7,897 matches
-
românesc „-l”, a devenit ea însăși articol: "scåndu" vs. „scaunul”, iar la neutrul plural terminat cu "-re" -e-ul cade: "pičore" - "pičorle" „picioarele”, "zidure" - "zidurle" „zidurile”. Substantivele neutre cu desinența "-o" se folosesc fără articol. Opoziția substantiv cu articol hotărât vs. substantiv cu articol nehotărât a slăbit, articolul hotărât fiind folosit și acolo unde în română se folosește articolul nehotărât. Astfel "furåt-a åcu" poate însemna și „a furat acul”, dar și „a furat un ac”. În graiul din Žei̯ân, desinenței
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
fiind folosit și acolo unde în română se folosește articolul nehotărât. Astfel "furåt-a åcu" poate însemna și „a furat acul”, dar și „a furat un ac”. În graiul din Žei̯ân, desinenței „-ă” din română a femininului singular al substantivelor îi corespunde "-a", prin urmare formele articulată și nearticulată se confundă: "fęta" poate însemna atât „fata”, cât și „fată”: "čåsta fęta če s-av asęra facut" „fata asta care s-a născut aseară” vs. "ali fęta ali fečor" „sau fată, sau
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
čestvę" „acestui(a)”, "čeșt″ę" „acestei(a)”, "čestorę" „acestor(a)”. Exemplu în propoziție: "Čåsta-i̯ me prii̯åtel’" „Acesta e prietenul meu”. În general, adjectivul demonstrativ este antepus, sub influența croatei: "čâsta fečor, čâstę cåsę". Dacă este folosit cu substantivul articulat hotărât, adjectivul demonstrativ de depărtare are valoare de articol demonstrativ: "čela betâru čåi̭e" „tatăl cel bătrân, bunicul”. Pronumele interogativ-relativ "čire" „cine” ("țire" în Sușńevițę) are genitivul-dativ "cui̭" ("a cui̭" în Žei̯ân): "čire-i̭
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
Imperativ: Gerunziu: O serie de prepoziții sunt romanice: "ân" „în”, "(â)ntru" „în”, "de" „de, despre”, "din/diŋ" „din, după ("virít-a diŋ cårne" „a venit după carne”)”, "la" „la”, "pre" „pe”. Altele sunt împrumuturi din croată, folosite de obicei cu substantive împrumutate și declinate ca în croată: "poi̭di na salåtu" „a mânca (ceva) ca salată”. Unele prepoziții croate formează locuțiuni împreună cu prepoziții romanice: "namesto de" „în loc de”, "i̭elʼ fost-a ocoli de foc" „ei erau în jurul focului”. Și
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
împrumutate din italiană ("ma" „dar”, "perke" „pentru că”, "se" „dacă”), altele croate: "ali" „sau”, "neca" „ca să”, "nego" „decât”. Și sintaxa istroromânei prezintă influențe ale limbii croate. Sub influența croatei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr nu pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai multe
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
determinant sau/și atribut adjectival + substantiv ("a mev nono" „bunicul meu”, "čâsta fečor" „acest băiat”, "o musåtę fętę" „o fată frumoasă”), dar sunt și exemple contrare: "betâr om nu pote" sau "omu betâr nu pote" „omul bătrân nu poate”. Dacă substantivul este determinat de mai multe cuvinte, toate acestea pot fi antepuse, de exemplu în propoziția Propoziția interogativă se distinge în general prin intonație, dar există și particule specifice care o marchează, "če" în graiurile din sud și "â" în Žei
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
sensul. Astfel, s-a împrumutat verbul "poșni" „a începe”, iar verbul moștenit "ânčepå" a luat sensul „a începe consumarea a ceva” (exemplu: "ânčepå pâra" „a începe pâinea”); "vęrde" a luat sensul „crud”, cu sensul „verde” fiind folosit împrumutul "zelen". Unele substantive au fost preluate împreună cu o prepoziție și cu forma cazuală cerută în croată de acea prepoziție: "po svitu" „prin lume”, "na șetńu" „la plimbare”, "za večeru" „de cină”. Împrumuturi italiene (din dialectul venețian și din italiana standard) au intrat și
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]
-
prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca în română, dar și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor cu "lu", la origine articol hotărât, devenit invariabil, practic o prepoziție. Se folosește la cele trei genuri și la cele două numere, atât pentru substantivul propriu nume de persoană, cât și pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în general substantivul fiind nearticulat: "la bărbat, la feată, la Piștol, la fraț, la feati". Acuzativul este identic cu nominativul, fără prepoziție la numele de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
al ultimului exemplu, pronumele reflexiv poate să cadă: "si si ducă / si ducă" „să se ducă”. În meglenoromână sunt și adjective posesive neaccentuate diferite ca formă de pronumele-adjective accentuate corespunzătoare. Formele accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
accentuate ale adjectivelor posesive sunt cel mai frecvent antepuse substantivului, iar cele neaccentuate totdeauna postpuse. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Formele pronumelui-adjectiv demonstrativ sunt: Pronumele nu diferă de adjective ca formă, iar adjectivul este aproape totdeauna antepus substantivului. Acesta poate fi cu articol hotărât sau nearticulat. Uneori adjectivul este cel articulat. Exemple în grupuri de cuvinte, propoziții și fraze: Pronumele interogative-relative meglenoromâne sunt "cari" „care” și "țe/ți" „ce”. Ca interogativ, primul are și sensul „cine”, iar al
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
poruncit”, "ișǫ́t" „ieșit”, "ạncălzǫ́t" „încălzit”, "prăjǫ́t" „prăjit”. Și sintaxa meglenoromânei prezintă influențe ale limbii macedonene. Sub influența macedonenei, în grupul nominal, topica este în general determinant sau/și atribut adjectival ori substantival în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în genitiv + substantiv determinat: meu̯ stăpǫ́n" „stăpânul meu”, țísta drac(u)" „acest drac / dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv nearticulat: "țista drac". Complementul direct exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́m ună carti să la pęră fitšoru picuraril
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
dracul acesta”, "ună noau̯ă casă" „o casă nouă”, "lu ạmpiratu il’ă" „fata împăratului”. Adjectivul demonstrativ este urmat cel mai frecvent de substantiv cu articol hotărât ("țista dracu", "țea valea" „valea aceea”, "țișta frațil’" „frații aceștia”), uneori de substantiv nearticulat: "țista drac". Complementul direct exprimat prin nume de persoană nu primește prepoziție: "Să dărǫ́m ună carti să la pęră fitšoru picuraril’" „Să facem o scrisoare pentru ca păstorii să-l ucidă pe băiat”. Anticiparea sau reluarea complementului direct
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
se referă la spirit; dar epitetul latin "mentalis", ignorat de latina clasică, aparține vocabularului scolasticii medievale și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
și cele cinci secole care despart apariția cuvântului "mental" (în franceză în mijlocul secolului XIV) de a cuvântului "mentalitate" (mijlocul secolului XIX) indică faptul că substantivul răspunde și altor nevoi și aparține unei alte conjuncturi decât adjectivul. Pentru limba engleză, geneza substantivului "mentalitate" (mentality) apre în secolul XVII, de asemenea din forma adjectivală "mental" (în engleză "mental"). Mentalitatea este fiica psihologiei engleze din secolul XVII. Ea desemnează coloratura colectivă a psihismului, modul particular de a gândi și a simți al unui popor
Istoria mentalităților () [Corola-website/Science/299438_a_300767]
-
ul este partea de vorbire care denumește ființe, obiecte, substanțe, locuri, fenomene ale naturii, evenimente și o serie de noțiuni abstracte. Este una din puținele părți de vorbire prezente în toate limbile (o alta este verbul). În unele limbi substantivele se modifică după număr și caz. În propoziție, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]
-
obiecte, substanțe, locuri, fenomene ale naturii, evenimente și o serie de noțiuni abstracte. Este una din puținele părți de vorbire prezente în toate limbile (o alta este verbul). În unele limbi substantivele se modifică după număr și caz. În propoziție, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective. În exemplele de mai jos substantivele sînt subliniate: Din categoria substantivelor pot face parte și cuvinte care denumesc acțiuni, calități, moduri
Substantiv () [Corola-website/Science/299435_a_300764]