8,296 matches
-
în gravă dificultate socială. Mediocritatea dominatoare, ca și prejudecățile instalate în mentalul social vor „veghea” totdeauna, depistând precoce „elementele novatoare” și „disturbatoare” din zona creației sau cercetării fundamentale, „elemente” care, dacă „înving”, dacă își afirmă plenar opera și ideile, vor „strica”, disturba, nărui valorile și relațiile sociale o dată instalate, în beneficiul a nu puțini. Apoi, Nichita, sărmanul, trebuia să se apere „de două ori”: o dată ca să-și ascundă originea sa socială, era doar nepot de cneaz, de prinț, de dușman al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nemulțumită cu orice adaptare, sursă a fericirii umane, a fost și faptul că, o dată ajuns în vârful piramidei sociale, cum se spune, posturi de prim rang și renume - într-un sistem care era și trebuia să-mi fie ostil! -, am „stricat” totul, într-o singură vară, având, e drept, o justificare uriașă, istorică, începutul dictaturii personale a șefului statului, una dintre cele mai grotești din istoria modernă a României, ce va aduce, până azi, ruina instituțiilor și perversiunea mentalităților! Dar... care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al iudaismului, care a scos profeția din sinagogă pentru a o duce în stradă și care, îmbinând particularismul evreu cu universalitatea greco-romană, a mondializat un Dumnezeu până atunci național, fără uși și ferestre. "Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii..." El nu suprimă nimic. El făptuiește. Împlinește niște dorințe. Duce până la punctul perfecțiunii programul Scripturilor. Desigur, înlocuind Legea cu credința, el face inoperantă prefigurarea evreiască, o trimite la muzeu, lăsând-o doar ca amintire, dar finalmente, fratele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vede în depărtări de ceață Varaticul; se vede și mănăstirea Neamțului. Munții în negură, trepte trepte, se desfășură până în fund. Zidurile vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice că a început să-și zidească hanuri și curți stricând zidăria până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în negură, trepte trepte, se desfășură până în fund. Zidurile vechi dorm în soarele zilei, și parcă câte ceva din poezia trecutului tot a rămas, deși mâna omului multe a stricat. Beliboi zice că a început să-și zidească hanuri și curți stricând zidăria până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Un singur om m-a înțeles!..." Dar apoi îndată, adaose: "Încă nici acela, nu m-a înțeles." O altă caracteristică a acestor filosofi este că ei au apostosiat și jumătatea a doua a vieții au muncit ca să nege și să strice ce au clădit în întăia. E nedrept să dai exemplu prin pedeapsa celor mici cari sunt arbori fără umbră. Ci după cum cei mari sunt bine tratați, tot ei trebue să fie spre exemplu, mai curând pedepsiți. Richelieu. Justum ac tenacem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sviatoslav cu luntrile lui uriașe a trecut spre cetatea lui. S-au privit numai. (Vezi Karamzin). Azi e locuită de Români și Bulgari. Sunt la Perieslav și urme de pod, se văd când scade apa; iar forturile vechi au fost stricate de Ruși. Romula. Două mori de vânt. Români. Siluete de femei cu copii în brațe. Zarea la răsărit înegurată de ploae, pe munții Dobrogeni. Pârlita supt o culme de deal cu vegetație măruntă. Beștepe (5 dealuri). În dreptul celor cinci dealuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a înserat Noi cu plugul ne-am luat Pe la curțile astea nalte, minunate, Cu aur suflate, Pe temelii de piatră așezate. Dar d-lui ieși într-o grădioară părăsită Să facă oleacă de cercătură De arătură: Plugul i s-a stricat La feciorul Gălioarei a strigat Și feciorul Gălioarei a eșit cu ciocanu-n mână Și cu pila-n gură Cu ciocanu ciocănea Și cu pila că pilea Brazda mai bună mergea S-a arat Mercurile piepturile S-a arat, joile, Văile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
făcut patru clase de gimnaziu. A venit pe-aici, s-a sălbăticit. Aici e altă țară într-adevăr. * Morțun îmi spune că a apucat și sunt încă, oameni care toată viața lor au trăit numai în bordeiu. Când le-a stricat bordeele și le-a făcut case, nu se dădeau, ziceau că are să le fie frig, că nu sunt obișnuiți. Și pe urmă își făceau cruce și mulțămeau: "Mulțămim, Dumnezeu să-ți ajute, cucoane, că ne-ai scos la lumină". Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
m-oi întoarce... Da ce tu acu vrai să-mi arăți că ți-am fost drag? La Bacău eri, ceva la fel între bărbat și femee. Apoi ia asculă, măi soție! De ce mă bocești tu ca la moarte și-mi strici mie inima me? Că eu ție de toate ți-am lăsat: vacă și făină ai? Ai! Copchii ți-am făcut. Lasă-mă să mă duc eu la treaba me, că altfel te cârpesc! La revizia doctorului, la regimentul de artilerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a ajuns un fel de declasat. E plutaș, și un plutaș bun, schimbă muerile cu luna, un bețiv și un rău. Face jalbe și denunțuri. Am văzut la primar un album al lui. E interesant de explicat cum s-a stricat viața acestui om. Primarele. Scena când a sculat pe cumnatu-său din somn, ca să culce pe Savel. Gavril Boca Popa Gheorghe Ortoanu și Nicu Ortoanu. Sciagamozzi = Șaga Mâții Acti bombei Cioc berbelei Canis Kras Xictir was Siti sitirli parle Mămăligă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întâmplat. Într-o excursie, am fost tovarăș cu niște cucoane, care se socoteau fericite dacă găseau de cumpărat, ca să ducă acasă, oale și chiupuri, panere și alte lucruri care ocupă mult loc. De cele mai de multe ori, oalele se stricau, iar cu panerele nimene nu știa ce să facă și nu se pricepea unde să le mai grămădească. "în discordie cu realitatea" "teroriștii". "la 3 ore post-meridionale". Ilie Vasitu, "judecătorul". 28 Mai 1925 [LITORAL. DEPĂRTĂRI] (Pe țărmul Pontic)* Balcic. Marea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care le îngrijea el singur stând în mijlocul ciobanilor, cu tohoarca pe el și cu jechila pe magar, poposind unde ajungea, cu câni vrednici și buni, despre care se spunea că "știe să lege gura lupilor", deoarece niciodată dihăniile nu-i stricau turma. Însă, adăogeau oamenii, când a muri au să-l mânânce lupii. Într-adevăr, așa s-a întâmplat. După ce l-au îngropat ai lui în țintirim într-o iarnă, au venit lupii, l-au dezgropat și l-au mâncat. DIN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mari, artistice și simpatice. Eri am văzut la Poștă, automate pentru vândut mărci postale. Pui un ban de 10 pfenigi, mașina se mișcă, sună ușor un clopoțel și marca iese. Toate automatele acestea care pe la noi de mult s-au stricat aici funcționează perfect. Multe prăvălii de tutun Cigaretten sau Zigaretten, și multe cafenele, în care nu văd prea multă lume. Oameni care se mulțămesc cu câștiguri rezonabile. Asară, la ieșirea dela teatru, lumea nu se îmbulzea la garderobă și fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând când de una când de alta; până ce i se face milă unui amic regățean și-l învață să facă un proces verbal că s-a stricat o cantitate de 150 kgr. brânză fapt constatat și de dl. ministru C. etc. etc. El însă tot nu era în clar, mai ales asupra expresiei "aferim cocoș belit". 26 Aug. Beiuș Primar: Ghiță Cozma. pas! pasă! ogradă vâșcă curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
drum au dat de fecioare cu flori în păr de la care au cumpărat prepeliți, lapte și ouă, de care aveau pline căruțele și le aveau așezate cu vârful în jos așa de bine, că umblau pe ele fără să le strice. II. Reichersdorf Chronographia Moldaviae publicată în Tesaur de Monumente istorice a lui Papiu Ilarian. Armele Moldovenilor sunt ca și ale Ungurilor, adică lănci militare (suliți) ceva mai scurte, și scuturi, și săbii de rezbel care deasemeni nu se prea deosebesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are să cânte la judecata de apoi. Faci bine, bine găsești. Greșala se întoarce dela Bagdad. Pe copil întăiu bate-l și pe urmă trimite-l cu ulciorul la apă. După ce i-a furat calul, încuie ușa grajdului. După ce ți-ai stricat căruța, vin și sfătuitorii să-ți arate drumul cel bun. Întăiu priponește magarul și pe urmă lasă-l în sama lui D-zeu. Gândește-te de două ori și vorbește o dată. Nu pomeni de foc celui care și-a fript
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însor. Poeții de astăzi egalează însă în monedă măruntă aurul care a fost Eminescu. Poetul trebuie să pătrundă realitatea și s-o disece fără a o vesteji. Curiozitatea lui cată să fie atentă și delicată. Altfel face ca pruncii care strică jucăriile. Emoționat ca un om care se pregătește de drum lung... Personagiile oneste dintr-o piesă trebuiesc astfel construite încât să le saluți dacă le-ai întâlni pe stradă... Un scriitor a făcut o carte, pornind cu o intenție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ceiace au produs, lent, pământul și apele, faună, floră, îndeletniciri, meșteșuguri și arte, temperatură, alimentație. Nătângului nu-i este de învățătură, ci vrea să arate ce știe el. (P.r.18.2.) Cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. Darnicul are prea mulți prietini. Cel ce n-a semănat dă sfaturi secerătorilor. Dacă vrai să ai pâne pe masă, nu sta mult în pat. Nevastă rea: picuș de ploaie în casă. Poftele sunt pedeapsa leneșului. Nu muta hotarul văduvei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
major: do-la-re." etc. La sanatoriu Alexandru Vasilievici, simpatic agronom, iubitor de versuri și pescar, pe când se joacă wolley-ball, vine c-o știucă, agitat și entuziasmat. Începe a povesti c-o voce teribilă cum s-a întâmplat, cum i s-a stricat catușca. Unul din asistenți îl întreabă blând și timid: Dar de ce strigă așa de tare... A.V. E nalt, blond, cu ochi albaștri, voce răsunătoare și entuziast irezistibil. Întreruperea și râsul nu-l intimidează. Vocea lui de stentor răsună în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
poporul meu Și-amintirea-l va abate Unde-oi fi căzut și eu... [1956] 23 Février. Isprăvit capitolul cu cântecul Mioarei 28 Février. Nătângului nu-i este de învățătură și vrea să arate ce știe el. Leneșul e tovarăș cu cel ce strică. Cel care n-a secerat să nu dea sfaturi secerătorului. Nu e destul să faci declarație de dragoste adevărului, ci să și lupți pentru el. Orice s-ar întâmpla, fii om al dreptății și progresului. Nu înrudirea de sânge și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asta ce importanță are? Lui Anton Popovici, fost perceptor, destituit pentru sustragere de bani, i-a împrumutat 3000 de lei. Lui M. Tabacu, avocat tânăr din "opoziție" până acuma, 1000 de lei. Lui Nicu Catargiu, mare proprietar, 5000 de lei. (Stricându-și prietinia, l-a dat în judecată pentru această sumă. Împăcându-se, l-a împrumutat iar cu 2000 de lei!) Unui oarecare Eugen Zira, care a dispărut din partea locului, 700 de lei. Sătenii nevoiași așteaptă la ușă cu căciula în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în lume, nemernic și pribeag. Se poate una ca asta? Dă, răspundem noi, după lege, bătrânul e stăpân pe pământ, pe numele lui e trecut pământul. Vânzarea nu-i bună căci e făcută cătră târgovăț, dar numai el o poate strica. Apoi el ce s-o strâce, că-i un nemernic. Și cum să rămâie așa pe drumuri omul gospodar, cu nevasta și copiii... Zice că au să vie cu portărei, să-l deie afară... Asta cam ce fel de dreptate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici nu mai ese din casă, șede cu pușca încărcată ș-așteaptă pe cei care-or veni cu legea-n mână să-l zvârlă pe drumuri... Apoi uite, moșule, pământul nu-l poate pierde. Dacă moare bătrânul vânzarea se poate strica. Hei, domnule, zice moșneagul dând din cap cu neîncredere, eu știu ce-a mai fi? A muri moșneagul când a da Dumnezeu, da' pân-atunci?... Și pe urmă?... Eu știu? La noi se cheamă că dacă a apucat a mânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vale era prea mare și nu băteau până acolo, mai era și ceața, iar de pe deal nu se vede ce se petrece pe vale. Tunurile erau utile pe frontul de luptă. Zgomotul lor speriau caii adversarului, iar proiectilele (bolovani) aruncate stricau ordinea în rândurile pedestrimii, îngăduind un atac cu călăreții, care să sporească deruta. Tunurile nu puteau fi puse decât în vale, de o parte și de alta a frontului de luptă. Înaintarea oastei otomane s-a făcut cu mare dificultate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]