8,805 matches
-
perete, oamenii poartă diverse obiecte ce depășesc la înălțime zidul, imagini umane sau animale făcute din piatră sau lemn precum și alte materiale; dintre cei care le poartă, unii vorbesc alții păstrează tăcerea. Stranie e imaginea ce mi-o sugerezi și stranii sunt cei legați. Sunt asemenea nouă, i-am spus. Ca să fim drepți, ce crezi c-au văzut din ei acești oameni decât umbrele aruncate de foc pe peretele din fața lor? ... Dar din obiectele purtate ce altceva?... În general, deci asemenea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
urmează, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții 596. Cuvântul "mister" nu avea în antichitate (Egiptul, Grecia și Roma antică) aceeași conotație pe care o are astăzi. Când ne referim la mistere nu înțelegem ideea de misterios, straniu sau ciudat, ci la o gnoză specială, o înțelepciune secretă. În Egipt existau organisme selecte, precum școlile, al cărui scop era sondarea misterelor vieții. În consecință, au fost denumite "Școli de mistere". Una dintre primele școli de mistere cunoscute este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
About my earthly road I do not care; It may be long; short is God-s road to me667. Pentru profan somnul este considerat drept cea mai importantă sursă de repaos. Dar, oare, de ce îl intrigă și îl tulbură acest univers straniu care-i îndepărtază controlul gândirii și îi șterge atmosfera existenței cotidiene? Poate pentru că se aseamănă cu neantul în care apar iluminațiile diafane ale raiului într-un amalgam de întuneric pătruns de fulgurațiile coșmarelor. În fața tăriilor nedescifrate ale naturii, oamenii au
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care i-ar putea aduce misterul somnului: Eu, neștiind când or să vină zorii, Deschid toate ușile, prevăzătoare! Ei vor avea ori pene, ca o pasăre, Ori valuri, ca un țărm de mare...694 Răsfrânte asupra creației sunt și clipele stranii, terifiante care pot însoți somnul. Rezonanța coșmarului și a depresiei este tulburătoare: Păduri ca niște domuri mă copleșiți de groază/ Cu tunete de orgă în glas, urlați profund/ Și-n inimi hrube-n care vechi gemete vibrează,/ Ecourile noastre ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
un singur/ Crâmpei de manuscript într-un muzeu/ Va chinui pe erudiții vremii,/ Și îngropat în el pe veșnicie/ Dormi-va fără nume gândul meu.// Mă-ndeamnă totuși către tine/ O neclintită năzuință/ Și scriu acest poem zadarnic/ Mânat de strania credință/ Că gândurile noastre înrudite/ Se vor pricepe peste vremi și oameni/ În limba fără țară a visului rostite 783. Reîncarnarea trădează acțiunea vidului în sine, e doar un vid ce se manifestă vizibil în realitate. Nu că l-am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știe dezlega viitorul,/ confuzia de adevărul/ săpat din toate părțile deodată,/ știe să vadă eroziunea aerului/ și cum se risipește ca pleava/ amintirea ta/ pe bărăganele memoriei...// cel nevăzut, dintre noi,/ sunt chiar eu/ potrivindu-mi ființa/ după mersul astrelor stranii/ pe cerul dezmierdării noastre...// Du-te și așteaptă-mă/ unde nu sunt...!785. Arcul reflex al Atmei și cel al Noosului, intricate în noi cu cel al Vieții telurice, implică și faptul că noi înșine creăm Vidul. Acesta, întrutotul asemănător
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aparținînd romantismului și simbolismului, iată că viziuniler lumilor de dincolo trec prin contemporaneitatea gândirii, având pe Eliot și Montale reprezentanți de seamă. Sub piscuri mari, în munte, o căldare de bazalt. Un pas, și-apoi abrupt tărâmul celălalt. O amintire stranie și fără de-ntreruperi îmi stăruie adânc, în miros verde de ienuperi. O amintire grea apasă. Ca din alte ere, Spre care sângele și astăzi mult se cere. Aice mai stătui, aievea sau în vis, cândva, mai sus, mai jos, când
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
matricea mnemică îmbibată de informație divină. El devine mai târziu conștient că singur nu ar fi putut concepe, elabora și transfera lirica sa pe hârtie. Simbolul este parte din arta minunată generată în om de univers ca revelație a tainei. Straniu, dar necesar și din nou să renunți la tine, căci omul nu dăinuie în om până la capăt și omul nu-i de-ajuns1144. Și dacă Dumnezeu știe încă din timpul creației cum să pună în funcțiune calitățile magice ale cuvântului, știe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
am simțit-o cu toții în timpul unei liturghii, când, împreună cu preotul, am trecut pragul. Nimic nu mai era vis, ci realitate, dar o realitate diferită de cea care ne dominase până atunci. Lumânările erau stele, Luna și Soarele prinseseră o viață stranie iar ochiul Lui Dumnezeu ne dezvăluia o taină, una în care ne integram toți cei prezenți. Cu cât mai mult ne înălțam în interior, în activitatea noastră fizică și mentală ceda către o stare pur psihică. Și acest lucru are
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Codul Bibliei, vol I și II, Editura Nemira, București, 1998. 224 Christian Rosenkreutz, The Chemical Wedding, 1616. 225 Divina judecată a Domnului este reluată prin comparație de la primii profeți amintiți și până la apocalips, ca o intervenție a divinului în istorie. Strania lucrare a lui Dumnezeu aducându-i pe assirieni împotriva Israelului în secolul 8 îC (Is 28:21, 29:14) se repetă un secol mai târziu prin ridicarea babilonienilor (Hab 1:5), dar fusese reluată și în Ezechiel (Ez 38:17
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Misteriile egiptene, Herald, 2006. 988 Manly P. Hall, Învățăturile magice complete ale tuturor timpurilor, Iași, 2005. 989 Liviu Pendefunda, Dogma sau libertatea gândirii, Editura Junimea, Iași, 2007. 990 Lucian Blaga, Poetul, Nebănuitele trepte 991 mă refer la moartea cel puțin stranie a lui Nichita și noi, strânși la o masă la restaurantul Berlin (Tom, Dan, Laurențiu, Mircea, eu cei din Ordinul Nichita) și comentariile șoptite să fie auzite doar de noi și cel mult la masa de alături unde cugeta Noica
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
atunci când sunt transferate În India, ele devin slujbe bine plătite și bine văzute. Sentimentul de apartenență de la 24/7 și de la alte centre pe care le-am vizitat este destul de puternic, iar tinerii abia așteptau să ne povestească despre conversațiile stranii pe care le-au avut cu americani care au format numărul 1-800-HELP, crezând că vor vorbi cu cineva aflat În vecinătate, nu la celălalt capăt al lumii. C.M. Meghna, operatoare la 24/7, mi-a spus: „Foarte mulți clienți m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
icoane etc. Biroul gardianului deveni și depozit de materiale. Faptul ne-a surprins pe toți frații din celulă. Sile era plăcut la înfățișare, de statură potrivită, elegant în ținută și mișcări (nu purta haine de penitenciar), dar cu o strălucire stranie în priviri, inspirându-ți teama. Luca, mai voinic, părea mai consumat, în trăsăturile feței avea o căutătură tristă, conștient de vina ce era asupra sufletului lui și îl împiedica să devină preot, deși crima o făcuse involuntar. În Secție lucrase
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe poartă. Intram și cădeam ca buștenii doborâți de vânt. Nu mai putea nimeni nici vorbi. Simțeam o desprindere de ființa materială și eram liber de orice îngrijorare și amenințare dinăuntru sau dinafară. Îmi suna în minte, într-o cadență stranie, cântecul donqijotesc al lui Cervantes: Eu pururi viața mea mi-o caut în moarte Și-n boală caut pururi sănătate, Alerg prin temniți după libertate Și trudnic vreau dorința să mă poarte Spre ceea ce nicicând nu pot atinge; E-n
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Codreanu pentru cei care aveau audiență la el. Nici unul din ei nu a făcut parte din mănunchiul de sfetnici și prieteni ai lui Codreanu sau din cei care ar fi deținut funcții mai înalte în Mișcarea Legionară. Cartea este un straniu exemplu de cum ar trebui concepută și scrisă o carte de istorie. Ea redă multe citate, ale diverșilor analiști, dar lipsește obiectul la care aceste citate trebuie să răspundă. Nici unul din citate nu poate să te ajute ca să prinzi substanța și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
li se adăugase clasa a douăsprezecea, mulți absolvenți de liceu, care nu reușiseră la facultăți, erau numiți profesori sau învățători suplinitori, pentru completarea cadrelor didactice la școlile generale de opt ani. Intrarea în biroul Inspectorului școlar a produs o impresie stranie șefului, celor doi inspectori metodiști și dactilografei. Eram tuns, îmbrăcat cu hainele tatii, care cădeau foarte nepotrivit pe mine și cu alura încă obosită, a omului hăituit de fiarele pădurii sălbatice. S-au ridicat toți în picioare, ca în fața unei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
poate să nu aibă un sentiment de ușurare atunci cînd Iorga părăsește scena politică (la care el însuși s-a referit în repetate rînduri ca fiind un "Super-Fanar")61 și revine la munca lui de istoric! Un pasaj poetic și straniu pe care Iorga l-a scris despre Miron Costin, părintele istoriografiei românești, i s-ar putea aplica și lui. Relatînd arestarea lui Miron Costin, despărțirea lui cu forța de familia sa și asasinarea lui de către acoliții lui Constantin Cantemir, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cele de istoric și de intelectual de renume internațional și chiar pe cel de politician. Afirmațiile lui categorice, patosul contrazicerilor sale, tunîndu-și incomparabilele anateme, toate acestea aveau răsunet. Iorga a fost rareori sceptic sau conciliant, atitudini a căror absență este stranie pentru un istoric. Își scria articolele cu o emoție atît de spontană, încît și astăzi sînt citite ca niște strigăte de durere. Indiferent dacă avea sau nu dreptate. Sinceritatea și lipsa totală de artificialitate a lui Iorga conferă jurnalisticii sale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la București 132. A vizitat Blajul, centrul greco-catolic al culturii, religiei și sentimentului național din Transilvania. Prieten declarat al Bisericii Unite din Transilvania, Iorga prețuia ceea ce făcuse aceasta pentru supraviețuirea națiunii române. Dar existența unei lumi catolice românești era ceva straniu de nou pentru el, "Călătoria mea aici a constituit revelația unei Românii care-mi era necunoscută pînă acum". Iorga considera conducerea centrului cultural de la Blaj prea îmbătrînită și prea moderată 133. Și-a exprimat disprețul față de religie: "Innocențiu Clain a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nici un standard viabil de contracarare a demagogiei politice, nici un nivel educațional care să ajute electoratul să înțeleagă alternativele; în sfîrșit, nu exista nici o experiență de autoguvernare. Nu trebuie să ne surprindă că noile instituții democratice au provocat în România reacții stranii, nonoccidentale. Dar în 1918, conchidea Iorga, toată lumea privea cu mare încredere spre viitor. Într-unul din editorialele sale, Iorga reitera încă o dată rolul prezis de el istoricilor, care, după părerea lui, trebuie să iasă din Turnul lor de Fildeș și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mulți avocați, să creăm atunci condiții pentru angajarea lor". Pentru Iorga, cu cît mai mulți studenți se înscriau la universitate, cu atît era mai bine"108. Iată o mostră a gîndirii economice și a cunoștințelor sociologice ale lui Iorga. Pare straniu că Iorga însuși, care dorea să asigure un învățămînt românesc de calitate și viitorul acestuia nu-și dădea seama de lipsa de orientare tehnică a acestui corp studențesc supradimensionat! Existau pericole inerente în numărul mare de absolvenți ai facultăților de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
despre violentele mișcări antisemite din universitățile din România i-au întunecat restul vizitei. Iorga a ținut o conferință la Universitatea Columbia și a vizitat Harvard-ul (și Noua Anglie) înainte de a-și încheia vizita în America 216. Iorga a făcut remarca stranie că nu a întîlnit nici un româno-american care să manifeste compasiune față de țara lui natală. Putem găsi în amintirile lui referiri la evrei români avînd asemenea sentimente, dar nici una la gentilii români. Care poate fi explicația acestui fapt? În naivitatea lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a fost numit senator fără să se țină cont de faptul că partidul său obținuse procentajul necesar reprezentării în Cameră. Ca membru al Senatului, Iorga participa la viața politică a țării. Carol II era un Hohenzollern, dar un Hohenzollern foarte straniu. Bismarck spunea: Wir sind nicht in die Welt gebören um glücklich zu sein, sondern um unsere Pflicht zu tun. Ce însemna fericirea sau datoria pentru Carol? Argetoianu, cu simțul său aparte în ceea ce privește analogiile istorice, a afirmat odată într-un interviu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să ne închipuim o diferență mai astronomică dintre mediile de proveniență a două ființe umane, între ea și Carol domnea, în ciuda distanței care îi separa, armonia și o profundă afecțiune reciprocă. S-ar putea ca acesta să fie motivul faptului straniu că, după ce s-au cunoscut, în 1925, au rămas împreună și la bine și la rău, și numai moartea lui Carol, în 1952, i-a despărțit. Pe lîngă amestecul indirect, negativ, dar eficient al Lupeascăi în politică, prezența unei amante
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
celor exprimate în jurnalele sale și față de familia sa. Continua cu multe ocazii să se adreseze unui numeros public în România și în străinătate. Nu pierdea niciodată ocazia să facă cercetări în timpul numeroaselor lui călătorii. Viața lui particulară într-un straniu contrast cu regimul lui Carol, pe care îl susținea cu atîta patos a fost tot timpul de o puritate exemplară. Fratele lui Iorga, Gheorghe, și-a dat obștescul sfîrșit în 1933. O pierdere mult mai grea (în primăvara lui 1934
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]