9,918 matches
-
A fi erudit înseamnă mult; ideal este, finalmente, ca erudiția să treacă în creație. Nu vorbea Ion Barbu de un "umanism matematic". Formă suplă de umanism în acțiune, cultura se vrea întregită programatic, de unde mobilitatea ei în perpetuare în funcție de orizontul temporal, de stratificări preexistente, de legături cu rădăcinile, dar și de sondaje în viitor. Destinată din start intercomunicării din perspective varii, văzută ca fenomen de osmoză, de achiziții, de complementarități și conexiuni, totodată ca sistem de relații și rețea cu însemne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
adâncit al stabilizării. Din punctul de vedere al biografiei științifice a lui Eliade, dar și al evoluției istoriei religiilor în secolul XX, scrisorile cu Pettazzoni și cu Wikander secompletează reciproc, suprapunându-se cronologic în perioada 1948-1959 și subîntinzând un arc temporal de jumătate de secol (1927-1977). Iar ediția recentă a corespondenței inedite Culianu-Eliade6, cel mai întins corpus epistolar din corespondența științifică și semnificativă a lui Eliade, aduce elementul substanțial care rotunjește o triadă tipologică, anume: corespondența cu un maestru (Pettazzoni), cea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lecturile din același Le mythe de l’éternel retour coboară și modul particular în care este construită cea de-a șasea conferință, „Indo-european Eschatology”, unde Wikander procedează la o partiție a celor două perspective eshatologice, indiană și iraniană, în funcție de interpretarea temporală a două secvențe epice. Tipurile de înrudire dintre personajele principale în cele două epopei, frăție în Mah³bh³rata sau raporturi patrilineare în Sh³hn³meh, sunt pentru Wikander secvențe redevabile unor teologeme temporale pe care le camuflează. Și de această partiție poate fi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a celor două perspective eshatologice, indiană și iraniană, în funcție de interpretarea temporală a două secvențe epice. Tipurile de înrudire dintre personajele principale în cele două epopei, frăție în Mah³bh³rata sau raporturi patrilineare în Sh³hn³meh, sunt pentru Wikander secvențe redevabile unor teologeme temporale pe care le camuflează. Și de această partiție poate fi, în fond, responsabilă distincția semnalată deja de Eliade: pentru India, „ceea ce trebuie să reținem din această avalanșă de cifre este caracterul ciclic al timpului cosmic”5; iar „în concepția iraniană
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puternic simțită, dar impune încă respect și admirație? Este clar că India și Persia au rezolvat această problemă în moduri complet opuse, India prin reprezentare simultană, Persia prin reprezentare succesivă a pseudo-istoriei derivate din mit.”3 Sau: „Astfel, avem secvența temporală în Iran și secvența contemporană în India. Acestea sunt două moduri diferite de transformare, de convertire a materialelor mitice într-unele pseudo-istorice. Diferența principală dintre Persia și India rezidă, desigur, în faptul căîn Persia întâlnim mereu tendința de a conserva
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lucru pare sigur: „creația” simbolismelor implică un alt Timp decât cel istoric șsubl. S.W.ț. Și poate că asupra acestui punct precis ar fi trebuit să insist în mica mea carte: că viața simbolurilor este stăpânită de alte ritmuri temporale decât timpul istoric, Știmpulț care stăpânește, bunăoară, culturile. Când o cultură încetează să mai trăiască, ea ne este în continuare accesibilă mai ales prin creațiile sale (sau: aspectele creațiilor sale) trans-istorice. Și aici regăsim mereu Imagini și Simboluri... Dar, dragul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) De interes pentru cercetarea noastră cred că sînt cele peste patru decenii de intoxicare ideologică din perioada comunistă, ce a folosit ca mijloc predilect, pentru atingerea țelurilor sale, crearea unei noi mitologii. Acum, la distanță temporală și în climatul democratic în care viețuim, este de natura evidenței că experimentul construirii acestei mitologii "à rebours" a fost, în mare parte, o reușită. Cum remarca Lucian Boia, în lucrarea pe care a coordonat-o, Miturile comunismului românesc (Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
colaboratorii, absolut toți cei care intrau în relație cu el, chiar și pasager. De exemplu, tot agentul "Cimpoeșu" (de altfel, se pare, foarte activ) "relatează că a aflat de la fiica lui Lucian Blaga că, din anul 1944 (de observat limita temporală) și pînă în prezent, a scris mai multe lucrări filosofice și poezii foarte multe pe care le ține ascunse pe la diferite persoane..." Agentul "Remus Oct." atenționează că prietenii lui Blaga se adună și citesc din lucrările acestuia, "pătrunse de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sunt creaturi umane vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la Începutul secolului al XIX-lea, romanul à l’usage des bonnes, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vii, universale, și nu cum s-a tot spus până la saturație, figuri ale aristocrației degenerescente. Așa cum și Înaintașul lui Proust, Balzac, nu „descrie doar lumea burgheză” și problemele ei, ci omul, ființa umană, socială, fiziologică și psihologică, temporală și a-temporală, iar mai presus de acestea Îndrăznește un tablou, „un catalog” tipologic complet al epocii sale, concurând istoria și științele, făcând dintr-o specie „dubioasă”, la Începutul secolului al XIX-lea, romanul à l’usage des bonnes, un gen major, emblematic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce trădează, Încă o dată, o psihologie infantilă, „răsfățată” de un imaginar care respinge realitatea și orice cauzalitate. Vrând a prelungi peste margini viața, cu orice metode, Înseamnă de fapt a o disprețui, a o contempla, cum spuneam, sub unghiul strict temporal și material. Înseamnă, de fapt, o recunoaștere a „eșecului”, a neputinței de a o fi apreciat și „exploatat” à fond, de a o fi trăit „cu adevărat”: nu În privilegiile ei exterioare, ci În capacitatea ei de a ne da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nici un sens să-i spun asta soției mele, care conducea, fiindcă parbrizul fu pe neașteptate potopit de rafalele de ploaie obturând palmierii și cactușii care străjuiau acum autostrada pe ambele laturi și, deasupra lor, geometria unei constelații dintr-o zonă temporală îndepărtată și tot atunci am realizat că n-avea nici un sens să-i atrag atenția lui Jayne nici asupra acestui lucru pentru că, în definitiv, nu eram decât un pasager. 1 4 c o p i i i Urcând încet scările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în plan politic și economic între Estul și Vestul continentului, că scriitorii, cultura în general, pot fi un factor energizant în procesul de unificare europeană? - Da, există discrepanțe, decalaje temporale, între țările ex-comuniste sau cu multiple reziduuri comuniste (unele neconștientizate sau necondamnate în plan moral ca atare, reinstalate sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sub o nouă formă sau chiar în cea veche). Europa e neunitară economic și ca mentalitate (inclusiv politică). În unele orașe, nu întâmplător acolo unde se aflau mari muzee ale chihlimbarului, ale „antarului”, ale aurului baltic, mentalitatea era de enclavă temporală, de încremenire în rășina imemorială. Fluidul secase sau fusese secat de soarele nopților. Viul palpit al vieții se închisese în formule înghețate, în imobilitatea strălucitoare (sau opacă) a decorativelor forme moarte. Nu îmi mai place de-acum mierea solidificată a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
oricând împotriva monolitismului comunitar. Adepți ai ijtihad-ului, interpretarea personală a lucrurilor ce țin de credință, ei nu se lasă prea lesne descumpăniți de putere, și nici de presiunile exercitate de coreligionarii lor. Al-Amin nu-și pune speranța în vreo victorie temporală. Împărăția lui nu e lumea asta, ci cea a rugăciunii și a studiului. Îl are alături pe fiul său, îmbrăcat în robă neagră și turban alb, care-l ascultă clătinând din cap. Schimbul ștafetei e pregătit. Latura "tatăl sfânt și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu vor fi percepute ca joc, ci, pregnant, ca rânduială. Puterea evocatoare a cuvântului se absolutizează prin acțiunea care instaurează o lume în mijlocul cotidianului „dar nu numai ca reprezentare, ci ca identificare. Ea repetă acel eveniment”. Colindele cântate în interspațiul temporal au capacitatea de a anula durata cronologică și de a da timpul de la început prin integrarea tuturor membrilor colectivității în obicei. „Jocul, mai întâi liturgic, poate să capete o dimensiune festivă, odată cu participarea întregii comunități, mobilizate în jurul ritualurilor mimetice sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru a lăsa să se reverse „Timpul creat și sanctificat de zei”. Prin această fisură a simțirii ontologice vom privi la gesturile întemeietoare, aduse în prezent prin tinerii supuși inițierii. Diferențierea unui spațiu de restul este dată de încărcătura lui temporală: „alegerea locului sacru se face mereu în funcție de o hieroistorie, care asociază locului un eveniment supraomenesc”. Acest fenomen stă la baza apariției legendelor, specie folclorică prin care accedem la înțelegerea modului arhaic de acceptare a lumii înconjurătoare. Balada Iovan Iorgovan I
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căruia inițierea oprește durata profană și folosește energiile sărbătorii pentru a accede la sacru. Marcată calendaristic pentru colindele din cadrul obiceiurilor de iarnă, sărbătoarea „este locul privilegiat al riturilor de inițiere, care conferă virtuți virile și puterea de a procrea”. Suprapunerea temporală a fenomenului analizat cu timpul festiv înlesnește identificarea cu arhetipul, fiindcă „în sărbătoare se regăsește prima apariție a Timpului sacru, așa cum s-a petrecut ea ab origine, in illo tempore”. Intermezzo pentru ființă, sărbătoarea intervine „într-o fază critică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
captarea tuturor forțelor germinative. Începutul presupune „anularea păcatelor și a greșelilor individului și ale comunității în ansamblul ei”, condiție dobândită prin „ceremonia globală” cu „deschidere către Marele Timp” (Georges Dumezil). Inițierea condusă prin cuvântul cu puteri magice sporite de intervalul temporal festiv constituie un nucleu ce radiază un spectru complet: ea folosește „spațiul-timp al mitului” pentru a cizela ființa umană în contactul cu dușmanul arhetipal și, prin victoria eroului, face să renască întregul univers cu toată plenitudinea lui vitală. Cufundarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu dușmanul arhetipal și, prin victoria eroului, face să renască întregul univers cu toată plenitudinea lui vitală. Cufundarea în „eternitatea mereu actuală” în timpul sărbătorii este comună și jocului ca activitate superioară a spiritului fiindcă și el „elimină viața obișnuită (...), limitarea temporală și spațială, concomitența determinativității stricte și a libertății autentice”. Iar dacă inițierea este un joc ritual, cum am văzut mai sus, coerența forțelor implicate în el, în timpul unei sărbători marcate sau nu calendaristic, este evidentă. Iarna însăși reprezintă un timp
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tipul lor devine fundamental pentru înțelegerea semnificației. Primul este un predicat verbal și instaurează un timp sacru, fără durată, a cărui importanță este augmentată de inversiunea „frumos soare”. Următoarele predicate au numele predicativ exprimat prin participii, ceea ce sugerează o anterioritate temporală față de curgerea istoriei. Numele predicativ dezvoltat, „soare răsărit”, conține echivalența dintre cele două figuri mitice și revelează încărcătura sacră a feciorului. Nu ni se spune nimic despre momentul pregătirii eroului, dar simpla lui apariție înlocuiește soarele prin luminozitate și grandoare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face, așa cum și demonstrează evoluția basmului, un maestru inițiator. Mitul armăsarului Soarelui există în nordul Europei încă din epoca bronzului; „atributul esențial al călătoriilor solare este rapiditatea, astrul zilei fiind de aceea cal și călăreț totodată”. După G. Durand mișcarea temporală este cea mai importantă în simbolismul hipomorf solar, „calul e așadar simbolul timpului de vreme ce e legat de marile orologii ale naturii”. Caii sunt jertfiți lui Helios în insulele Rhodos și zeului solar scandinav Freyr. Eroul solar reface, așadar, întru totul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
răsare,/ Cân’ răsare-n prânzu-ăl mare;/ Șî-l însuce după lună,/ După lună cându-i plină,/ Cându-i plină-n cina bună” (Feneș - Alba). Atracția și direcția spre care tinde jocul măiestru este dată de plinătatea puterii de iluminare în ambele regimuri temporale, ca principiu creator al lumii. Este un act dificil, de încordare și măsurare a tăriei celor doi: cal și călăreț ce-și arată unul altuia că pot acționa ca o entitate. Ghidarea propriuzisă a zeului vegetațional zoomorf apare într-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
poarte în mod magic și devine un concurent al soarelui: „Strânge calul, mi-l cofTânge,/ Calu-mi sare și-mi răsare,/ Cu Soarele se-ntre- ceare”. Demonstrația de echitație magică este caracterizată de prezentul indicativ, fiindcă saltul calului a produs mutația temporală. Iscusința flăcăului ajunge să-și depășească modelul sacru: „Joacă Ion doi cai galbeni:/ Și mi-i joacă, și-i prea joacă,/ De dalogi printre pologi/ Și cu Soarele se-ntrece,/ Se-ntrece și-l destrece./ Soar’le din gură grăia
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ca în planul mitic, feciorul devenit „un tânăr împărat” prin faptele eroice îndeplinite va reuși să câștige, aici, soția cea mai potrivită, o „zână,/ Să-i fie împăratului cunună!” (Cristești - Botoșani). Debutul incursiunii mitice este acordat cu ritmul cosmic atât temporal, la răsărit, cât și spațial, urmând drumul astrului pe boltă, ceea ce implică o ascensiune: „Pe la revărsat de soare/ A plecat la vânătoare,/ Ș-au vânat în țara de sus,/ Despre apus” (Borca - Neamț). Funcție declanșatoare a procesului eroic, absența miresei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]