7,926 matches
-
explicative ale comportamentului colectiv: teoria contagiunii emoționale, teoria valorii adăugate, teoria normei emergente, teoria fluxului orizontal al modei, teoria liderilor de opinie. Analiza teribilismelor adaugă un plus de noutate și atractivitate lucrării Consider că disponibilitatea autoarei pentru analiza teoretică este probată în chip exemplar în discursul despre psihosociologia modei vestimentare, care premerge analizei concrete ce leagă moda vestimentară de dezirabilitatea socială. Este remarcabil subcapitolul consacrat istoricului preocupărilor pentru studiul vestimentației din perspectivă psihosociologică, care în opinia mea poate fi inclus în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
căutat diferențele de percepție între femei și bărbați, arătând că atribuirile pe care le facem cu privire la un stil vestimentar sunt mediate de genul social (masculin/feminin) al observatorului. În această direcție, Sarah J. Sweat și Mary A. Zentner (1985) au probat legătura dintre tipul psihologic (extrovert, introvert, sensibil, sentimental, rațional, intuitiv), genul social și percepția stilului vestimentar (dramatic, natural, romantic și clasic) (vezi figura 3.1). Stilul dramatic, identificat deseori cu "ținutele extreme", a fost menționat de subiecți drept cel mai
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
II-III d.H ale stăpânirii romane au supraviețuit un timp îndelungat, chiar și după creștinarea severă de la sfârșitul secolului al IV-lea. O figurină ce o reprezintă pe zeița Hecate într-un mormânt din necropola de la Sucidava, din secolul IV, probează credința unui locuitor în forța spirituală a imaginii, după interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștinism. Paul Orosius spune: creștinii persecutați de Athanarich (regele vizigot) pentru credința în Hristos, cei mai mulți dintre ei "au fugit pe pământ roman, fără teamă de dușmani, cu încredere că mergeau la niște frați". Scrierile din zonă exprimă această realitate, ceea ce probează formarea în mediul creștin dunărean a conștiinței apartenenței la "Romania" (creștină). Nucleele creștine nord-dunărene s-au consolidat sub Diocletian, când numeroși creștini s-au refugiat la barbari, dar și în secolul al IV-lea, prin pătrunderea triburilor germane (goții) din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-au descoperit la Porolissum, Potaissa, Apulum, Ulpia Traiana, Dej ș.a. În nord-vestul Daciei, bastion al păgânismului, materiale creștine din secolele V-VI lipsesc cu desăvârșire. La sud și est de Carpați crește numărul materialelor creștine, în aceste secole, ceea ce probează aici un adevărat misionarism creștin de factură internă, fapt ce a impulsionat răspândirea creștinismului. În Muntenia, s-au aflat obiecte creștine în județele Ialomița și Prahova, la Dulceanca (jud. Teleorman), București-Străulești, Cândești (jud. Buzău), Băleni (jud. Dâmbovița), Budureasca (jud. Prahova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regiune și spargerea romanității dunărene, sub aspect religios, al creștinismului, s-au soldat cu dispariția organizării bisericești pe linia Dunării și încetarea legăturilor dintre creștinătatea nordică și cea sudică. Urmările au fost negative, în planul istoriei conjucturale, dar ele au probat profunzimea creștinismului nord-dunărean și rolul său în menținerea identității etno-lingvistice și spirituale ale autohtonilor. Mai întâi, credințele, ideile și practicile religioase ale populațiilor care au pătruns în nordul Dunării. Crișana, Banat și valea Mureșului mijlociu erau controlate, în secolele VII-VIII
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați sașii ar fi construit Cetatea Neamțului și fortificația de la Siret, dar cercetările arheologice au infirmat aceste susțineri. Coloniștii germani stabiliți în nordul Moldovei, la începutul secolului al XIV-lea, proveneau mai ales din Transilvania. Originea lor transilvană este probată de toponime moldave ca Sasca, Săsciori, Săsani, Săsești. Cei stabiliți în Moldova veneau din Rodna și Bistrița, unde sașii erau mai numeroși, dar o parte din coloniștii germani puteau să provină și din Rusia haliciană. Toponimele și hidronimele maghiare din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
el despre starea de decădere în care se aflau turcii, izvorîtă din serioasa și îndelungata lui îndeletnicire cu istoria otomanilor”. Dimitrie Cantemir n-a întârziat să pună de acord, în limitele concret posibile, ideile cărturarului cu practica politică, după cum o probează relațiile sale din 1703, la Constantinopol, cu Toma Cantacuzino (inorogul, adică cel dintâi, și șoimul, cel de al doilea, „se îmbrățișau și se sărutau frățește”) și P. A. Tolstoi îndeosebi, propria sa mărturisire din septembrie 1721 către Petru I: „am venit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prin statutul juridico-politic internațional al Principatelor. Ce-i drept, oamenii de stat contemporani evenimentelor, apoi publiciștii și istoricii, au reținut, cu excepții nesemnificative, zestrea de simțământ patriotic, inteligență și abilitate politică a corifeilor luptei pentru emancipare națională a românilor, trăsături probate cu o surprinzătoare maturitate pentru niște amatori, novici în „treburile înalte de stat”, cu atât mai mult în cele diplomatice, care au însoțit înfăptuirea și recunoașterea actului din 24 ianuarie 1859. Acele incontestabile calități nu s-au declanșat spontan în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
confecționat propriile-i instrumente de lucru, un model al genului, un mare serviciu făcut istoriografiei și pentru că scot din uitare atâtea scripta minora, observa Radu Vulpe, referindu-se la volumul Scrieri de V. Pârvan. „Totul se leagă” după cum ne-o probează iminenta istorie a istoriografiei române, ce prinde corp deocamdată într-o suită inelară: cronicari, pașoptiștii, „Junimea”, școala critică, noua școală, iar între ele numeroase studii și articole liante. Ca într-un mozaic prefigurat: fiecare piesă la locul ei. Această ordine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a/M în 1848, scria că rușii calculează masa opoziției, pe care vecinul ar fi în stare s-o facă, și întotdeauna lovesc și își întemeiază politica pe acest just calcul. Am citat aceste două opinii sentențioase, numai pentru a proba și în spațiu ecoul îngrijorător în opinia publică europeană al confruntării diplomatice și militare (cazul lui Ali Pașa) din anii 1839-1841. Rusia n-a ajuns la o angajare militară, dar a calculat raportul de forțe cu exactitatea care i-a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să pipăi o banchetă mătăsoasă". Atunci urcă și pipăi-o!" se grăbește să-i sugereze Terry Broscoiul, nu fără o oarecare ambiguitate, după care reia: "Ah, nu. Vreau să spun că poți s-o atingi cât poftești, urcă dar și probează-mi bancheta..".156. Mașina americană facilitează apoi primele dezmierdări. Grație "banchetelor din spate largi și capitonate", poate să adăpostească orice zbenguieli, ale celor care flirtează sau ale amanților. Fordul lui April, învățătoarea de culoare cu care studentul străin sfârșește prin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
bibliografie, ilustrate fiind și de jurisprudența cristalizată în acest domeniu. În egală măsură se evidențiază stilul clar, elevat al expunerii, bogăția ideilor puse în discuție și argumentarea logică și istorică a acestora. Demersul științific, ancorat într-o strictă actualitate românească, probează o execelentă pregătire teoretică și practică a autoarei, măiestrie și talent de cercetător științific, oglindite de metodologia riguroasă utilizată și de substanțiala documentare în domeniu. Se remarcă, de asemenea, originalul unghi de abordare comparativă a aspectelor ce țin de problematica
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
din noul Cod civil). În toate cazurile menționate mai sus sancționarea încălcării formei cerute este nulitatea absolută. 2. Forma legală cerută "ad probationem" Prin forma cerută "ad probationem", se înțelege acea cerință care constă în întocmirea unui înscris care să probeze actul juridic civil și care prezintă următoarele caracteristici: este obligatorie și nu facultativă, sub acest aspect asemănându-se cu forma cerută "ad validitatem"; nerespectarea ei atrage sancțiunea inadmisibilității dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de probă; reprezintă ca și forma
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
noțiunea de probă se confundă cu aceea de probațiune judiciară, prin care se înțelege stabilirea în fața organelor jurisdicționale competente a existenței actelor sau faptelor juridice din care rezultă drepturi și obligații în conformitate cu regulile prevăzute de lege. În această accepțiune, "a proba" sau "a dovedi", înseamnă a stabili realitatea unei afirmații, a demonstra că ea corespunde adevărului 367. Într-un al doilea sens, mai restrâns, noțiunea de probă este utilizată pentru a desemna mijlocul stabilit de lege prin care se poate dovedi
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
sens, noțiunea de probă este folosită pentru a desemna rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de probă, adică măsura în care acestea au reușit să formeze convingerea judecătorului cu privire la existența sau inexistența faptului. Un asemenea sens apare în expresia "reclamantul a probat dreptul său prin înscrisuri" sau "pârâtul a probat netemeinicia pretențiilor reclamantului prin expertiză". Același sens poate fi desprins și din afirmația că proba este completă sau incompletă, suficientă sau insuficientă, pertinentă sau nepertinentă, admisibilă sau inadmisibilă etc. VII. 2. Clasificarea
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
desemna rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de probă, adică măsura în care acestea au reușit să formeze convingerea judecătorului cu privire la existența sau inexistența faptului. Un asemenea sens apare în expresia "reclamantul a probat dreptul său prin înscrisuri" sau "pârâtul a probat netemeinicia pretențiilor reclamantului prin expertiză". Același sens poate fi desprins și din afirmația că proba este completă sau incompletă, suficientă sau insuficientă, pertinentă sau nepertinentă, admisibilă sau inadmisibilă etc. VII. 2. Clasificarea probelor În literatura de specialitate 375, probele utilizate
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
dintre cele două fapte. Faptul generator de drepturi în litigiu (necunoscut) care formează obiectul probei se dovedește indirect prin mijlocirea faptului vecin și conex. Prezumțiile, de exemplu, sunt un mijloc indirect de probă, pentru că în loc să se dovedească faptul pretins, se probează un alt fapt, aflat cu primul într-o legătură atât de strânsă, încât existența lui poate duce la concluzii în privința celuilalt. Sunt apreciate a fi probe secundare și acele mijloace care provin din a doua sau a treia sursă, cum
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
supus judecății. Așa fiind, rezultă cu claritate că judecătorul este subiectul probei 376. În acest punct al demersului nostru, trebuie menționată dispoziția art. 251 din noul Cod de procedură civilă (o premieră legislativă), care face referire la îndatorirea de a proba. Formarea convingerii judecătorului se sprijină (în ideea avansată de acest articol) și pe "ceea ce instanța este ținută să ia la cunoștință din oficiu". Potrivit art. 252 din noul Cod de procedură civilă "instanța de judecată trebuie să ia cunoștință din
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
al României sau într-o altă modalitate anume prevăzută de lege (convenții, tratate, acorduri internaționale aplicabile în România, care nu sunt integrate într-un text de lege, sau dreptul internațional cutumiar). Toate aceste documente exceptate obligativității cunoașterii din oficiu, trebuie probate de partea interesată. Unui regim asemănător sunt supuse documentele clasificate, care pot fi dovedite și consultate numai în condițiile prevăzute de lege. La conturarea convingerii judecătorului poate contribui și dreptul unui stat străin, dacă este invocat și mai ales probat
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
ele nu pot forma obiect al probei fiind imposibilă dovedirea lor ca atare. Instanța se poate folosi în pronunțarea soluției de un fapt notoriu, adică de un fapt cunoscut de un mare număr de persoane. În cazul acesta, se va proba doar notorietatea, nu și toate acele împrejurări care au condus la formarea notorietății. De aceea, părțile vor fi dispensate de sarcina administrării probelor pentru dovedirea lui. Tot astfel, faptele necontestate (adică acele împrejurări admise, acceptate de părțile unui litigiu) nu
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
pretenții și respectiv apărări în fața instanței judecătorești. Se poate constata că legiuitorul a repartizat rațional sarcina probei, călăuzindu-se după principiul că fiecare parte trebuie să dovedească acele fapte pe care este mai în măsură decât adversarul său să le probeze. Cu ușoare modificări regula ce fundamentează sarcina probei este reiterată de noul Cod de procedură civilă în art. 249 potrivit căruia: "Cel care face o susținere în cursul procesului, trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege". Există
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
cu celeritate a judecății (art. 6 al. 1). Sunt semnificative, sub acest aspect, dispozițiile art. 10 care stipulează că: "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia". Instanța de judecată are, deci, nu numai dreptul, dar și obligația de a stărui prin toate mijloacele, în vederea descoperirii adevărului și a evitării oricăror
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
poate reveni decât motivat asupra probei încuviințate și numai dacă proba a devenit neconcludentă sau inutilă. În acest sens s-a exprimat și fostul T. S. în soluționarea unei cauze 397. VII. 4. Mijloacele de probă În limbaj juridic "a proba" înseamnă a convinge instanța că situația de fapt, de care depinde recunoașterea dreptului pretins, a existat sau nu în realitate 398. Într-un sens mai restrâns, însă, "a proba" presupune a produce în fața instanței "mijlocul prevăzut de lege prin care
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
cauze 397. VII. 4. Mijloacele de probă În limbaj juridic "a proba" înseamnă a convinge instanța că situația de fapt, de care depinde recunoașterea dreptului pretins, a existat sau nu în realitate 398. Într-un sens mai restrâns, însă, "a proba" presupune a produce în fața instanței "mijlocul prevăzut de lege prin care se poate dovedi un fapt"399. În sens restrâns, în lumina art. 1170 din Codul civil de la 1864, dovada se putea face prin: înscrisuri, martori, prezumții și mărturisirea uneia
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]