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șef pe domnul Georgescu, poreclit " turbatul". Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția lui, care duce o viață liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare pierdută este reprezentat de lupta pentru putere, pentru interese meschine. Acțiunea se petrece în preajma alegerilor pentru Constituantă, în anul 1884. Vrând cu orice preț să ocupe un scaun de deputat, Cațavencu, șeful facțiunii independente pune
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Având mania persecuției, se simte mereu vizat de șef, spre deosebire de soția lui, care duce o viață liniștită. Vestea câștigului îl transformă dintr-un individ echilibrat, într-un individ cu ieșiri isterice autoritare. O scrisoare pierdută Conflictul din comedia O scrisoare pierdută este reprezentat de lupta pentru putere, pentru interese meschine. Acțiunea se petrece în preajma alegerilor pentru Constituantă, în anul 1884. Vrând cu orice preț să ocupe un scaun de deputat, Cațavencu, șeful facțiunii independente pune la cale un șantaj, amenințând reprezentanții
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
turmentat. El este onest, nu are pretenții și aspirații politice și așteaptă disciplinat să voteze; găsește o scrisoare cu care "tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ilustrează contrastul dintre esență și aparență, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate. Caragiale se remarcă prin arta compoziției, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O scrisoare pierdută, D' ale carnavalului). Caracterizarea lui Ghiță Pristanda Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este un simplu instrument în mâna autorităților. Umil, își asumă conștient un anume servilism, în timp ce trage sforile în afacerile sale ilicite: "Statul n-are idee de ce face omul acasă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu predica, a continuat cu morala, zeflemeaua, ocara și în cele din urmă cu exemplul personal, care a dat rezultate, amintind de zicala: "omul sfințește locul". Mai multe nuvele tratează tema setei de înavuțire: Moara cu noroc, Comoara, O viață pierdută, Vatra părăsită, O jertfă a vieții. I. Slavici a schițat celebre tipologii umane. Duțu al lui Ene, țăranul din Comoara visează o comoară pe care o descoperă. Înainte de a găsi comoara, era un om afectuos cu familia și cu cei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar fața ei ca luna plină, curată ca floarea de cireș și albă, de o albeață prin care numai din când în când străbate, abia văzut, un fel de rumeneală". Reușește să-l tulbure pe Națl care rămâne "cu privirea pierdută", dar nu uită că are mamă pe Mara, "precupeață și podăriță". Persida iubește intens, cu pasiune încât "Dragostea Persidei este de un dramatism răscolitor. Nimeni până la Slavici n-a descris dragostea în ceea ce are mai dramatic, grav, cu atâta adâncime
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de feminin), orele au curgerea lor firească, îndrăgostiții stau de o parte și de alta a orei, ca două toarte ale amforei. Imaginea-metaforă a amforei semnifică unitatea de care depind cele două principii: masculin și feminin. Iar golul amforei sugerează "pierduta androgenie a materiei". Prin iubire, cuvântul devine un "leu alergând", simbolizând frumusețea agresivă. Poezia este scrisă în versuri albe, are metrică variabilă și unele verbe la imperfect: "ne vedeam", "stăteam". Elegia a zecea Elegia a zecea aparține volumului 11 Elegii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu îndrăzneală de către Leonida, care are ca interlocutor pe Efimița. Dar mediul se schimbă, așa cum se schimbă și familia de personaje, trecând de la căpitanul din garda civică la pensionarul în halat și cu scufie. Schimbarea e mai evidentă în Scrisoarea pierdută, când intră în scenă notabilii unui județ de munte, care comunică telegrafic cu „centrul“ și cu miniștrii. Tendința de a lărgi scena socială și de a surprinde tipuri nu se reduce la alternarea de medii, la defilarea de personaje. Caragiale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
surprinde tipuri nu se reduce la alternarea de medii, la defilarea de personaje. Caragiale urmărește relații care să fixeze istoric un mediu și o situație. Lumea și calitatea privirii sunt inseparabile. „Ambițul“ lui Dumitrache, prelegerile lui Leonida, complicitatea din Scrisoarea pierdută aparțin în același timp societății românești de la 1880 și universului caragialian. Mascarea unuia dintre termeni deformează contururile, schimbă culorile. Elementele clasice sunt importante în operă. Un aspect semnificativ este faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
faptul că teatrul e tentat să respecte unitatea de timp. Nu intră în discuție Conul Leonida, farsă într-un act. Dar încurcăturile se leagă și se dezleagă într-o singură noapte furtunoasă, așa cum întâmplările se concentrează în preajma alegerilor din Scrisoarea pierdută. De tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
tip clasic este concentrarea cultivată de Caragiale pe toate planurile. Astfel vorbim de concentrarea stilistică, de personaje, care sunt mereu puține și repartizate cu sarcini dramatice nete. Șapte personaje în Noaptea furtunoasă, două în Conul Leonida, unsprezece în O scrisoare pierdută reprezintă cifre semnificative. Viziunea clasicizantă a lui Caragiale păstrează procedeele generalizatoare, categoriale, fixează un personaj prin ticuri și formule, dar abandonează staticul și este interesată de diferitele forme de particularizare, în special de cele ale limbajului. Acestei enumerări de elemente
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în două județe moldovenești, Suceava și Neamț, apoi în Argeș și Vâlcea. În cele din urmă, în 1884, ajunge funcționar la Regie. Între timp, scrie Conu Leonida față cu reacțiunea, Hatmanul Baltag, în colaborare cu Iacob Negruzzi, și O scrisoare pierdută, citită tot la un banchet al Junimii în 1884 și pusă în scenă în același an, în luna noiembrie, având un succes remarcabil. Urmează, la interval de un an, D-ale carnavalului și, după alți cinci ani, drama Năpasta (1890
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
vorbi sugerează nuanțat caracterul și atitudinea. Gestul sau formula verbală stereotipă accentuează grotesc o trăsătură dominantă. Cadrul în care este plasat personajul îl definește, indicațiile scenice amănunțite întregesc portretul fizic și moral. Există în Conul Leonida sau în O scrisoare pierdută pasaje în care indicația scenică e dezvoltată ca în caietul de regie al unei pantomime: spaima Efimiței, discursul lui Farfuridi și Cațavencu. Totul e transpus în mimică, în comportament și în ton: gestul Efimiței, care caută în dulap inamici nevăzuți
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de caracterul și de moravurile acestuia în raport cu societatea: animalul politic, așa cum îl înțelegea Aristotel pe om, în cadrul cetății (polis). De aici și firul politic conducător al trilogiei sale comice: O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută. Până și într-o farsă ca D-ale carnavalului apar în mod neobișnuit atitudini politice, care l-au surprins neplăcut pe criticul Gherea, pentru că erau atribuite unor femei ușoare (Didina Mazu și Mița Baston). Autorul a anticipat poate ideea de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Vetei, dar bănuim că este mai mare decât Zița. Ea se apropie de vârsta la care, acum un secol, femeile erau considerate „trecute“ și, astfel, trăiește, cu intensitate, ultima și poate unica ei pasiune. Comedie de moravuri politice, O scrisoare pierdută este dominată de personalitatea puternică a Zoei, a coanei Joițica, alarmată de perspectiva publicării scrisorii de dragoste a lui Tipătescu și, prin urmare, a compromiterii ei totale. Drama ei nu este personală, ci de natură socială. Zoe urcă pe scara
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
fi mereu adulată pentru frumusețea și mai ales pentru poziția ei socială este definitorie. Dintre cei doi parteneri, cel îndrăgostit pare a fi Tipătescu, iar nu doamna Trahanache. Zoe este personajul cel mai complex și mai studiat din O scrisoare pierdută, singurul care reușește să aducă pe același plan dimensiunea dramaticului și cea a comicului; ea este imaginea perfectă a burgheziei, o clasă socială putredă, pentru care „aparențele“ înseamnă totul. Mica burghezie, zugrăvită în Comedii, dar și în Momente, nu se
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ci trebuie să prezinte doar aspectele pozitive ale vieții. De aceea, literatura lui Caragiale se opune optimismului și idealismului micii burghezii. Comediile intrate în repertoriul Teatrului Național nu au avut un succes răsunător. Cea mai populară dintre ele, O scrisoare pierdută, are o sută de reprezentații în treizeci și doi de ani (1884 1914). D-ale Carnavalului este fluierată la premieră. O noapte furtunoasă este scoasă de pe afiș după două reprezentații. Dacă publicul din marea burghezie îl consideră pe Caragiale un
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Berlinul. Este, de altfel, singurul scriitor de seamă al vremii sale care prezintă orașul și aspirațiile lui de civilizație burgheză. În creațiile sale, orașul trece înaintea satului, iar din incinta bucureșteană, locul principal îl reprezintă mahalaua, mediul suburban. Cu excepția Scrisorii pierdute, a cărei acțiune se petrece în capitala unui județ de munte și care sintetizează viața politică din întreaga țară, celelalte comedii își iau personajele din lumea măruntă a Bucureștilor de acum aproape o sută cincizeci de ani. Caragiale prezintă, încă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
politicii, când totul se făcea fără discernământ, clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și al celorlalte două principale comedii ale marelui dramaturg: Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (citate în ordine cronologică). Ce este Jupân Dumitrache dacă nu un ambițios, al cărui zel în garda civică ascunde de fapt dorința unui „la mai mare!“? De aceea îl acceptă cu ușurință pe viitorului cumnat, Rică Venturiano, de a cărui
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
174). Rică este un diminutiv de la Andrei. Cel puțin așa reiese dintr-o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se numească Titircă, Sotirescu & C ie. Titircă este Jupân Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai veche, Chiriac se numește
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Caragiale și este publicată în „Convorbirile literare“ din 1 februarie 1880. Subliniem de la început faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două creații între care se intercalează cronologic: O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși protagoniștii acestei capodopere miniaturale
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]