8,070 matches
-
și o cameră de locuit, mai curând decât să investigheze și să amplifice confesiunile sau să sugereze o terapie pentru ceva care nu era sigur că e boală. Nu amintea niciodată neplăcuta întâmplare. Dar înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numele meu, chiar așa. Chiar numele meu“, șoptea, fericită, somnambula, relaxată, parcă, dintr-odată, eliberată. „Irina! O, Doamne... chiar numele meu“, scâncea Irina, în care Tudor pompa, isterizat, lava nopții incendiate. Carcasa trepida, tremur, cutremur, craterul, mirosurile, microbii, magma pulsa, rănită, răvășită, Irina îl opri, „nu, nu acum“ și strainul era din nou în mâinile și buzele ei de vrăjitoare, legănat, liniștit, renăscut în mâinile reci și sărate, între buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
văzut uneori. L-am privit, adică. Pe stradă, la teatru, mai știu eu unde.Nu-l cunosc, de fapt. Tot ce știu, știe toată lumea: legenda Ianuli. Tânăr cărturar grec, fascinat de Revoluție, părăsindu-și familia, luptând cu arma în munți, rănit, pribegind, părăsind milenara Elada, ajungând la noi, aici, la porțile Orientului, curând după război. Foarte bolnav, azi, așa am auzit. L-am zărit acum vreun an, pe stradă. Palid, scheletic, părul vâlvoi, o arătare. Nu, nu-l cunosc. Iar Emilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e pe ape și aur în aer. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece, Cu haina lui lungă culcat în sicriu, Privesc la surîsu-ți rămas încă viu - Și-ntreb al meu suflet rănit de-ndoială, De ce-ai murit înger cu fața cea pală? Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă? {EminescuOpI 38} Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nici luna nu apare; totu-i ascuns sub vălul întunecat al nopții. Doar ielele dansează cu foc și nu au stare, învârt pe călcâie, destinele în fața morții. Tristețea mă cuprinde, nu mai am vlagă... Mai ninge iarnă în sufletu-mi rănit, să-ți simt mângâierea fulgului pe plagă; trezește la viață, trupu-mi vlăguit! Dimineață de 15 ianuarie Îmi cresc în dimineață, cuvintele albe, parcă sunt desprinse din fulgii de nea. Astăzi s-a născut Eminescu... Îi aprinde Dumnezeu încă o stea
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
lucruri care m-ar fi dezgustat la oricare alt bărbat. Atunci mă opream și mă sprijineam de un copac și reușeam cu greu să-mi stăpânesc lacrimile până când ajungeam acasă, simțind nevoia disperată să intru în apartament ca un animal rănit care se târâie spre vizuina sa. Știu că sună ridicol, dar așa simțeam. Când ești îndrăgostit, mintea îți e înțesată de clișee amoroase care devin și mai prezente când ești părăsit. Nimic original. Trăiești stări pe care nu le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu gura plină. Lovește exact unde mă doare mai tare, deoarece îmi dau seama că am vorbit exact ca o mamă cicălitoare. Când m-am angajat la WebMaster m-am hotărât să nu devin femeia în casă și nici mama răniților. N-am vrut ca băieții să se aștepte să-i mângâi pe cap ori de câte ori îi doare ceva. Nu sunt maică-ta și, cu toate astea, trebuie să ți-o spun. Nu ești decât o progenitură răsfățată. —Măi să fie! Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îndreaptă spre ieșire. Vanessa îl vede, încearcă să-i spună ceva, dar el e deja departe. Mă uit spre grupul adunat în jurul mesei și apoi la ușa deschisă. Și, spre surprinderea mea, în ciuda principiului de-a nu face pe mama răniților, mă aplec, iau o sticlă și mă furișez afară să-l ajung din urmă. Capitolul VII Finn n-a ajuns prea departe. Stă pe scări și-și ține capul în mâini. Clădirea unde se află biroul nostru, un fost depozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cafea, și părând consumate de frământările interioare și de-o complexitate pe care doar ele o înțeleg. Dacă aș încerca să fiu la fel, aș ajunge grasă și neatrăgătoare. —Să înțeleg că era un fel de pasăre cu o aripă rănită? îl întreb cu scopul de-a vedea cum se apără. Cam așa ceva. Zâmbește, însă ochii îi sunt triști. Numai că n-am reușit să o vindec și ea mi-a frânt și mie una înainte să ne despărțim. Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aflăm acum. Pur și simplu am fost atent la ore. Amărâții ăștia ne-au învățat mult mai mult decât ar fi trebuit, minții cu nonșalanță. Vor fi răniți, nu-i așa? întrebă îngrijorată Mara. Presupun că da, minții iarăși. Gândul răniților și chiar al morților era foarte statornic în mintea mea. Presupui? Eu zic că e o certitudine. Așteptăm Gardienii. Nu cred c-o să vină cu mâinile goale și se vor uita la noi cum ne baricadăm în cel mai prestigios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am condus tot înainte, spre "marea intersecție", care era la capătul culoarului pe care ne aflam atunci. O mică parte am trimis-o să se ocupe de Gardienii din clasele de la parter. Aceștia nu trebuiau să fie în nici un fel răniți, doar imobilizați. Cum făceau colegii mei treaba asta, nu era problema mea, prin orice mijloace posibile, numai să cauzeze cât mai puține vânătăi și lovituri. Poate aveam nevoie de ei. Dacă totul mergea bine, eu nu aveam nevoie de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ta data viitoare!". Elicopterul, în ciuda manevrelor disperate ale pilotului, se prăbuși peste cele patru trape din curtea interioară și dărâmă o bucată din parterul corpului C. Unul dintre cei cinci care erau la bord muri instantaneu. Ceilalți patru erau grav răniți. Fură luați, fără instrucțiuni, din aparatul în flăcări și duși la infirmerie. În curând, câțiva cu spirit de acțiune se apucară să stingă incendiul și să repare într-o anumită măsură gaura din perete. Pericolul trecu. El se detensionă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ceva nu-mi mirosea a bine. Ăsta era doar un preludiu. Cei din joncțiunea cu corpul B, jumătate vă retrageți în baricada din joncțiunea lui B cu C și cealaltă jumătate în B cu D. Luați și câțiva din cei răniți! Nu lăsați pe nimeni viu în urmă! Fiți pregătiți pentru orice! Armele la umeri și orice nu are o tunică cenușie pe el moare în secunda doi! Urcând în fugă eram bombardat cu mesaje. "Ce naiba..." Capul sus! Se trage! Foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șase își găsiseră adăpost în băncile din colțul holului și se folosiseră de pozițiile noastre să le fortifice pe ale lor. În proximitatea baricadei erau bălți de sânge și pe pereții laterali se întindeau pete mari, roșii. Proveneau de la cei răniți, care au fost luați și erau deja în drum spre infirmerie, sau de la cei care își dădeau duhul între salvele schimbate de noi, chiar acolo pe coridor. Era groaznic! Mă cuprinsese un sentiment de nestatornicie și aveam impresia că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă cu șiretenie, pregătindu-se de un alt atac. Dar ceva n-o lăsă să se arunce din nou! Din întuneric izbucniră alte sfere roșii ca văpăile iadului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
asta. Govar se lăsă greu în tăișul sabiei, închise ochii surprinși și respirația-i sacadată se estompă subit. Trădătorul muri. Își smulse sabia din corpul acestuia și se uită în jur. Nu mai era nimeni din grupul Gardienilor viu. Cineva rănit? Răspunseră doar Velail și Mihail, care erau ușor atinși la braț. Se mișcaseră bine. Mergem mai departe! În curând, dădură de un coridor în partea dreaptă. Îl urmară și acesta se termina la baza unor scări. Ele se încolătăceau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în spitalul ăla... Peste o săptămână, trebuia să merg la Rectorat la Arhitectură, mi-am acoperit rana cu o funda albastră, să nu se vadă, nu știu de ce, îmi era rușine... La firmă, fetele mă admiraseră, tot frumoasă rămâi și rănită, tot frumoasă, ziceau invidioase... (Din momentul acesta, pe încheietura mâinii stângi va purta funda albastră, răsucită pe mână.) Anita era viața mea, victoria mea, normal, nu?... Dar fiică-mea a început să întârzie, nu ajungea la timp acasă, nu venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e că mă simt chiar vinovată, cu adevărat. De fiecare dată când Îl văd pe Connor, sau când mă gândesc măcar la el, mi se pune un nod În stomac. Dar chiar trebuie să-și ia expresia asta de demnitate rănită ? O privire de genul m-ai-rănit-de-moarte-dar-sunt-un-tip-atât-de-drăguț-că-te-iert. Însă, treptat, simt că sentimentul de vină care mă copleșește e Înlocuit de enervarea cea mai sinceră. — Am venit doar, spune Într-un final, fiindcă ne pusesem pe listă Împreună la standul Pimm, de Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de enervarea cea mai sinceră. — Am venit doar, spune Într-un final, fiindcă ne pusesem pe listă Împreună la standul Pimm, de Ziua Angajaților În Familie. Evident, când am făcut asta, credeam că vom fi... Se oprește, arătând și mai rănit ca până acum. Oricum. Dar n-am nimic Împotrivă să facem asta. În afara cazului În care nu vrei tu. Mi-e imposibil să-i spun că nu suport să mai stau lângă el preț de o jumătate de oră. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și... cine e ? — E... un tip pe care nu-l cunoști, spun, cu degetele Încrucișate la spate. Uite, Îți promit că ieșim odată la prânz Împreună și vorbim. Sau ceva de genul ăsta, Îți promit. — OK, spune Connor, părând mai rănit ca niciodată. Bine. Am Înțeles mesajul. Îl privesc, incapabilă de a respira, cum Închide poarta În urma lui și se Îndepărtează pe stradă. Hai, mergi, mergi... nu te opri... Abia a dat colțul, când mașina argintie a lui Jack apare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea târziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un surâs distant. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
benzinărie, îți oprește din ajutorul de șomaj. Trebuie să cauți muncă la negru. Îți trebuie un job full time, bine plătit. Intra și tu în rândul oamenilor, nu vezi că ești ultimul om? Nu i-am răspuns, m-am simțit rănit. Am inceput sa bat din ușă în ușă. Nu pot, Țușca. Nu vor să mă ia. Cum zic că sunt inginer, cum îmi mulțumesc frumos. Au nevoie de pălmași. - De ce le zici că ești inginer? - Pentru că vor să mă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
lupte împotriva lui, fără să asculte cuvintele lui Neco, care veneau din gura lui Dumnezeu. A înaintat la luptă în valea Meghido. 23. Arcașii au tras asupra împăratului Iosia, și împăratul a zis slujitorilor săi: "Luați-mă, căci sunt greu rănit." 24. Slujitorii l-au luat din car, l-au pus într-un alt car al lui, și l-au adus la Ierusalim. A murit, și a fost îngropat în mormîntul părinților săi. Tot Iuda și Ierusalimul au plîns pe Iosia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Timișoara, unde garnizoana imperială era asediată de forțele revoluționare maghiare. Bombardamentele masive asupra cetății asediate, reducerea considerabilă a cantității de alimente, întreruperea aprovizionării cu apă potabilă, distrugerea de locuințe, aglomerarea populației în clădiri subterane și pivnițe, creșterea vertiginoasă a numărului răniților și morților au constituit factori favorizanți ai holerei și tifosului exantematic. Bombardamentul din 6 iulie 1849 a incendiat spitalul civil și al mezocordienilor, aducând pagube și spitalului militar. Răniții și bolnavii au fost evacuați în subsolurile clădirilor cu două etaje
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ce au suferit acolo un eșec370, provoacă primele pierderi printre combatanți, îngreunînd sarcina medicilor din spitalele de campanie, care au trebuit să facă față nu numai combaterii bolilor ce bântuiau Principatul muntean - holera constituind o permanentă preocupare -, dar și îngrijirii răniților de pe linia frontului. Astfel, tot din corespondențele publicate în "Wiener medizinische Wochenschrift" cunoaștem situația existentă la sfârșitul anului 1853, atât a recruților locali și a soldaților țariști, în spitalele rusești din Țara Românească, cât și din cele turcești din Dobrogea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]