7,372 matches
-
Liga Studenților Maghiari, independentă de organizațiile oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat organizații studențești, culminând pe 22 octombrie cu manifestul celor „șaisprezece Puncte” formulat de studenții de la Universitatea Tehnică din Budapesta. Revendicările studenților cuprindeau reforme industriale și agrare, o democrație lărgită și libertatea cuvântului, precum și eliminarea nenumăratelor restricții și reglementări ale vieții instituite de guvernarea comunistă. Mai mult, ei solicitau instalarea lui Imre Nagy ca prim-ministru, judecarea crimelor lui Rákosi și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al XXIII-lea Fotografia este adevăr. Filmul e adevăr de douăzeci și patru de ori pe secundă. Jean-Luc Godard Anii ’60 au Însemnat apogeul statului european. În secolul precedent, relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil Între nevoile militare și revendicările politice: obligația străveche de a-și apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne. După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul Își servea supușii - și nu invers. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
inițiativă sporită din partea lucrătorilor, mai multă autonomie profesională, chiar autogestiune (self-management). Aceste probleme nu mai fuseseră pe agenda conflictelor de muncă În Europa de pe vremea Frontului Popular, În 1936. Sindicatele și partidele politice le scăpaseră din vedere, ocupate fiind cu revendicări tradiționale și mai ușor de manipulat: salarii mai mari, zile de lucru mai scurte. Dar ele se Întâlneau pe undeva cu retorica studenților radicali (cu care lucrătorii din uzină nu prea aveau altceva În comun), care adresau proteste similare cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În acest sens (cum insista cu dispreț, dar pe bună dreptate, conducerea Partidului Comunist Francez), mai 1968 era o petrecere, nu o revoluție. Avea toate simbolurile unei revolte franceze tradiționale - demonstrații armate, străzi baricadate, ocuparea de clădiri și intersecții strategice, revendicări și contrarevendicări politice -, dar nimic din substanța unei revolte. Majoritatea fetelor și băieților din mulțimea de studenți proveneau din clasa de mijloc - mulți erau chiar din burghezia pariziană, fils à papa (copii de bani gata), cum remarca ironic liderul PCF
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
psihologic complet disproporționat. Era o revoluție care se desfășura În direct, În fața unui public de televiziune internațional. Liderii ei erau grozav de telegenici: juni convingători și atrăgători, care conduceau tineretul francez pe bulevardele istorice de pe malul stâng al Senei 18. Revendicările lor - un mediu universitar mai democratic, sfârșitul cenzurii morale sau pur și simplu o lume mai bună - erau accesibile și, În ciuda pumnilor Încleștați și retoricii revoluționare, nu tocmai amenințătoare. Greva națională, misterioasă și tulburătoare, i-a aureolat pe studenți: cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai bine plătiți și cu mai multe drepturi, de la uzinele Fiat sau de la fabrica de anvelope Pirelli, voiau să aibă un cuvânt de spus În deciziile managementului cu privire la ture, salarizare și măsuri disciplinare. Lucrătorii necalificați erau de acord cu unele revendicări, Însă dezaprobau altele. Principalele lor obiecții vizau norma extenuantă, ritmul infernal al liniilor mecanizate de producție În serie și condițiile de lucru improprii. Economia postbelică a Italiei a fost transformată de sute de firme mici de textile, chimice și construcții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bucurau Încă de drepturi la locul de muncă sau de ajutor familial (În martie 1968 a avut loc o grevă națională care viza un sistem național de pensii). Partidele și sindicatele stângii tradiționale nu erau pregătite să susțină astfel de revendicări. Dimpotrivă, erau Îngrijorate de această forță de muncă nouă și nedisciplinată care afecta vechile instituții muncitorești. Când muncitoarele semicalificate au căutat sprijinul sindicatului comunist pentru a cere micșorarea normelor li s-a spus să ceară mai bine mărirea salariilor. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel bancar și alte branșe funcționărești În expansiune, această rețea semiclandestină de reprezentanți ai muncitorilor și slujbașilor se putea lăuda la moartea lui Franco cu un deceniu de organizare și experiență. Protestele muncitorești din Spania s-au limitat strict la revendicări primare. În ultimii ani, regimul lui Franco se baza deja - ca și cel al lui János Kádár În Ungaria - nu pe o represiune deschisă și brutală, ci pe un soi de acceptare forțată, pe o depolitizare a culturii veche de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost Încorporate În dreptul internațional au avut un impact cumulativ asupra sensibilității publice: ele combinau un interes pentru libertățile individuale specific secolului al XVIII-lea anglo-american, cu un accent extrem de contemporan asupra obligației statului de a satisface o gamă de revendicări mici și mari, de la dreptul la viață până la dreptul la „corecta informare În publicitate”. Retorica legală a drepturilor individuale a fost propulsată În sfera politicii reale mulțumită coincidenței dintre decăderea marxismului și Conferința pentru Securitate și Cooperare În Europa, inaugurată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
statul se află Într-un război permanent cu societatea. În condițiile date, pacea și dezarmarea Însemnau o Europă Occidentală liberă și independentă și o Europă de Est sub control sovietic. Era o greșeală ca problema „păcii” să fie separată de revendicarea de drepturi și libertăți. Sau, așa cum spunea Adam Michnik, „pericolul unui război poate fi redus numai prin respectarea deplină a drepturilor omului”. În Germania de Est Însă, mișcarea pentru pace a avut o rezonanță profundă. Aceasta se datora fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ofere sprijin și protecție primilor activiști pentru pace În 1980, ei nu riscau dezaprobarea statului. Mișcarea pacifistă În formare s-a extins apoi de la biserici la universități, ducând În mod inevitabil nu numai la apeluri pentru dezarmare, ci și la revendicarea dreptului de a le exprima fără opreliști. Pe această cale ocolită, oponenții est-germani au găsit În sfârșit un mod de a comunica (și de a se sincroniza) cu opoziția din restul blocului comunist. Românii nu au avut parte de un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceda vreun dram de autoritate sau autonomie reală. Între timp, economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau Întâlniri, greve și proteste pentru a-și susține revendicările. Văzută din Varșovia, și mai ales de la Moscova, țara plutea În derivă, iar regimul se clătina. Era și un exemplu negativ pentru vecini. Cu toată precauția liderilor săi, Solidaritatea era condamnată să trezească fantomele de Praga și Budapesta. Generalul Wojciech
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
spirit a populației și priorităților sale În 1989. „Ce vrem?”, Întreba programul. 1. Un stat de drept; 2. Alegeri libere; 3. Dreptate socială; 4. Un mediu Înconjurător curat; 5. Un popor educat; 6. Prosperitate; 7. Întoarcerea În Europa. Amestecul de revendicări politice generice, idealuri culturale și ecologiste și invocarea „Europei” era tipic cehesc și datora mult diverselor luări de poziție ale Cartei 77 de-a lungul deceniului precedent. Însă tonul Programului reflecta cu acuratețe starea de spirit a mulțimii În zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
manifestației studențești, conducerea partidului demisionase. O săptămână mai târziu, Forumul Cetățenesc și Opinia Publică Împotriva Violenței (OPIV, un alter ego slovac al Forumului) căpătaseră un statut legal și negociau cu guvernul. Pe 29 noiembrie, Adunarea Federală, răspunzând cu docilitate unei revendicări a Forumului Cetățenesc, a Înlăturat din Constituția cehoslovacă clauza fundamentală ce garanta un „rol conducător” Partidului Comunist. În situația nou-creată, cabinetul Adamec a propus un guvern de coaliție, pe care reprezentanții Forumului Cetățenesc, Încurajați de mulțimea numeroasă și hotărâtă care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie, zonele celtice - deși foarte dependente de Londra din punct de vedere economic - aveau Însă parte de o adevărată renaștere națională. În țara Galilor revirimentul a fost eminamente cultural: s-a cerut folosirea limbii galeze În școli și În mass-media. Revendicarea independenței depline, articulată de partidul naționalist Plaid Cymru, a avut ecou doar În zonele muntoase și subpopulate din nordul țării Galilor. Sudul urbanizat, care avea căi de comunicație mai bune cu Anglia și legături solide cu mișcarea sindicală națională și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
3. Dar e de-ajuns să aruncăm o privire pe hartă pentru a constata că afirmațiile lor se exclud reciproc: e imposibil să aibă toți dreptate. Același lucru se poate spune despre istoriile rivale ale României și Ungariei sau despre revendicarea sârbilor și a croaților: fiecare pretinde că granița sa sudică (cu sârbii, respectiv cu turcii) constituie linia vitală de defensivă de la marginea Europei civilizate. Această confuzie arată că marginile Europei sunt de veacuri suficient de importante pentru ca părțile interesate să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un trecut comun, dispărut acum fără urmă. Era revendicarea (oricât de nefondată și nerealistă) a unui viitor comun. țările de pe continent nu erau singurele care se temeau că vor rămâne În afara Europei. Din perspectiva moldovenilor vorbitori de română, vecinii lor de la vest aveau o șansă istorică. Spre deosebire de locuitorii Republicii Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
A cere fiecărei noi generații de germani să trăiască mereu În umbra lui Hitler, a le cere să-și asume răspunderea pentru amintirea vinovăției singulare a Germaniei și să o transforme În Însăși măsura identității lor naționale - aceasta era o revendicare minimă, dar o așteptare exagerată. În alte țări din Europa Occidentală, procesul de rememorare și mărturisire trebuia să Învingă Înainte de orice iluziile egocentrice locale - implicând două generații și multe decenii. În Austria (unde serialul Holocaust a fost transmis la două
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Arbour, Louise 621 Arendt, Hannah 297, 737 Arhipelagul Gulag (Soljenițîn) 427, 513-515, 518 arhitectura (anilor ’50 și ’60) 357-359 Arjak, Nikolai 391 Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK) 620 Armata Republicană Irlandeză (IRA) 429-431; efectul general 431; Marșul Ucenicilor 430; revendicările 430; tentativa de asasinare a Margaretei Thatcher 497 Armata Roșie; campania de bombardare 30; eliberarea Auschwitzului 185; execuții pentru lașitate 161; exterminări În masă 31-32; ocupații postbelice de către Î 136; puterea postbelică 119; rolul În Înfrângerea lui Hitler 63; violări
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fi fost V. A. Urechia. Din 2 iulie 1856 nu se mai indică numele vreunui redactor. F.Z. apare în strânsă dependență de gazeta „Zimbrul”, unele articole politice continuând dintr-un periodic în celălalt. Textele politice considerate importante pentru sprijinirea revendicărilor naționale sunt publicate simultan în limbile română și franceză. În cel de-al doilea an de apariție periodicul duce o susținută campanie prounionistă. Numărul din 29 aprilie 1856 este dedicat în întregime poeților care sprijineau ideea Unirii: Gh. Sion, Gh.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287062_a_288391]
-
plastică vor realiza un mariaj sub semnul simbolismului, mariaj a cărui longevitate precizează afinități structurale. Este un fapt indeniabil că asemeni sensibilității romantice, sensibilitatea simbolistă și-a pus amprenta asupra artei plastice în aproape toate țările europene, însă mult timp revendicarea simbolismului a apărut rezonabilă doar în spațiul literaturii, nu și al artelor plastice cu toate că, în realitate nu a existat o diferențiere categorică între cercurile artistice ale vremii, o parte dintre scriitori precum K.-J. Huysmans, Charles Baudelaire, Camille Lemonnier, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele trei panouri pun accentul pe o feminitate care participă la oficierea unor misterii sau care circumscriu o arie simbolică la care ia parte fiecare element al tabloului. Gesticulația simbolistă se precizează în raport cu spațiul și accesoriile, elementul decorativ participă la revendicarea unui sens superior. Privitor la primul panou, înfățișând o tânără femeie înconjurată de flori într-un peisaj silvan, într-o atitudine de extaz, Marian Constantin relevă factura poetică, onirică, imaginară a acestui peisaj, care consună cu transa extatică a personajului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
regală, prin intermediul reginei Maria. Poziția unor istorici de artă precum Ioana Vlasiu sau Adriana Șotropa cu privire la revivalul neobizantin în artele plastice este una rezervată, însă proiectul ca atare a beneficiat de un serios argument teoretic și de o serie de revendicări plastice care merită toată atenția și care nu pot fi disociate complet de contextul simbolist. Am evocat în altă parte 188 contextul literar și de istorie a ideilor privitor la neobizatinism și felul în care acest context este modelat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care constituie deopotrivă rama tabloului, evocată prin titlu și subiectul epitomizat prin formula de basm. Acest mixaj constituie totodată expresia unei ezitări a pictorului între recuzita mitologică secesionistă de proveniență greco-latină, vehiculată de către maeștrii săi, Böcklin și Von Stück și revendicarea unui substanțial bagaj mitologic autohton. Loghi prelungește această influență și în felul în care-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic: fete purtând ghirlande de flori însoțesc în al doilea plan o regină încoronată care ține
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reflectă o stare sufletească, muzica fiind scoasă din cadrul formal al sălii de concerte, al muzicii de cameră, cadru pentru care muzica, precum în romanul Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și ceremonial de revendicare simbolică a unui statut aristocratic. Într-o atmosferă crepusculară, muzica solitarului violonist transpune o état d'âme a cărei cameră de rezonanță devine întinderea de ape. Remarcabil mi se pare însă un tablou puțin cunoscut al lui Ipolit Strâmbu, datat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]