7,894 matches
-
abator care puțeau Îngrozitor când le aduceau..., burți nespălate, resturi din astea, varză murată stricată, murături, ciorbe de murături stricate... Rămăsesem ca hrană de bază În bucățica aceea de pâine de 75 de grame de dimineață și În turtoiul de la prânz, dar după un timp și turtoiul a Început să nu mai poată fi mâncat, pentru că ori era cu motorină, ori era cu nisip. Și simțeam că ceva se Întâmplă. Cei vechi spuneau așa: „Atunci când situația pe plan internațional sau intern
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
te plimbi, să ocolești lacurile ălea și nu stăteai decât pe o tinetă, unde Îți făceai și necesitățile. Mâncarea În ce consta? Mâncarea era așa: dimineața un fluturaș de pâine cu apă sau cafea, când se Îndurau ei, caldă... La prânz n-aveai nimic și seara tot așa, Îți mai dădea câte un castron cu cafea și iară o bucată de turtoi. Și asta era totul. Apă aveai, că Îți dădea Într-un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mi s-a Întâmplat În Jilava... Izolarea asta a fost deosebit de grea și brutală pentru un puști de 18 ani, zic eu! Aaa, că au fost și bătăi?! În primul rând că bătăile erau la ordinea zilei. Când ieșeai spre prânz, așa, pe la 11, ne scotea afară, da’ nu Întotdeauna pe toți. Când era, eram de servici, făceam pe rând câte doi, să scoatem vasele afară, murdăriile... Noi, care eram de servici, vărsam alea Într-un loc, Într-o canalizare... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să spună: „Domnul colonel, nu ne ajunge mâncarea! Domnul colonel, murim de foame!”. Că erau perioade când era jale... dădea câte o supă de fasole cu câteva boabe, de făceai excursie ca să prinzi o boabă... Și asta era mâncarea la prânz. Și totul era derizoriu În perioadă de foamete... Și deținuții se plângeau: „Aaa, ne e foame”... El așa În trecere și-n scârbă: „Și mie mi-e foame”... „Nu ne scoate la aer și avem nevoie de aer.” „Și eu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Alimentația era diferită decât cea din Închisoare? Era mai bună decât În Închisoare. În ce consta? Era dimineața un fel de cafea cu pâine și cu o bucățică de marmeladă, așa cam ca jumătate de cutie de chibrituri. Atât! La prânz felul Întâi, felul doi cu turtoi și seara iar o feliuță de pâine, cu felul doi. Nu, mâncarea nu era proastă. Erau și luni În care era proastă, adică când ne terorizau ei, tot așa, pân ’60... Cum adică vă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dat voie la pachete, și eu am fost inspirat. În ce sens? Nu am cerut pachet cu mâncare, cu dulciuri, am cerut cinci kilograme de untură. Și În fiecare zi aveam câte o lingură de untură la fiecare masă de prânz... Și aia m-a salvat... De exemplu, În mod obișnuit, la un deținut, pachetu’ ținea o săptămână sau două, că mai dădea la unu, la altu’... Eu Îmi puneam o lingură de untură În mâncare și gata. Și cred că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
vrei să mănânci?” „Cafea cu lapte și pâine prăjită acuma, dimineața”... Că era dimineață... „Și pe pâinea aceea prăjită, puțin unt...” „La amiaz’ ce vrei?” „Două bucăți de carne de vită prăjite, cartofi piure, cu ulei neprăjit.” „Seara?” „Ca la prânz.” „Mâine dimineață, ce vrei?” „Tot cafea cu lapte...” „Și la amiaz’?” „Același.” „Bine.” Ce să zică? I-am spus pe față... fără discuție. Și a doua zi v-au eliberat? A doua zi am fost eliberat. Da’ acuma, după ce-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dea cinci lei pe zi și să ne dea drumu’!” Dincă, ăsta, fostul politruc: „Da, domne! Da’ ce facem cu cinci lei!?”. „Păi, o felie de pâine dimineața cu 20 de grame de marmeladă și un surogat de cafea, la prânz o ciorbă de legume, de buruieni” - cum zâceam noi atuncea - „care nu costă bani, și iară o felie de pâine”... Și uite-așa și cu ce costa seara ajungeam la cinci lei. Gherghișan Petrache, ingineru’: „Bă, de ce să trăim cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de pâine”... Și uite-așa și cu ce costa seara ajungeam la cinci lei. Gherghișan Petrache, ingineru’: „Bă, de ce să trăim cu cinci lei și să nu mâncăm și noi dimineața o cafea cu lapte, să mâncăm două ochiuri, la prânz să mâncăm o ciorbă de pasăre sau de vită și-așa și seara? Că de-aia suntem În socialism”... Și din discuțiile ăștea, Dincă ăsta cu Gherghișan au ajuns la bătaie, iar eu am sărit Între ei să-i despart
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deținuții. El, care era bolnav, stătea Întins În pat... Și noi n-am declarat că e mort, să-i mai mâncăm două zile mâncarea, porția lui... Vă dați seama ce Înfometați eram? Ne dădea câte-o săptămână arpacaș: dimineața, la prânz și seara. Câte-o săptămână fasole. Câte-o săptămână, cartofi. Așa (râde - n.n.). La-nceput, vă rog, să mă credeți, când ne-a dat primu’ arpacaș, n-am putut să mănânc d-ăla câteva zile... Când m-a răzbit foamea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de oră înainte de fiecare masă ne informam la bucătărie despre felurile de bucate. Era, de pildă, cartofi cu carne, ne uitam pe listă și găseam că acest fel de mâncare nu place lui Vasilescu. Ei bine, Vasilescu primea bila la prânzul acela. Apoi erau elevii bucureșteni pe care părinții îi luau acasă sâmbătă seara și-i aduceau înapoi luni dimineața. Întotdeauna bila era la unul din elevii care plecau acasă. Bineînțeles că, nemaifiind bila în pensionat, toată lumea vorbea românește. Însă niciodată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atins de cruda boală a paraliziei generale ce i-a răpus zilele. Om de caracter și cu un sănătos fond moral. Adevărat pedagog. Iată o dovadă: În ajunul zilei Sf. Sava, patronul liceului, hotărâm să nu intrăm în clasă după prânz. Era tocmai ora lui Maxim. De ce am luat această hotărâre, numai Dumnezeu știe. Nu am tras la fit, cum era expresia, pentru ca să mergem la 54 bucureștii de altădată 9. Anghel Demetriescu (1847- 1903), a fost profesor de istorie și geografie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Oteteleșanu era casa boierească unde trona una din cele mai mari cu coane ale vremii, d-na Oteteleșanu, o mecenă, o femeie foarte primitoare și cu o foarte mare autoritate și influență în societatea bucureșteană. Recepțiile, ba lu rile și prânzurile Oteteleșencei, la cari defila „tot Bucureștiul“, erau vestite, iar otelul Oteteleșanu, mai târziu Hotel Frascati a fost renovat și înălțat cu un etaj.113 Pasagiul Român 114 era flancat de două rânduri de case, cari au fost refăcute și înălțate
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
strada Stavropoleos nr 3, a fost construită prin 1875. 129. Clădirile vechiului Han Zlătari, demolate în 1903. Pe Podul Mogoșoaiei era cofetăria lui Baltador 130, cunoscută de studenți, apoi băcănia lui Păun Popescu 131 unde, la ora dejunului și a prânzului, se lua țuică. La aceste ore băcănia gemea de lume. Serbarea Bobotezei se făcea lângă podul de la Mihai-Vodă. Dâmbovița trecea pe vremea aceea puțin mai aproape de Hotel de France, podul de peste apă era singurul pod de fier, de aceea și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe zi, vin și desert cu 80 lei lunar. Birtul lui Madame Mari 228. Strada Sf. Nicolae Șelari. 229. Suma părea într-adevăr rezonabilă, căci în aceeași vreme (în 1873), la restau rantul Guichard de pe strada Știrbei-Vodă nr. 12 un prânz la „prețuri fixe“ costa 2,50 lei, iar cina, pe atunci mai substanțială decât prânzul, 3,50 lei, inclusiv vinul („1/2 butilie de vin indigen“). Bacalbașa, care era prin 1879 copist la Ministerul de Instrucție Publică, avea însă un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Sf. Nicolae Șelari. 229. Suma părea într-adevăr rezonabilă, căci în aceeași vreme (în 1873), la restau rantul Guichard de pe strada Știrbei-Vodă nr. 12 un prânz la „prețuri fixe“ costa 2,50 lei, iar cina, pe atunci mai substanțială decât prânzul, 3,50 lei, inclusiv vinul („1/2 butilie de vin indigen“). Bacalbașa, care era prin 1879 copist la Ministerul de Instrucție Publică, avea însă un venit lunar de 88 de lei. 230. Restaurantul Günther Albert (Guenter) aflat în apropierea bisericii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și politică a Imperiului Viața publică fiind cu mult mai puțin dezvoltată decât astăzi, se înțelege că viața de familie era mai strânsă. Lumea petrecea în casă, în cercuri mai mult sau mai puțin restrânse, revelionul la restaurant sau chiar prânzurile prin birturi și cu toată familia erau lucruri absolut necunoscute. De aceea numărul marilor baluri în lumea de sus era destul de însemnat pe timpul iernii. Înfățișarea Capitalei era și cu mult mai națională decât este azi. Pe când astăzi, și mai cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mă autorizați să angajez patru francezi ca să scrie articole pentru noi, dându-le câte 500 de franci pe lună91, pe cât veți fi la guvern. Să mă autorizați să fac oarecare cheltuieli indispensabile pentru a urni acțiunea în favoarea noastră, cam 4-5 prânzuri și 4-5 cadouri a câte 1 000 franci fiecare.“ A doua scrisoare Rosetti o trimite lui Nicolae Ionescu la 17 septembrie; din ea se vede cât de grea era situația guvernului liberal în străinătate și ce silințe trebuia să-și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fanelly. Fanelly era o veche cunoștință a Bucureștilor, era o artistă de talent și foarte inteligentă, de aceea succesele ei nu erau mediocre. Odată, Gorciakof 136, cancelarul rusesc, care însoțea pe împăratul Alexandru al II-lea în România, dădu un prânz, sau fu invitat la un prânz. La această masă erau invitați, pe lângă un număr de generali și alți funcționari ruși, și câțiva români; printre aceștia Mihail Kogălniceanu, ministrul nostru de Externe și Dimitrie Sturdza, ministru de Finanțe.137 La șampanie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a Bucureștilor, era o artistă de talent și foarte inteligentă, de aceea succesele ei nu erau mediocre. Odată, Gorciakof 136, cancelarul rusesc, care însoțea pe împăratul Alexandru al II-lea în România, dădu un prânz, sau fu invitat la un prânz. La această masă erau invitați, pe lângă un număr de generali și alți funcționari ruși, și câțiva români; printre aceștia Mihail Kogălniceanu, ministrul nostru de Externe și Dimitrie Sturdza, ministru de Finanțe.137 La șampanie, ușile se deschid zgomotos și un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Kogălniceanu era omul vesel căruia îi plăceau toate plăcerile existenței, iar Dimitrie Sturdza era un puritan din cea mai extremistă specie. Într-o seară se puse la cale o mică farsă pe socoteala conului Mitiță Sturdza. Prințul Gorciakof dedea un prânz la care erau invitați, pe lângă cei mai înalți demnitari și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
specie. Într-o seară se puse la cale o mică farsă pe socoteala conului Mitiță Sturdza. Prințul Gorciakof dedea un prânz la care erau invitați, pe lângă cei mai înalți demnitari și ofițeri ruși, și doi miniștri români, Kogălniceanu și Sturdza. Prânzul a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel mai decoltat decolteu. Aplauzele și vivaturile izbucniră, iar Fanelly, învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Liteni, și ne-am îndreptat către tăpșanul din centrul satului unde cîntau urmașii vestitei bande a lui Sînescu. Azi, stau aci, în Bacău, și dispoziția mea e cu totul diferită de cea de atunci. Dimineața a fost bună, însă pe la prînz am simțit o nouă „cădere”, parcă mai teribilă decît cele din zilele precedente. Ceva s-a surpat înăuntrul meu și nu găsesc puterea de a-l reface. Nu mai pot privi în „sus”, nu mai izbutesc să-mi imaginez binele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a fost student și a rămas unul dintre admiratorii săi constanți. Ori de cîte ori Al. Piru vine la Bacău, îl însoțește peste tot, erijîndu-se în gazdă. O plăcere care uneori îl costă: mi-a zis că numai la prînz a cheltuit 600 lei, deci aproape un sfert din salariu, dar, a adăugat, nu-i pare rău! Tot N. m-a lăsat să înțeleg că, la aceeași masă, cel ce m-a comentat cu răutate a fost șlică. Faptul nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu i se dă ulei și zahăr, atunci să i se dea voie să se desfacă de vite, de oi, de tot ce are în gospodărie!... E trimis acasă să se odihnească și să se calmeze, apoi să revină la prînz. După ce pleacă, primarul încearcă să ne convingă că „individul e un guraliv, cu care se lucrează greu”. „Așa ne face mereu. Zice că-i muncitor, dar știm ce fel de muncitor e; e din cei ce fac 12 ore și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]