7,852 matches
-
neacceptarea "expansiunii românești" în Basarabia. Episcopul Iustinian s-a aflat în mijlocul conflictului religios de la Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani din anul 2001. La data de 3 aprilie 2001, Sf. Sinod al Patriarhiei Moscovei l-a numit pe PS Iustinian ca rector al Seminarului Teologic, care funcționa în cadrul Mănăstirii, ceea ce practic a însemnat trecerea mănăstirii sub jurisdicția Tiraspolului. Bine-cunoscut ca un suporter deschis al administrației separatiste din Transnistria și al președintelui auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene Igor Smirnov, episcopul Iustinian a început să
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
auto-proclamatei Republici Moldovenești Transnistrene Igor Smirnov, episcopul Iustinian a început să folosească unități ale Armatei a XIV-a ruse din Transnistria cu scopul de a-i subordona pe călugării și profesorii de la Seminarul monahal , care nu l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din funcția de rector și l-a numit
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
l-au recunoscut ca rector. După câteva luni de confruntări, de partea sa fiind situați cazacii transnistreni și organizații publice, conflictul a fost formal rezolvat prin noua soluție a Sinodului, care l-a revocat pe PS Iustinian din funcția de rector și l-a numit în locul său pe mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului. În urma demersului Mitropolitului Vladimir, Școala de cântăreți din orașul Tighina a fost reorganizată la 26 decembrie 2007 ca școală duhovnicească cu durata de studii de 2 ani. Rector
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
rector și l-a numit în locul său pe mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului. În urma demersului Mitropolitului Vladimir, Școala de cântăreți din orașul Tighina a fost reorganizată la 26 decembrie 2007 ca școală duhovnicească cu durata de studii de 2 ani. Rector al acestei instituții a fost numit PS Iustinian, Episcop de Tiraspol și Dubăsari . La data de 25 februarie 2008, la slujba praznicală din Catedrala Patriarhală „Hristos Mântuitorul” din Moscova, Patriarhul Alexei al II-lea al Moscovei și al întregii Rusii
Iustinian Ovcinicov () [Corola-website/Science/308685_a_310014]
-
public lucrările în perioada interbelică. Tot în 1916, Cuțescu-Storck a obținut catedra de arte decorative de la Academia de Arte Frumoase din București, fiind prima femeie din Europa care a predat la o astfel de instituție. În iunie 2010, din inițiativa rectorului Academiei de Studii Economice din București, Gheorghe Roșca, și a primarului Ion Nicolae, din Câineni, a fost amplasată, în cătunul Râul Vadului, o placă de comemorare în cinstea reputatei pictorițe Cecilia Cuțescu-Storck.
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
le-a absolvit cu titlul de candidat în teologie cu lucrarea ""Studiul Sf. Ignatius Briancianinov despre rugăciune"". În anul 1981 este tuns în monahism de către arhimandritul Ieronim Zinoviev, starețul Lavrei Serghiev Posad din Moscova. La data de 19 mai 1981, rectorul Academiei Teologice din Moscova, arhiepiscopul Vladimir Sabodan, ulterior mitropolit al Kievului și a întregii Ucraina, l-a hirotonit ierodiacon, apoi la 18 ianuarie 1982 este hirotonit ieromonah de către același arhiereu. Din anul 1982 intră ca ieromonah în Lavra Serghiev Posad
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
Prin Decretul Patriarhului Aleksei al II-lea al Moscovei din 19 februarie 1999, a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. La data de 19 iulie 1999 a fost numit ca arhiepiscop de Ekaterinburg și Verhotursk. De asemenea, a devenit și rector al Seminarului Teologic din Ekaterinburg. În iunie 2003, IPS Vichentie a fost ales ca președinte al Fondului Makarev. La data de 11 mai 2008, în timpul ședinței avute de mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului și întregii Moldove cu slujitorii Eparhiei de
Vichentie Moraru () [Corola-website/Science/308684_a_310013]
-
(n. 5 ianuarie 1873, București - d. 27 noiembrie 1939, Iași) a fost un medic bacteriolog român. A fost profesor de bacteriologie la Universitatea din Iași, rector al Universității Mihăilene din Iași și membru al fostei Academii de medicină. Este cunoscut prin lucrările sale de epidemiologie și bacteriologie asupra poliomielitei, febrei tifoide și serovaccinației. a urmat studiile gimnaziale și liceale la Institutul Schweitz-Thierrin și la Liceul Sf.
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
de medic secundar al Spitalelor din Bucuresti devenind ulterior, în 1907, medic șef al Sanatorului de tuberculoși Filaret. Ulterior se transferă la Iași unde este numit profesor titular la Catedra de Bacteriologie a Universității din Iași în 1912. A fost rector al acestei universități între 1 decembrie 1923 - 30 noiembrie 1926 și director al Institutului de Igienă din Iași începând cu anul 1930, conducând activitatea plasei sanitare model Tomești. A organizat, de asemenea, Centrul de tuberculoză și Sanatoriul de la Erbiceni. A
Alexandru Slătineanu () [Corola-website/Science/308713_a_310042]
-
Paris devin o obișnuință până în anul 1911 când obține Mențiunea de Onoare pentru tabloul "Țiganii la drum". În anul 1936, Eustațiu Stoenescu este numit în funcția de profesor de pictură la Academia de Arte Frumoase din București. În 1941 devine rectorul Academiei de Arte.
Eustațiu Stoenescu () [Corola-website/Science/308718_a_310047]
-
Cluj. În această perioadă a efectuat stagii de specializare la Viena (1929) și Paris (1929-1930). Din anul 1948 a lucrat ca profesor de cardiologie la Institutul de Medicină și Farmacie din Cluj, deținând funcțiile de decan (1949-1950) și apoi de rector (1950-1966) al acestui prestigios institut medical. Între anii 1966-1973, a fost profesor la IMF București. A fost ales ca membru titular al Academiei Române (1955) și apoi ca membru al Academiei de Științe Medicale (1969), al cărui președinte a fost în
Aurel Moga (medic) () [Corola-website/Science/308016_a_309345]
-
Mitropoliei Chișinăului doar dreptul de jurisdicție asupra diasporei ruse din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul ex-sovietic. Mitropolitul Vladimir Cantarean îndeplinește și funcțiile de rector al Seminarului Teologic de Chișinău (din 1995) și rector al Academiei și Seminarului Teologic de Chișinău (din 1997, prin Decretul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse). În anii 1990, 1992, 1996 și 1999 a fost membru supleant al Sfântului Sinod
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
din Basarabia, prin reciprocitate a înființat Exarhatul Plaiurilor pentru Federația Rusă, pentru a avea drept de jurisdicție asupra diasporei române (moldovenești) din spațiul ex-sovietic. Mitropolitul Vladimir Cantarean îndeplinește și funcțiile de rector al Seminarului Teologic de Chișinău (din 1995) și rector al Academiei și Seminarului Teologic de Chișinău (din 1997, prin Decretul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse). În anii 1990, 1992, 1996 și 1999 a fost membru supleant al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. La soborul aniversar arhieresc din
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
luna martie a anului 1937, învățământul superior tehnic este scos de sub egida Universității din Iași, prin înființarea "Școlii Politehnice Iași". Instituția nou creată a luat de la bun început numele lui Gheorghe Asachi, întemeietorul învățământului superior tehnic românesc, iar primul său rector a fost profesorul universitar Cristea Otin. În anul 1948, Școlii Politehnică "Gheorghe Asachi" devine "Institutul Politehnic "Gh. Asachi"". La 17 Mai 1993, în cadrul reformei învățământului superior din România, Institutul Politehnic iși schimbă numele în Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi". Ziua Universității
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
au ales să accepte decorația dar au refuzat să o poarte. • Erik Satie afirma: « Nu este totul să refuzi Legiunea de Onoare. Trebuie mai întâi să nu o meriți.» • La 16 octombrie 2006, președintele Organizației Educaționale superioare turcă și vechi rector al universității Galatasaray, prof. Erdogan Teziç, a returnat Legiunea de Onoare pe care o primise pe 17 septembrie 2004, pentru a protesta împotriva adoptării de către Adunarea Națională a Franței a legii vizând penalizarea negării genocidului armean.
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
preot la Beiuș. S-a mutat în anul 1829 la Olosig, Oradea, unde a fost numit preot. La data de 9 iunie 1835 Vasile Erdeli a primit funcția de canonic al Capitlului Catedralei din Oradea, iar apoi a devenit și rector al Seminarului greco-catolic din Oradea (1836-1848). În continuare a urcat treapta de canonic custode, precum și pe cea de asesor al tablelor judiciare din comitatele Cenad și Ciongrad. La 11 iunie 1843 a fost numit iar apoi sfințit episcop de Oradea
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
propria convingere a lui Carlyle, conform căreia defectele eroilor trebuiesc discutate în mod deschis, fără ca acest lucru să le diminueze din meritele. După moartea lui Jane Carlyle în 1866, Thomas Carlyle s-a retras parțial din societate. A fost numit rector al Universității din Edinburgh. Ultimii ani i-a petrecut pe 33 Ampton Street London WC1, dar și-a dorit mereu să se întoarcă la Craigenputtock. După moartea lui Carlyle, din 5 februarie 1881, la Londra, ar fi fost posibilă îngroparea
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
data de 24 octombrie 1894, în Comuna Poduri, jud. Bacău, unul din cei opt copii ai învățătorului Gheorghe Chirnoagă și al soției acestuia, Olimpia. Unul din frații săi Eugen Chirnoagă, (1891 - 1965) va deveni un chimist cunoscut, profesor universitar și rector al Universității Politehnica din București. Fiul acestuia, Marcel Chirnoagă, (1930 - 2008) va fi unul din cei mai mari graficieni români. Un alt frate al viitorului general, Mihail Chirnoagă, (1913 - 1948) va deveni un cunoscut prozator și critic literar. Participă la
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
prorector pentru știință. 1968, 15 iulie - Este ales șef al Catedrei de Fiziologie a Animalelor. 1971, 1 octombrie - I s-a conferit titlul de doctor-habilitat în biologie. 1972, 21 iunie - Devine profesor universitar. 1972, 27 decembrie - Membru-corespondent al ASM. 1974-1992 - Rector al Universității de Stat din Moldova. 1976 - I se conferă titlul - Om Emerit al Științei. 1984 - Membru titular al ASM, academician. 1992, 23 aprilie - Este numit în funcție de Președinte al Comisiei Superioare de Atestare a Republicii Moldova. 1994 - I s-a conferit
Boris Melnic () [Corola-website/Science/307528_a_308857]
-
(n. 17 iunie 1926 - d. 6 martie 1998) a fost un om de știință, specialist în domeniul fizicii și chimiei materialelor semiconductoare, organizator și primul rector al Universității Tehnice din Chișinău. este născut la 17 iunie 1926 în Chișinău, Basarabia. Este descendent dintr-o familie de intelectuali, printre care un bunic cu studii la vestita "Sorbona", cu tatăl profesor de limbă franceză, bun cunoscător a nouă
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
fizico-matematice la Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg pe tema " Cercetările semiconductorilor de tip diamant cu structura defectă". În 1962 devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. În 1964 organizează prima instituție superioară de învățământ tehnic din Republica Moldova, exercitând funcția de rector al Universității Tehnice a Moldovei (UTM) (1964-1973). Devine conferențiar universitar (16.2.1966); Profesor universitar (30.08.1967); este ales deputat al Sovietului Suprem al RSSM (1967-1975); Președinte al Sovietului Suprem al RSSM (1967-1971); Membru corespondent al AȘM (05.01
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
1970). Din 27.12.1972 este ales Academician al AȘM; În octombrie 1973, "prăvălia" (conducerea de vârf) ideologică a dlui P. Lucinschi dictează că Rădăuțanu provine dintr-o familie de moșieri și nu merită să se afle în post de rector. În 1974 este ales Vice-Președinte al AȘM, șeful Laboratorului Institutului de Fizică Aplicată și președintele Uniunii Științifico-Tehnice din Moldova. Membru al Comitetului pentru Premiile de Stat ale republicii Moldova în domeniul științei, tehnicii și producției (1995). Membrul Consiliului pentru problemele
Sergiu Rădăuțanu () [Corola-website/Science/307524_a_308853]
-
anul 1919 prin fuziunea mai multor edituri și tipografii: Tipografia lui C.I. Rasidescu (urmasă a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar Ion Th. Simionescu, fost rector al Universității din Iași, tatăl celebrei Sanda Marin. Inițiatorii editurii, și-au propus „crearea unui institut de editură cu scopul tipăririi unei biblioteci ieftine cu conținut literar
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
urmasă a vechii tipografii a lui C.A. Rosetti), Librăria&Editura „Ioanițiu și fiii” din 1858, „Librăria Școalelor” din 1891 și Institutul „Minerva” din 1898, la inițiativa rectorului Universității București Ion Athanasiu și a profesorului universitar Ion Th. Simionescu, fost rector al Universității din Iași, tatăl celebrei Sanda Marin. Inițiatorii editurii, și-au propus „crearea unui institut de editură cu scopul tipăririi unei biblioteci ieftine cu conținut literar, dar mai ales științific pentru răspândirea culturii”. În anul 1948 CARTEA ROMÂNEASCĂ este
Editura Editura Cartea Românească () [Corola-website/Science/307576_a_308905]
-
până în 1774, la Seminarium Sancti Adalberti din Nagyszombat (Trnava - în Moravia), iar apoi a fost trimis de episcopul Grigore Maior ca bursier la Colegiul Sfânta Barbara din Viena (1775-1778), unde studiază teologia și-i cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]