7,950 matches
-
Frunză 702. „O bibliotecă cu cărți bune te răcorește vara și te încălzește iarna.” Eugen Frunză 703. „Din timp în timp apare câte un poet a cărui operă dă atât de mult de gândit încât nu se poate să nu răsară alții care îi scutesc pe cititori de caznă și efort.” Eugen Frunză 704. „Cuvânt cu cuvânt se fac marile cărți.” Proverb francez 705. „Adevărata carte a unui artist cred că e una, cu condiția să fie unică.” Tudor Arghezi 706
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
un om care nu riscă nimic când pune pe-o carte de literatură și vrea s-o citească... În realitate, într-o cultură superioară, sau care tinde să devină astfel, răspunderea spirituală a cititorului e imensă.” Marin Preda 800. „Cărți răsărite din vis și din valul fierbinte-al gândirii, Voi sunteți stele ce vin să reverse chemări și avânturi, Voi sunteți flori ce-alinați, luminându-ne-ntreg viitorul, Fără de voi n-am mai fi decât hoarde mânate de patimi.” Eugeniu Speranția
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a pus piatra de temelie, ipostază arhitecturală a unei viziuni cu rădăcini în Societatea Regală Britanică. Adept al esoterismului, Washington a așezat la 1793 piatra de temelie a Capitoliului într-un moment propice din punct de vedere astrologic, când soarele răsărea la orizontul estic. Însuși orașul Washington a fost structurat astfel încât s-o întâmpine pe Isi, zeița asociată constelației Fecioarei, invitând-o pe "zeița mamă" să se implice în destinul Statelor Unite ale Americii cf. Jonathan Black, Istoria Secretă a Lumii, traducere de Adriana
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
locuiește nimeni acolo de vreo zece ani." "Nu pare părăsită." Doamna Segal, repezindu-se: "Ați avut impresia asta?" În fine, n-am fost prea atent. Geamurile îmi trimit razele apusului în cameră. E o senzație destul de ciudată, ca și cum soarele ar răsări a doua oară chiar în clipa când se pregătește să dispară." Peste zi, casa pare goală, spune doamna Segal, încercând să-și stăpânească îngrijorarea, dar într-o noapte am văzut cum o umbră albă alunecă prin camerele neluminate. Altă dată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sezonului, se servește un singur fel. La Bugaz, se trăiește oarecum ca în familie." Cu părul ei negru, ondulat, pe care îl împletea în jurul capului, și nasul grecesc, Panaiota semăna cu o statuie antică. O statuie căreia i-ar fi răsărit niște tuleie de mustață. Ai vești din Creta, mi se pare, spuse învățătorul. Da, cu vaporul care a venit cu ulei și măsline. Totul e bine deocamdată, slavă Domnului. Părinții mi-au trimis mandarine de la ferma noastră, o să vă dau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în mijlocul lui. Ce priveliște frumoasă ai avea. Cred că în lumea întreagă nu s-ar mai găsi păreche". Dincolo de timp, orașul nostru și-a păstrat ființa vie, a rămas un loc binecuvântat. Privim colinele lui cu amețitoare miresme de pe care răsar miraculos turnurile clopotnițelor, privim seninătatea cerului ocrotitor, călcăm pietrele străzilor lui cu vibrații adânci, simțim monumentele și clădirile urbei ca pe niște făpturi apropiate, peste tot spațiul acesta își poartă ambianța magică și atmosfera unică. Mai presus de toate însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și fastul decorativ, corelația dintre coloane și arcade. Când îți arunci privirile lacome de jur împrejur vezi cupolele majestuoase, semnul inconfundabil al spiritului religios. De pe platoul în pantă ușoară ce se întinde între Bahlui și începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune că are sensul pur al conceptului și subtilitatea viziunii arhitecturale. Nu departe de ea, spre Catedrala mitropolitană, strălucește cu dantelăria în piatră Sfinții Trei Ierarhi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
declanșare de sunet și vibrațiile unduitoare intră în armonia locului fabulos, al ținutului mândru de trecutul îndepărtat. De aici, de sus, orașul multicolor pare a fi într-o atmosferă de repaus ce-i îngăduie reluarea suflului existențial. Din loc în loc răsar coamele semețe, de pe care odinioară se observau năvălirile temute. Marele conglomerat, dacă a ajuns ceea ce este azi, își datorează perenitatea înțelepciunii cu care a știut să întâmpine mulțimea manifestărilor cu caracter istoric dinlăuntrul epocilor. Și unul din martorii acelor convulsii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unor semne de scriere au fost făcute la Turdas și Tărtăria. Locuitorii de la nordul Dunării de Jos pot fi considerați strămoșii omenirii" (Louis de la Vallé). "Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român... răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât și spre apus... Acum 13-15 mii de ani (William Schiller, arheolog american). "Strămoșii etnici ai Românilor urcă neîndoielnic până în primele vârste ale Umanității, civilizația neolitică reprezintă doar un capitol recent din istoria țării" (Eugene Pittard). Drumul parcurs de arienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
dimineață o discuție în timp ce mă plimbam liniștit pe ,,bulevard’’ - holul etajului doi. Doar ce intrase în tură. Am salutat-o, mi-a mormăind ceva indescifrabil. Apoi i-am zis că ,,de abia aștept să plec acasă definitiv și că va răsări și pe strada mea soarele!'' Mi-a dat un răspuns șocant: ,,...da, da...o să iasă, o să iasă...o să...!’’ Am lăsat-o și am plecat la fel de liniștit în salon. Nu doream nici un fel de conflict cu nimeni. * * * Acum a intrat în
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
M-am trezit de dimineață și am ieșit la o scurtă plimbare pe holul pustiu. M-a întrebat pe un ton răstit și vădit arogant: ,,Și tu ce mai vrei?’’ Îi răspund: ,,Mă uit pe fereastră și îmi doresc să răsară soarele și pe strada mea!’’ Cora mi-a răspuns ironic: ,, Poți să aștepți mult și bine...!’’, și a intrat rapid în cabinet. Am intrat și eu în salon, dezamăgit de reacția ei. Ziua a trecut neașteptat de repede, după cearta
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece» (Mt 24,35). Capitolul X «Mulțimea celor care au crezut era o inimă și un suflet» — 86. La baza credinței creștine se află unitatea — 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim — 88. Fraternitatea lor euharistică — 89. În acea Pâine unică, noi, cei mulți, formăm un singur trup — 90. Ce diferită este evlavia noastră euharistică față de a lor! — 91. Și ce dezastroase sunt
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în Mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum M-ai iubit pe Mine» (In 17,20-23). Minunat! 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim Dar care este cimentul unității? Iubirea! Se poate spune că esența creștinismului constă în această iubire care, atât în cer cât și pe pământ, creează unitatea și o repară când este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Dumnezeu prin har, iar pentru a se elibera de păcat trebuia restabilită unitatea în noul Adam, Isus Cristos. «Da, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe Fiul Său, Unul-Născut» (In 3,16), iar din iubire răsare minunea de nedescris a unirii naturii divine cu cea umană în persoana neasemuită a Cuvântului. «Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, până la sfârșit I-a iubit» (In 13,1) iar iubirea va ajunge să creeze aproape o
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe scurt caritate. Dumnezeu este iubire; a creat lumea din iubire; din iubire L-a trimis pe Fiul Său pentru a o salva; este vestea cea nouă adusă oamenilor de Fiul; este o veste de iubire; aceasta caracterizează noua civilizație răsărită din Evanghelie. Se poate spune: civilizația creștină se distinge prin acest semn: iubirea“. Acum ne-am întors la sclavie. În loc să fie păgână, va fi de stat, va fi comunistă, va fi capitalistă, numele schimbă prea puțin substanța. Constatarea e dureroasă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
aflam altceva. Unde era adevărul ? Atunci nu ne dădeam seama și, poate, până am mai crescut, luam totul ca un ”joc” la care trebuia să participăm. În toamna anului 1953, am ajuns la școala din localitatea Trușești, un sat mai răsărit de pe malul Jijiei, devenit raion. Am început clasa a VII-a, o clasă mică, ce cuprindea 17 băieți. Eram în clasa a VII-a B. Exista și o clasă VII-a A, formată numai din fete. Aici m-am împrietenit
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a gândi, de a cugeta profund, de a căuta mereu idei, dând uneori chiar frâu liber imaginației. Avem datoria de a medita bine, de a face ca prin trudă și frământare să realizăm ce ne-am propus. Și precum vlăstarul răsare, modelat prin eforturile și măiestria educatorului, tot astfel uneori izbucnește din liniștea adâncă, sufletească, printre gânduri tumultuoase, dorințe, vise și așteptări, acea scânteiere, din care încetul cu încetul ia ființă și se cristalizează versul. Acestor două nestemate le-am slujit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mănăstirea la de Suceava. Mama ne spunea, mie și Oltei, cu o zi înainte să culegem de pe haturi flori de sâmzâiene și să facem amândouă câte o coroniță frumoasă, fără să fim văzute de cineva. A doua zi, înainte de a răsări soarele trebuia să le aflăm, pe colțul casei spre răsărit, unde le am așezat cu grijă de cu seară. Dacă pe coroniță era o foaie de hârtie, posesoarea ei avea noroc la carte și va deveni un om intelectual. În caz că
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la clocit, aveau grijă să nu pună nimic în casă dintre lucruri întoarse cu gura în jos, căci puii se înăbușeau în ouă și nu mai ieșeau la lumină. Gunoiul nu se aruncă afară după apusul soarelui și nici până răsare soarele dimineața, deoarece e semn că-ți va merge rău în familie. Dacă puii mici mănâncă ouă și brânză în zilele de Paște, se zice că se dezvoltă bine, cresc mai repede. Când desfăcam păpușoii de grăunțe pentru sămânță, ciucălăii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
martie a trebuie s-o spargem și să-i scoatem semințele, pentru a le planta în grădină. Am pregătit un strat și cu emoție, am așezat cu mâinile mele semințele pe rânduri. Mergeam zi de zi să văd dacă a răsărit vreun vlăstar. Mare mi-a fost dezamăgirea când, am observat, pe tot stratul, doar vreo 5-6 firișoare plăpânde scoseseră căpșoarele. Toamna, am avut o adevărată surpriză. Numai una era tărtăcuță, celelalte erau bostani,ovali și rotunzi, obișnuiți. N-am înțeles
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Japonia. Citind jurnalele celor cinci călătorii ale autoarei, ai ocazia să te îmbogățești nu numai cu date exacte, despre un tărâm al abundenței, dar mai ales, vei cunoște spiritul acestui popor. “Mi-a fost dat să ajung în Țara Soarelui Răsare respirându-i aerul, admirându-i cultura, adorându i grădinile, adevărate opere de artă și...de-ar fi numai atât, tot ar fi deajuns”. Hana (Floarea), prin această carte, devine ghid într-o lume pe care mulți dintre noi nu vom
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
s-au perindat Împărați și Împărătese. Geografic, Japonia este așezată în Asia de Est, între Marea Japoniei, Peninsula Coreeană și Oceanul Pacific. Numele țării, în limba japoneză, este Nippon, iar locuitorii se numesc niponi. I se mai spune și Țara Soarelui Răsare. Relieful este în general muntos, iar majoritatea munților sunt de origine vulcanică. Arhipelagul Nipon este alcătuit din patru insule mari și o puzderie de insule mai mici, peste 4500. Cele patru insule mari sunt: Hokkaido, Kyushu, Honsu și Shikoku. Întrucât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
activi și un peisaj de o rară frumusețe: munți acoperiți de păduri, văi, izvoare termale și plaje însorite. Clima variază de la cea subtropicală în Sud, la cea cu temperaturi joase în partea de Nord. Capitala țării este Tokyo! Țara Soarelui Răsare este condusă de Împăratul Akihito, încoronat în anul 1990 când a început Perioada Heisei. El este „ un simbol al statului și al unității poporului”, potrivit Constituției țării din 03 mai 1946. Reședința Împăratului, Palatul Imperial, se află în Tokyo. Japonia
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
decât „a ști”, mai mult „a simți” decât „a face”, pentru că nu știm, niciodată, ce ne oferă drumul... Altădată, călătoriile făceau parte din inițiere, ca mijloc de cunoaștere și elevare spirituală. Mi-a fost dat să ajung în Țara Soarelui Răsare, respirându-i aerul, admirându-i cultura, adorându-i grădinile, adevărate opere de artă și, de-ar fi numai atât, tot ar fi de-ajuns! Japonia este o țară fascinantă, contradictorie, enigmatică și foarte greu de definit. Există o împletire între
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea și tăria de caracter a războinicului. Prima călătorie: București Charles de Gaulle Narita Primăvara-2002 Este prima mea călătorie spre Japonia. Sunt „garda de corp” a nepoțelului meu, Dimitrios, în drumul spre Țara Soarelui Răsare, pentru reîntregirea familiei. Deși a trecut puțin timp de la tragicele evenimente din 11 septembrie 2001S. U. A., îmi însoțesc, plină de curaj și hotărâre, prețioasa comoară și am convingerea intimă că totul va fi bine... Drumul de la București la Paris
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]