7,320 matches
-
a logicii a cărei paternitate și-o asumă. După studii aprofundate de peste patru decenii, Leon Birnbaum a pus bazele „Logosofiei”, adică a științei gândirii (logicii și algebrei) n-polare - teorie expusă în cartea „Introducere în logosofie”, apărută în 1983 cu prefața logicianului de talie mondială Anton Dumitriu, acesta subliniind că „...reprezintă un remarcabil și original efort de a explica demersurile logice ale gândirii, mai amplu decât toate încercările de logică matematică făcute până acum”. După succese cu astfel de ecouri, în
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
prihana. În timpul sejurului în Japonia s-a semnat un tratat anglo-japonez la Edo . În 1859 a publicat „Relatare a misiunii lordului Elgin în Chină și Japonia în anii 1857, 1858 și 1859”. Ediția franceză din 1860 a beneficiat de o prefață scrisă de François Guizot. În 1859, înainte de întoarcerea în Anglia, a aflat de moartea tatălui său, de care era foarte legat. Întors în Anglia, în 1860 a luat din nou toiagul drumeției de data asta prin Italia, care se află
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
geniu ar fi putut să îl facă să dea simplelor povestiri ale călugăriței umile o strălucire și o perfecțiune a detaliilor care nu îi aparțineau. Acestor obiecții nu putem decât să le răspundem prin cuvintele Monseniorului de Cazales, care în prefața la traducerea în franceză a „Dureroaselor Patimi” spune că „o suficientă garanție a bunei credințe a lui Clement Brentano este dată de faptul că și-a dedicat întreaga viață unei sarcini pe care o considera sacră și pentru care s-
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
cu consecințele sale culturale ce au apărut astfel în cele două Europe. Farrell a realizat prima traducere în limba engleză a lucrării ""Mistagogia Duhului Sfânt"" scrisă de către Patriarhul Photius I al Constantinopolului (în secolul al IX-lea). Cartea include o prefață a Arhimandritului (acum Arhiepiscop) Chrysostomos de Etna. El s-a concentrat pe Sfanțul Maxim Mărturisitorul, publicând ""Liber arbitru la Sfanțul Maxim Mărturisitorul"" (cu o prefață de Timothy Ware - acum Episcopul Kallistos Ware) și ""Disputa cu Pyrrhus"". El a scris, de
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
scrisă de către Patriarhul Photius I al Constantinopolului (în secolul al IX-lea). Cartea include o prefață a Arhimandritului (acum Arhiepiscop) Chrysostomos de Etna. El s-a concentrat pe Sfanțul Maxim Mărturisitorul, publicând ""Liber arbitru la Sfanțul Maxim Mărturisitorul"" (cu o prefață de Timothy Ware - acum Episcopul Kallistos Ware) și ""Disputa cu Pyrrhus"". El a scris, de asemenea, o lucrare în patru volume despre Marea Schisma dintre Est și Vest, cu consecințele sale culturale pentru cele rezultând două Europe, lucrare intitulată "Dumnezeu
Joseph P. Farrell () [Corola-website/Science/328216_a_329545]
-
în cadrul Institutului de Istoria Artei, îndeplinind această funcție cu ajutorul lui George Oprescu. Alexandru Ciucurencu îl susține, în anul 1954, să-și reia activitatea de critic de artă, semnând în publicații de profil numeroare cronici de artă, articole și sinteze precum și prefețe ale unor cataloage cum a fost cel al Pavilionului Românesc la bienalele organizate în Veneția acelor timpuri. În plus, Ion Frunzetti a participat la numeroase emisiuni de televiziune și radiofonice. În 1956 obține funcția de asistent, ulterior lector și conferențiar
Ion Frunzetti () [Corola-website/Science/328348_a_329677]
-
hanc historiam scripsit, monachus, opinor, aliquis, ut ex proemiis coniicere licet qui Boleslai terții tempore vixit" („Gallus a scris această istorie, un călugăr care, în opinia mea, a trăit în timpul lui Boleslau al III-lea, după cum se poate deduce din prefață”). Nu se cunoaște dacă Kromer a folosit cuvântul "Gallus" ca pe un nume propriu sau că o referință la cetățenia autorului (în perioada să "Gallus" avea de obicei sensul de "un francez"), de asemenea nu se cunoaște pe ce anume
Gallus Anonymus () [Corola-website/Science/327714_a_329043]
-
Aceasta este o listă cu articole publicate de Aurel Sava. 1. "Documente putnene, publicate cu un studiu introductiv de Aurel Sava. Prefața de Prof. Nicolae Iorga", I-II, Tipografia "Cartea Putnei", Focșani, 1929, 223p, XLI+223p+2f facs; B.A.R.: II 298048 (I); B.C.U; B.A.L.: 2 exp. Vol. I (1 legat). Indice biblioteci: 1. Sava A. 1443: 1857
Listă cu articole publicate de Aurel Sava () [Corola-website/Science/327218_a_328547]
-
XLI+223p+2f facs; B.A.R.: II 298048 (I); B.C.U; B.A.L.: 2 exp. Vol. I (1 legat). Indice biblioteci: 1. Sava A. 1443: 1857 (601) 2. "Documente putnene, publicate cu un studiu introductiv de Aurel Sava. Prefața de Prof. N. Iorga", I-II, Tipografia "Băncii Centrale Cooperative"; Fundația Ferdinand I, Chișinău, 1931, 256p, XLV + 256p III; 9 (498.315); (căutare: 1. Sava Aurel V.; 2. Iorga, Prof. N.) B.A.R.:, II 298048, B.A.L. 1
Listă cu articole publicate de Aurel Sava () [Corola-website/Science/327218_a_328547]
-
mulți critici și poeți. Criticul literar Adrian Dinu Rachieru a scris un eseu intitulat „Un «eu visător»: Simion Gociu” în antologia sa "Poeți din Bucovina", observând că versul poetului "„e un vers cantabil, pe un ton de tristă baladă”". În prefața la volumul "Oul gastronomic" (1998), poetul Vasile Tărâțeanu remarcă faptul că "„fabulele și epigramele din această plachetă demonstrează că autorul lor știe să surprindă grotescul unor situații ridicole (...), să moralizeze, să deturneze sensul cuvintelor, să fie incisiv”". Simion Gociu este
Simion Gociu () [Corola-website/Science/327264_a_328593]
-
dezvoltare a orașului reprezentată de stradă Jaffa. Muncile au început după trei ani, odată cu zidirea sinagogii Mussayev (Mussayeff). În comparație cu casele simple în care trăiau până atunci evrei la Ierusalim, cartierul buhar a devenit cel mai impunător dintre cartierele evreilor. În prefață la cartea de rugăciuni pe care a redactat-o „Hukat olam”, Shlomo Mussaieff, negustor și învățat, dintre ctitorii cartierului, a scris: Străzile cartierului, de trei ori mai lațe decât ulițele Ierusalimului în anii aceia, au fost construite în cruciș, în
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
numeroase nuvele apărute în două zeci și cinci de volume în seria Istorii anecdotice Lataif-i rivazat (1870-1895), iar temele sale predilecte sunt: criticarea datinilor învechite și a eresurilor, convingerea cititorilor de avantajele recunoașterii culturii europene și înțelegerea civilizației moderne. În prefața romanului Chestiuni complicate „Mesail-i Muglaka” (1989) scrie că cititul este o distracție educativă, urmărind astfel instruirea societății turce. În acest sens autorul amplasează acțiunea din operele sale nu numai în orașe musulmane, ci și în țări europene. Pentru a-l
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
cititorul turc cu o asemenea lectură, acesta oprește șirul evenimentelor pentru a adresa întrebări despre personaje sau acțiunea operei povestite, totul având un scop didactic. Psihologia umană și problemele sociale joacă, de asemenea, un rol însemnat în creațiile autorului. În prefața romanului de aventuri Hasan marinarul „Hasan Mellah” (1874) autorul, care apelează ca teme principale la morală și dreptatea socială, recunoaște că pe parcursul romanului va explora profunzimea sufletului uman. În nuvelele Sclavajul „Esaret” (1870), Despărțirea „Firgat” (1870) și romanele Hasan marinarul
Ahmed Midhat Efendi () [Corola-website/Science/330910_a_332239]
-
Mario Proto (Manduria, Lacaita, 1994) și Valentino Romano (Bari, Adda, 1997). Cealaltă versiune a autobiografiei , ce nu a suferit nici o revizuire lingvistică, a fost publicată de către antropologul Francesco Cascella în opera "Il brigantaggio: ricerche sociologiche ed antropologiche" (1907), cu o prefață de Cesare Lombroso. După cum s-a menționat deja, amintirile lui Crocco transcrise cu căpitanul Massa sunt încă subiect de dezbatere și au fost ridicate îndoieli cu privire la autenticitatea scrierilor sale. Potrivit lui Tommaso Pedio, unele episoade povestite nu corespund realității sau nu
Carmine Crocco () [Corola-website/Science/330338_a_331667]
-
versuri pentru copii, Chișinău, Editura “Pasărea Phoenix”-”CRIC Informcom” 15. Litera din Dumnezeu, 2001, antologie de versuri, Craiova, prefață de Tudor Palladi, postfața de prof.univ. dr. Ovidiu Ghidirmic, Editura “Scrisul Românesc” 16. Regele Învins, 2001, versuri, București, Colecția “Orizonturi Lirice”, prefață de Tudor Palladi, referințe critice de Ovidiu Ghidirmic, Victor Teleucă, Serafim Belicov, Ion Borșevici, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Grigore Grigorescu, Gheorghe Vodă, Nicolae Dabija, Dragoș Vicol, Editura “Eminescu” 17. Demisionarea din Umilință, 2003, Eseuri din Mahalaua Nebunilor, Chișinău
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
Grafema Libris” 24. Ciocîrlia cîntă fără tălmăciri, 2007, versuri pentru copii, Chișinău, Editură “Grafema Libris” 25. Din Cartea Copilăriei, 2008, versuri pentru copii, Chișinău, Editura “Grafema Libris” 26. Anna Ahmatova, Ivan Bunin.Versuri tălmăcite de Traianus, ediție noua, 2008, Chișinău, prefață de acad. Mihai Cimpoi, Tipografia Academiei de Stiinte a Moldovei 27. Eternul Înnăscut, 2008, versuri, Ottawa, Editura “Lucian Badian Editions” 28. Cînd s-au fost spus Îngerii, 2009, Chișinău, postfața de Eugen Dorcescu, Editura “Epigraf” 29. Inborn Into Eternity, 2009
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
Regăsit în Cer, Trilogie Psalmodica, Cartea III, 2009, versuri(2000- 2008), Iași, predoslovie de Theodor Damian, sentințe critice de A.I.Brumaru, Mihai Cimpoi și Radu Cârneci, Editura “Mega-Mix” 33. Ciuruit de Cuvinte, 2010, versuri, Albă Iulia, Colecția revistei “Gand românesc”, prefață de Virgil Șerbu Cisteianu, Editura “Gens Latină” 34. Altfelizvodirea, 2011, eseuri, maxime, reflecții și poeme, Albă Iulia, oblăduire de început și sfîrșit: Părintele Arsenie Boca, postfața de Horia Bădescu, Editura “Gens Latină” 35. Prădalnicii din crăia lui Dumnezeu, Profeții adeverite
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
de religie interzisă la cel de religie oficială. O serie de personaje din roman au corespondent în realitatea istorică, printre ele numărându-se personaul principal, Elena, soțul ei Constantius Chlorus, fiul lor Constantin și fiul nelegitim al acestuia, Crispus. În prefața cărții, Diana L. Paxson recunoaște că puține fapte pot fi dovedite din poveștile legate de Elena, deși documentarea istorică făcută pentru acest roman a fost una complexă. Cu toate acestea, ea este de părere că "Elena deține un loc special
Preoteasa din Avalon () [Corola-website/Science/328592_a_329921]
-
Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul său. Cartea este împărțită, așa cum se declară în prefață, în patru secțiuni: i) o cheie pentru politica externă în regiunile cele mai primejdioase și complicate ale scenei politice externe contemporane, regiunea nordicilor și sciților, ii) o lecție de diplomația de urmat în relațiile cu națiunile din regiunile de mai
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
în vremurile împăratului, dar mai greu de înțeles de cititorul neavizat. De exemplu, Constantin descrie practica obișnuită de trimitere a "basilikoí" ( „imperiali”) în țările îndepărtate pentru negocieri - înțelesul modern ar fi „împuterniciți speciali ai împăratului”, ambasadori cu misiuni specifice. În prefața la lucrarea sa, Constantin a subliniat de altfel că a evitat cu bună știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
vizionat de 1.583.162 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. În prefața cărții "„Cu Diligența prin Pădurea de fagi”" (Ed. Media On, București, 2000) scrisă de Cristina Nichituș, criticul de film prof.dr. Ileana Berlogea scria următoarele: "„Filmele Cristinei Nichituș «Pădurea de fagi» și «Liliacul înflorește a doua oară», mă refer la cele
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
pe insula respectivă eșuează o navă, ai cărei pasageri îl recunosc drept șef. Manuscrisul original a fost modificat de Michel Verne, fiul autorului, noua versiune fiind publicată în 1909 (după moartea lui Jules Verne) sub titlul "Naufragiații de pe Jonathan". În prefața romanului "Familia fără nume", Francis Lacassin indică faptul că Michel Verne a modificat finalul romanului: în "En Magellanie", Kav-gerul este influențat foarte mult în final de doi preoți catolici, în timp ce în versiunea remaniată niciun om nu mai vine pe insula
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
Legionarii și rebeliunea", al doilea e denumit "Guvernul Antonescu și războiul", al treilea e denumit "Tragedia Transnistriană" și al patrulea volum, care fusese proiectat de autor, dar n-a mai apucat să-l scrie, era denumit "Ardealul de Nord". În prefața primei edituri autorul, avocatul Matatias Carp, a declarat că toate afirmațiile cuprinse în carte au fost controlate, verificate și se sprijină pe dovezi care cuprind declarații, mărturii, comunicate oficiale, ordine oficiale, copii textuale sau fotocopii semnate de toată ierarhia administrativă
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
trebuit să publice mai mult de zece volume, așa că a fost nevoit să publice o cantitate mai mică de documente. A doua ediție a apărut în 1996, îngrijită de Lya Benjamin și redactată de Ion Ionescu. Lya Benjamin scrie în prefața ei: " Documentele cuprinse în cele trei volume ale lucrării de față au fost confruntate și identificate cu sursele arhivistice corespunzătoare. Cu acest prilej s-a constatat că în reproducerea lor s-a respectat izvorul original, fiind caz unic eroarea de
Cartea Neagră () [Corola-website/Science/328863_a_330192]
-
proiect includ articole de polemică, studii, comunicări, dialoguri, abordând denumirea corectă a limbii vorbite de populația majoritară a R. Moldova, precum și a etnonimului corespunzător acestui spațiu. Câteva titluri relevante: Nicolae Mătcaș, "Calvarul limbii române din Basarabia", 560 p., antologie și prefață de ; "Un lingvist care vine din viitor (Eugeniu Coșeriu și realitățile lingvistice din Republica Moldova)", 400 p. de Alexandru Bantoș; "Republica Moldova. Între România și Rusia", autor prof. doctor în istorie Dorin Cimpoeșu, 400 p. Elaborate pe parcursul ultimilor douăzeci de ani de la
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]