8,144 matches
-
frumoși” din vis? Cam așa ar tălmăci eul meu înalt desenele. Am citit din nou despre regina Cristina, care a dat cu piciorul tronului regal, plecând în Italia, convertindu-se la catolicism și trăind „liber” cu un cardinal, trăind după pofta inimii și scriind ce-i trecea prin minte. Era foarte pasionată, nu cum își închipuie „leneșii de inimă”, că era rece! Printre calitățile prețuite erau acestea: să nu fii înfricoșat, pentru că Domnul îngrijește de noi tot timpul! Citind, mi-am
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Don Bazillo pe podium, Cristian Waks a adoptat o manieră diferită față de cea impusă de regia de la Operă. Integrându-se cu succes în verva ansamblului, toți fiind stimulați mai întâi de interpretarea alertă, solicitată de tempoul dirijorului, cât și de pofta de joc a celorlalți parteneri, într-o interpretare de zile mari. Rolul Rosina, interpretat de soprana Laura Feier tot de la Cluj, a căpătat culoare feminină plăcută, atribuită unui personaj care solicită o tehnică vocală sigură, pe care a dovedit-o
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
adevărata măsură a valori sale în care credeam din momentul când am insistat vre-o doi ani să-l conving să pregătească acest rol, pe care iubit, l-a înțeles deplin și astfel a conturat un Scarpia venal, plin de poftele unui desfrânat, dur, necruțător și de temut pentru subordonați. George Cojocariu în rolul lui Angelotti, Mihai Furtună în rolul Sacrestanul, Adrian Ionescu în rolul Spoleta, Cristian Marele în rolul lui Sciarone, deși au avut roluri de mai mică întindere au
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
LA ȚINUTĂ ARTISTICĂ ÎNALTĂ Se întâmplă destul de rar ca într-un spectacol curent, pe afișul oricărui teatru ar fi el, să întâlnești o distribuție atât de omogenă, cu soliști ale căror însușiri vocale, calitativ timbrale asemănătoare se contopesc într-o poftă de a cânta cu toată dăruirea de care sunt în stare. Și încă la un sfârșit de stagiune! Ei bine, iată că la Opera Națională Română din Iași, în seara zilei de 29 iunie 2003, a avut loc un asemenea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Iancu, a și pus cap la cap două mese și a luat poziția de drepți: - La ordin, coane Iancule! - Măi băiatule, mâncare și băutură pe săturate. Ce doriți, măi băieți? Fleici, cârnați, momițe, antricoate, ficăței, mititeiă Luați de toate după pofta inimii, dar mai întâi eu vreau una mare de Pitești să miroase tare a prună. și ne așezam la masă, mâncam și beam iar conu Iancu găsea noi și noi aspecte la aventura pe care i-o născocisem noi, undeva
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca. În 1938 s-a schimbat revizorul șef al județului. A venit un învățător care era și licențiat în drept și pe deasupra nu făcea parte din nici un partid politic. Îl știam fiindcă lucrasem cu
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
știu acum, la 92 de ani, dacă am găsit răspuns la întrebarea pe care și eu, și copiii ne-o puneam în 44: n-ar fi fost bine să fi rămas pentru totdeauna la Bichigi? Poate. Războiul n-a stins pofta de viață a oamenilor. În fiecare duminică, după slujba de la biserică se mergea la horă. Am mers și eu așa, pentru spectacol. Băieții jucau frumos dar prea îndârjit,oarecum nepotrivit cu starea de armonie pe care trebuia s-o ai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
venea cu ultima cursă. Când am intrat în curte, lumina era aprinsă. Mă așteptam ca Mișu să-mi iasă înainte așa cum făcea când veneam de la instruire și se repezea la salamul din sacoșă, din care mușca de câteva ori cu poftă. Am deschis ușa cu teamă. „O fi bolnav?”. În cameră era frig. Mișu, acoperit cu o pătură, cu fesul pe cap și mănuși în mâini privea la televizor. Săru mâna, mama, mi-a spus încet! Ce-i cu tine, ești
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
al stareței, căreia îi ofeream, din când în când, câte un pachet de cafea "veritabilă", în schimbul cărora eram onorat cu afinată, dulceață de cireșe amare, nuci și alte produse de negăsit în capitală. Stareța ne-a urat bun venit și poftă bună, scuzându-se că, fiind în post, nu poate mânca și bea nimic. Oaspeții s-au îndestulat, au felicitat amfitrioana pentru bucatele cu totul excepționale, au băgat prin mapele diplomat ouăle închistrite ce li s-au oferit. Într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
era logica mea. Dar Buntea, când constata că după ce îmi cumpăr doi pești încă mai cer de mâncare, scria mamei ce efect grozav a avut marea pentru mine (care eram un copil slab, numai piele și os, și cu puțină poftă de mâncare). Nici nu-i trecea prin cap filozofia salvării luminii, adică a lui Dumnezeu. * Scriu puține scrisori; normal, primesc și mai puține. Explicația acestui defect ("de comunicare", s-ar spune astăzi) este delăsarea, iar consecința este pierderea unor prietenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nedefinite, îmi organizez un vagabondaj după criterii strict personale, citind "Pagini aurii" și visând ceea ce vreau, fără nici o opreliște, de la un oraș la altul și de la o stradă la alta, circulând numai cu ajutorul gândului, dar cu o viteză controlată de pofta inimii. Așa priveam în copilărie, în atlasul de geografie, închipuind aventuri fabuloase, întâlniri cu canibalii, călătorii pe mările și oceanele lumii, explorări la pol, duioase întâmplări cu foci și urși albi sau teribile confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu foci și urși albi sau teribile confruntări cu fiarele savanelor. * Nu am nici un ghid, nici un însoțitor, nici măcar o hartă, dar, în "Pagini aurii", dorm o mulțime de povești pe care le voi visa, trezindu-le la viață. Simt o poftă mistuitoare de vis, o eliberare prin închipuire, simt chemarea către gânduri călătoare. * Hai să încep de aici, de pe Strada Zorelelor. Nu că-i atât de frumos, toamna, pe Strada Zorelelor. Nu am fost niciodată pe Strada Zorelelor, dar ce importanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea închipuirii. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte că vin ploile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
rele... Mă conving, încă o dată, înainte de a ajunge acasă, că Pica-pica este emblema cea mai potrivită a timpului nostru de tranziție. Este un Mitică păsăresc. Acasă, la t.v., se prezintă pe larg trei criminali (paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se tot fâțâie, aducând un noroi consistent în casă. Refuză să doarmă după-amiaza, nu știu să joace decât "popa prostu"; să te ferească Dumnezeu de varianta copilului genialoid care, șahist avansat, te privește disprețuitor prin lentilele supradimensionate și îți trezește pofta de a te așeza la o masă, într-o tavernă. (Ceea ce se și poate produce, ca o compensare firească.) A doua zi, dacă plouă, vacanța este tot atât de plăcută ca o zi de consemnare, în armată, la dormitor. De a treia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun cum au izbucnit în râs îngerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe aproape, oricare ar fi ei. Ca cetățeană și contribuabilă nu voi ierta pe nimeni care se va pitula sub vălul solemn al „secretului de stat” în legătură cu bugetul public, indiferent dacă are „morgă” și vorbește neotabla integrării sau râde cu poftă și vorbește pe înțelesul „vulgului”. Atâta că în acest moment cel de-al doilea miroase incomparabil mai mult a accesului conștient la „aici sunt banii dumneavoastră”. Text publicat în Revista 22, 13-20 ianuarie 2005 Minciuna împotriva binelui public Democrația presupune
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
calitate transumană. Senatorul disprețuiește republica și democrația deopotrivă. Dacă nu credem acest lucru (vezi ideea de mai sus - n.n.) rămânem republică, adică regimul mediocrității, al tranzacțiilor meschine, al lipsei de perspectivă și al electoralismului, în care contează doar pasiunile și poftele populare. Cu alte cuvinte, să ne fie rușine nouă, celor care alcătuim masa populară, că avem îndrăzneala să ne exprimăm propriile interese și să-i presăm, prin mecanisme electorale, pe unii ca domnul senator să țină cont de ele. Chiar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Rostit în urmă cu aproape opt decenii, „sfatul părintesc” al mitropolitului Nectarie Cotlarciuc, capătă sens și astăzi. Într-o lume zdruncinată de necazuri, într-o societate în care valorile sunt umbrite de non-valori, în sufletele mărunte, tulburate de ambiții și pofte, cuvintele unui urmaș al Apostolilor și al lui Hristos, pot aduce o oază de lumină, și nu numai pentru cei ce urmează să devină preoți, ci și pentru cei ce sunt deja, pentru cei ce sunt mai puțin credincioși, pentru
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Consiliului eparhial cu Biroul mitropolitan prezidial, Serviciu juridic - administrativ, tehnic, contabilității, Arhiva și Expeditul, Inspectorii misionari. Activitatea mitropolitului cu privire la mirenii și clericii din Eparhie. Adunări Eparhiale, Regulamente și Instrucțiuni, Fondul Bisericesc Unul dintre exegeții mitropolitului afirmă că „«Astăzi, când atâtea pofte și ambiții mari tulbură sufletele mărunte, când sectele distrugătoare ale unității noastre bisericești se răspândesc tot mai mult și înspăimântătoarea demoralizare, ivită pe urma crâncenului război, își culege tot mai mult victimele, avem cea mai mare nevoie de conducători harnici
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
de sentimente foarte naționaliste. Oameni muncitori, deosebit de dotați pentru comerț, acești români din Macedonia, pentru a lupta contra propagandei făcute de statele balcanice, căutau ajutor dincolo de Dunăre, la București. Guvernele române, care spre deosebire de statele vecine Turciei, nu erau animate de pofte anexioniste, considerau ca pe o datorie de solidaritate de rasă să se intereseze oficial de soarta acestor români de departe. Iar această problemă ne oferea în plus un motiv legitim de intervenții diplomatice, o platformă utilă de politică externă, dezinteresată
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
căror cruzime depășea cea mai sadică imaginație. Printr-o dispoziție dată cu mult timp în urmă, autoritățile turcești nu permiteau nici unuia dintre noi să mergem în satele care erau teatrele masacrelor comise de comitagii. Se pretexta riscul ce trebuia înfruntat pofta unei recompense pentru un Consul general putea incita bandele să încerce o răpire cu forțe ce depășeau pe acelea pe care autoritățile le-ar fi putut oferi ca protecție (Într-adevăr, fuseseră cîteva cazuri de "kidnapping" de servitori englezi făcute
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mamele"...), recunoscîndu-ni-se posesiunea asupra orașului Silistra, locuit de români. (Acest fapt era atît de bine cunoscut, încît guvernatorii turci locali permiteau, la începutul secolului al XIX-lea, deplasarea unor delegații municipale la anumite sărbători de la București.). În fine, mai era pofta manifestată de bulgari asupra Macedoniei turcești 98, iar numărul mare de cuțovalahi din această provincie legitima atenția deosebită pe care România o acorda destinului pe care l-ar putea avea această populație dacă ar fi înglobată la Bulgaria, Grecia sau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de a i se recunoaște Constantinopolul și stăpînirea strîmtorilor realizarea unui vis niciodată abandonat de la Petru cel Mare încoace. Iar cînd Regele Ferdinand mărturisea, rînjind amar: "holera aceea care ne-a forțat să stăm la Ceataldja se numește în realitate "pofta rusească"", și cu siguranță că în asta consta cea mai mare parte a adevărului. Dar mai era și o epidemie de holeră a cărei extindere se datora insuficienței serviciilor sanitare (în perioada campaniei "albe"114 din 1913, trupele române oprite
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]