8,718 matches
-
din tainica dimineață”, lăptăreasa este numită „fruntea mătăsoasă a turmelor” ("Silk of the kine") și „sărmană femeie bătrână” ("The poor old woman"), două epitete caracteristice Irlandei. Două personaje ale povestirii "O mamă" ("Oameni din Dublin"), care satirizează elanul agresiv al Renașterii Celtice, au preluat numele miticei Kathleen Ní Houlihan: tânăra pianistă Kathleen și impresarul ei nepriceput, Mr. Holohan. Evreul Leopold Bloom tinde să fie asociat mai ales cu personajele biblice. În "Eumeu", el este asemeni bunului samaritean, când, ieșind din bordelul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(n. 21 mai 1471, Nürnberg - d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor german, creator de gravuri și teoretician al artei, una din personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
și astăzi, în "„Národni Galerie”". Întors la "Nürnberg", unde se bucură de mare prestigiu, este numit în consiliul orășenesc. În anul 1507 pictează tabloul "„Adam și Eva”", versiune plastică a unei gravuri din 1504. În acest tablou se recunoaște influența Renașterii italiene cu privire la legile perspectivei, ale proporțiilor și ale reprezentării ideale a figurii omenești ca postulat obligatoriu în pictură. În anii 1509-1516 (1511?) realizează pictura "„Anbetung der heiligen Dreifaltigkeit”" („Adorația Sfintei Treimi”), destinată inițial unei capele din Landau, ajunsă mai târziu
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
implicit al anatomiei se mută în spațiul arab. Reprezentantul cel mai de seamă al acestei perioade este Avicenna (980-1037), cu lucrarea să ""Canonul medicinei practice"" ce va deveni cartea de căpătai a multor înțelepți europeni din perioada medievală. În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci reia și amplifica studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. Da Vinci a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre. Fondatorul anatomiei
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
atestat ca cetate. Ca orice așezare săsească, avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul unei piețe centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonios stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri de incintă cu turnuri și bastioane medievale. Prima incintă a cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică ("Sf. Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
altă realizare a Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda. Deviza Școlii Ardelene a fost ""Virtus Romana Rediviva"" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renașterea vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba și credința străbună, pentru unirea tuturor românilor într-o singură țară. Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Năsăud. Reprezentanții cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
de Cluj-Gherla a încredințat icoana și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni). Aceștia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul "Renașterea", nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat " Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că
Mănăstirea Nicula () [Corola-website/Science/298835_a_300164]
-
Giorgio Văsari, care făcea aluzie peiorativa la tribul germanic al goților, ca prototip pentru o cultură inferioară, "barbara". Artă gotica este diferită de artă romanica prin tendința liniilor verticale, prin căutarea echilibrului în locul stabilității maselor. ul a fost succedat de Renaștere. Centrele orașelor din Transilvania sunt dominate cel mai adesea de construcții sacrale în stil gotic (Cluj, Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Brașov, Sebeș, Bistrița, Reghin) ș.a.m.d. Exemple ilustrative în acest sens sunt Biserică Sfanțul Mihail din Cluj, Catedrală Evanghelica din
Gotic () [Corola-website/Science/298847_a_300176]
-
la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a. În literatura universală conceptul are o tradiție îndelungată din antichitate, Evul mediu, Renaștere, la ro-mantiici, Goethe, Lermontov etc. Nu greșesc comentatorii mai noi când încearcă să echivaleze cu „datele ultime ale conștiinței" acea voce divină, lăuntrică (innere Stimme, spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele traduse apare acest
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
cele care se referă în mod precumpănitor la Unul. Nu lipsite de interes sunt și teoriile estetice plotiniene. Alunecând spre ocultism, neoplatonismul a exercitat o puternică influență asupra creștinismului fiind revalorificat, în secolul XV, prin intermediul culturii arabe și reabilitat, în Renaștere, odată cu interesul renascent pentru Platon. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaște un nou declin. La începutul secolului XIX, Plotin devine un "autor la modă". Goethe îl citește cu entuziasm și scrie chiar versuri "plotiniene". Ceva mai târziu, Plotin
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
(n. 28 iunie, 1867 - d. 10 decembrie, 1936) a fost un dramaturg, romancier, poet și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1934. „"pentru îndrăzneața și ingenioasa renaștere a artei dramatice și scenice"”. S-a născut în 1867 în Sicilia, la Girgenti (azi Agrigento) într-o familie înstărită. Tatăl, antreprenor al unor mine de sulf - luptase în armata lui Garibaldi și se căsătorise în 1863 cu Caterina Ricci-Gramitto
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298882_a_300211]
-
Vintilă Horia a fost redactor la ziarul neolegionar „România” și colaborator al ziarului „Însemnări”, editat de Radu Ghenea, legionar și apropiat al lui Corneliu Zelea Codreanu. Vintilă Horia a considerat că fascismul este o revoluție spirituală și o operă de renaștere a Europei. După declanșarea războiului din Est, a justificat masacrele anti-evreiești întreprinse de trupele române. De asemenea, a considerat că principalii inamici ai României și Europei sunt democrații, evreii și masonii, acuzându-i pe aceștia că sprijina comunismul. Admirația sa
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
sunt democrații, evreii și masonii, acuzându-i pe aceștia că sprijina comunismul. Admirația sa pentru Adolf Hitler e exprimată în pasajul: „Germania lui Adolf Hitler este o valoare asemănătoare, ca forță și întindere, religiei în Evul Mediu sau artei în timpul Renașterii. Acest «homo europaeus», cel dintîi dintre cei mai mari, acel ce s-a încumetat să distruga o prejudecată și să dovedească, cu stralucite argumente, forța nepieritoare a Europei, este Adolf Hitler. Discursul său este acela al veacurilor care vorbesc încă
Vintilă Horia () [Corola-website/Science/298919_a_300248]
-
După o vreme Lyonul cunoaște o perioadă decandentă, biserica fiind cea care i-a oferit ocazia de a renaște începând cu secolul al XI-lea, ca Primat al Galilor. Prosperitatea sa nu a încetat să se amplifice atingând apogeul în timpul Renașterii. De la finele secolului al XV-lea, apar marile târguri, apar bănci locale care îi atrag pe comercianții din întreaga Europă. Apoi elita intelectuală și artistică se instalează la Lyon. Din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mătasea lyoneză
Lyon () [Corola-website/Science/297716_a_299045]
-
din volumele de tinerețe ale poetului: „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“, „Infernul discutabil“, „Vămile Pustiei“. În anul 2004 se publică antologia „Lumină lină, Imne“, cu o prefață de Justinian Chira (Editura „Palimpsest“, București) iar în anul 2015, la Editura „Renașterea“ din Cluj-Napoca a fost reeditat volumul „Imnele Transilvaniei“. Volumul are un cuvânt înainte de Mitropolitul Andrei - „Satul transilvan, căsuță de pământ“ - și, în final, un interviu cu loan Alexandru realizat de loan Pintea. Pentru prima etapă a creației lui Ioan Alexandru
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
(n. 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo - d. 18 februarie 1564, Roma) a fost, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important artist în perioada de vârf a Renașterii Italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură și arhitectură. A scris și poezii, în special în genul sonetului și madrigalului. Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
se diferențiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renașterii, fascinată de vechea cultură greco-romană. „Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură” (E. Castelar y
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
est până la Oceanul Pacific. Originile termenului "" sunt destul de recente. Pentru foarte mulți ani, Europa a fost împărțită după metoda nord-sud, statele sud, mediteraneene, având multe în comun, o altă regiune cu caracteristici comune fiind constituită din zonele nord-atlantică și baltică. În timpul Renașterii, opoziția conceptuală fundamentală era între nord și sud. Gânditorul care a deschis calea filosofilor iluminiști spre ideea de Europa de Est a fost Voltaire, cel care și-a elaborat propria perspectivă asupra continentului privind de la vest la est, și nu de la sud
Europa de Est () [Corola-website/Science/297783_a_299112]
-
era o mecena și o protectoare a teatrului și dramaturgilor, și a frecventat adesea teatrele londoneze dintre care cel mai popular era teatrul Globe. În epoca elisabetană a avut loc o mare înflorire a literaturii, în special în domeniul teatrului. Renașterea italiană a redescoperit teatrul vechi grec și roman, pe care l-a făcut să evolueze în altă direcție față de vechile piese religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirați în mod special de Seneca (un mare dramaturg și filozof, tutorele lui
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
vechile piese religioase ale Evului Mediu. Italienii erau inspirați în mod special de Seneca (un mare dramaturg și filozof, tutorele lui Nero) și de Plaut (clișeele sale comice, în special cele ale soldatului fanfaron, au avut o influență puternică asupra Renașterii și după). Totuși, tragediile italiene au inovat ceva contrar eticii lui Seneca: prezența sângelui și violenței pe scenă. În piesele lui Seneca, astfel de scene erau doar mimate de către personaje. Dar autorii englezi au fost fascinați de modelul italian: o
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
de modelul italian: o comunitate remarcabilă de actori italieni s-a instalat la Londra și Giovanni Florio a adus mult din limba și cultura italiană în Anglia. De asemenea, epoca elisabetană era foarte violentă și asasinatele politice frecvente în Italia Renașterii (descrise în “Prințul” lui Nicollo Machiavelli) încurajau această modă. În consecință, reprezentarea violenței pe scenă era purificatoare pentru spectatorul elisabetan. Primele piese elisabetane au fost "Gorboduc" de Thomas Sackville și Thomas Norton și "Tragedia spaniolă" de Thomas Kyd care a
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
Sanzio, cunoscut și ca sau Raffaello (n. 28 martie sau 6 aprilie 1483, Urbino - d. 6 aprilie 1520, Roma) a fost un pictor și arhitect de seamă al Renașterii italiene, unul din cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor, iar moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepționale. Raffaello Santi, devenit cunoscut ca Rafael Sanzio (sau, simplu, "Rafael"), s-a născut în primăvara anului 1483, la 6 aprilie
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
cunoscut ca Rafael Sanzio (sau, simplu, "Rafael"), s-a născut în primăvara anului 1483, la 6 aprilie, în orașul Urbino. Tatăl său a fost Giovanni di Santi di Pietro, pictor de curte al principilor de Montefeltro. Urbino a fost în timpul Renașterii un important centru al vieții culturale italiene. Rafael a crescut într-un mediu foarte receptiv la artă, primul său profesor fiind chiar tatăl său, poate nu prea remarcabil ca pictor, dar fără îndoială un bun pedagog. La vârsta de unsprezece
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
Velata" - pictează o serie de "Madone" de un farmec fără egal. Când în 1514 Bramante moare, noul papă, Leon al X-lea, îi încredințează lui Rafael conducerea lucrărilor de construcție a Bazilicii Sfântul Petru. Roma, care a ajuns acum capitala Renașterii italiene, este în același timp și orașul celor mai strălucitoare monumente din Antichitate. Papa ar vrea să glorifice această epocă și îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
și îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârșit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani, Rafael moare subit. Giorgio Vasari, biograful artiștilor Renașterii italiene, el însuși pictor, notează: " Când a dispărut acest artist nobil, arta s-a oprit în loc ca și cum ar fi orbit". La scurtă vreme după sosirea sa la Roma, Rafael începe lucrările de decorare a camerelor din Vatican, cunoscute ulterior sub
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]