9,252 matches
-
secol al XX-lea să fim martori și actori chiar ai unei drame care a zguduit și bulversat întreaga lume, printr-o conflagrație care a ținut atâția ani, jertfind viețile a milioane și milioane de oameni și continuând astăzi cu tragedii atât de dezolante, de necrezut și în același timp total gratuite, adevărate crime. Imaginea acestui tânăr indian și trista lui viață m-a urmărit mult în decursul anilor. Nu-mi mai amintesc cât a durat compania noastră. Știu că, într-
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
acele „dureroase goluri“ culturale, I. Negoițescu aspiră în mod utopic să transplanteze această experiență estetică în cultura română, dilatând totodată programul clasicist goethean. „Omul structurilor axiologice“ rămâne însă în centrul atenției sale, de aici provenind și interesul pentru baladă și tragedie (teoretizate de Radu Stanca și concretizate de cerchiști). Clasicul reprezintă, la autorul Engramelor, un termen foarte elastic, el corespunzând nu numai creației grecești, ci în genere și operelor fundamentale din aria europeană, care, devenind „dătătoare de canoane“, s-au clasicizat
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
funcționează ca normă estetică, morală și ontologică. Euforionismul reprezintă deci o cale de acces, deocamdată potențială, către ethosul occidental, căci rămâne, încă, o întrebare foarte gravă fără un răspuns substanțial: „De ce noi nu avem mistici și sfinți? De ce nu avem tragedii și epopei? De ce sistemul filosofic al lui Blaga nu poate cuprinde o etică?“ Opera-model, de „clasicitate absolută“, impune tocmai prin semnificațiile axiologice multiple pe care le conține. Ideea aceasta apare permanent în studiile din Revista Cercului Literar, fie în eseul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grădiniței, atât de picantă în rochița de catifea vișinie, la serbări, când lepăda ca noi toți șorțul pepit. Fiica unui medic, doctorul Voicu, figură cunoscută a acelui Cluj, Bombonica ne-a părăsit când a rămas orfană de mamă în urma unei tragedii familiale: maică-sa și-a pus capăt zilelor prin otravă. Mai târziu, am aflat că sinuciderea constituie deznodământul unui scandal monden: doamna Voicu își înșela soțul cu tatăl adevărat al fetiței. Grădinița fiind aproape de locuința bunicilor, unde în locul nostru se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
greutate alta decât un pic morală, căci era vorba de femeia fratelui său; idila lor se consuma în odaia din spatele casei părintești, unde își avea cuibul puiul de ofițer, și a provocat nu numai un scandal, dar și o veritabilă tragedie: soțul înșelat chiar cu propriul frate a suferit cumplit și, oricât de robust era, la prima boală a și părăsit cu scârbă lumea asta grea de păcate. Nu-l țin minte pe unchiul Salustiu decât la ultima masă ce s-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
evidență superioritatea grecilor care nu au alt stăpân decât legea și se conduc ei înșiși, spre deosebire de războinicii persani care se supun unui singur om și nu au altă motivație decât interesul și teama. Tot la fel, Eschil, în marea sa tragedie Perșii, pune în valoare, ca și Herodot, exact acest dat fundamental: „Grecii se conduc ei înșiși și nu se supun decât legii, în timp ce popoarele asiatice sunt supuse arbitrariului unui singur om” (Wernwr, 1992b, 24-25). Mai târziu, în secolul IV î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
celui de al Doilea Război Mondial și după aceea. Sărăcie și lipsă de cultură. Sărăcia a dispărut. Lipsa de cultură, nu. La noi însă și cel mai umil cioban știe cine a fost Decebal și ce este Sarmizegetusa. Eu știam tragedia de la Pompeii de când eram mică. Concetta nu avea habar. După ce a auzit tot de la mine, s a apucat să le povestească vecinelor, care numai că nu spuneau: — Zău, țață?! Scrisoarea 18 Draga mea, Aici nu ne apărăm decât noi între
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ei Paulina, cu totul preocupată, aceasta din urmă, de casca lui Lofon: „Uitați-vă și voi - spunea - ce rău e pusă casca aceasta, cum stă într-o parte!“ Doamna Récamier stătea pe jăratic; Doamna Bacciochi voia să rămână până la sfârșitul tragediei, poate din cauza surorii sale Paulina. Bernadotte era în lojă; a observat aerul schimbat al Doamnei Récamier; i-a oferit brațul, ca s-o conducă și pentru a-l vedea el însuși imediat pe consul. Din acest moment datează viul sentiment
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se referă portretistul. -MARMONTEL, JEAN-FRANÇOIS ăBort-les-Orgues, 1723- Habloville, 1799). Scriitor. Fiul unui croitor, studiază la iezuiți și devine profesor de filozofie la Toulouse; Voltaire îi descoperă vocația literară și îl invită la Paris, unde are un succes efemer cu câteva tragedii și unde publică Povestiri morale; dobândește însă o celebritate europeană cu romanul Belizarie ă1767), cenzurat de Sorbona ca urmare a poziției tolerante a scriitorului, ostil fanatis mului religios, și cu poemul în proză Incașii sau Destrămarea imperiului peruvian ă1777), rechizitoriu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
văduvă în 1769, se căsătorește în secret cu ducele de Orléans, nepotul regelui. Mai târziu, devine una dintre figurile principale ale Curții lui Napoleon, ca prietenă a împărătesei Joséphine; și-a lăsat averea nepoatei sale, fiica Doamnei de Genlis. În afară de tragediile menționate în text, a mai rămas de la ea traducerea, publicată în 1766, a romanului Vicarul din Wakefield de Oliver Goldsmith. MONTMORENCY. Străveche familie, cunoscută încă din seco lul al XII-lea, care a dat Franței un număr mare de conetabili
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bogată în cotituri neprevăzute, înrobită unei agitații neistovite de gânduri și de patimi. SCHLEGEL, AUGUST WILHELM VON ăHanovra, 1767- Bonn, 1845). Scriitor german. Membru al primului grup romantic german și autor al unui Curs de literatură dramatică, în care condamnă tragedia clasică; a fost un mare traducător din Shakespeare, din marele teatru spaniol, din poezia italiană, spaniolă și portugheză; a avut strânse legături cu Doamna de Staël, pe care a cunoscut-o în 1804, la Berlin; mai târziu a fost preceptorul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
TALMA, FRANÇOIS JOSEPH ăParis, 1763-Paris, 1826). Actor. A fost actorul tragic preferat al lui Napoleon Bonaparte; a urmărit, în costume și în decoruri, adevărul istoric și a făcut dic țiunea scenică mai naturală; roluri din teatrul clasic francez și din tragediile lui Shakespeare; a lăsat și o lucrare teoretică: Memorii despre Lekain și despre arta dramatică. Lekain fusese precursorul său și interpretul favorit al lui Voltaire. TALMA, JULIE ă1763-1820), prima soție a marelui actor Talma. -TOCQUEVILLE, CHARLES ALEXIS CLÉREL DE ăParis
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fost idolul burgheziei liberale anticlericale și, prin spiritul său, un prinț al întregii lumi cultivate europene; pentru mulți secolul al XVIII lea este secolul lui Voltaire; iar ca scriitor, a înnoit toate genurile, nu puține, pe care le-a cultivat: tragedii ăŒdip, Semiramida, Zaira, Tancred, Sciții), epopei ăHenriada, Fecioara din Orléans), poemul filozofic ăPoem despre dezastrul din Lisabona) și povestirea filozofică ăZadig, Candid, Naivul, Prințesa din Babilon); a elaborat și un Dicționar filozofic. Importantă este și opera sa de istoric și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
paie de grâu. Mai am multe amintiri din drumurile noastre cu tata, două dintre ele mi-au rămas prea vii spre a nu fi relatate, căci una se referă la o întâmplare de iarnă, care se putea solda cu o tragedie, alta la atitudinea tatii față de școală. Era iarna anului 1938-1939. Tata a venit cu sania cu boi, aranjată după tipic, să ne ia în vacanță. Am plecat din Bârlad pe întuneric. O noapte geroasă, senină, cu zăpada luminată de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a oprit brusc și a stat cu piciorul lui ridicat până eu mi-am tras piciorul, pe care mi l-ar fi stâlcit pe viață dacă s-ar fi lăsat cu toată greutatea lui. Tata și-a dat seama de tragedia ce putea să mi se întâmple, a venit repede în față, a dejugat boii, m-a pus să-l mângâi pe Joian, în timp ce el a adus din carul cu care am venit un maldăr de coceni și mi l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
prin lecții mai accesibile și pe cât posibil mai atractive, căci altfel mulți elevi, exemplu și cazul meu, devin repulsivi la domenii tot mai solicitate spre o utilă încadrare în tendința de globalizare culturală și tehnico-științifică actuală. La afișarea rezultatelor finale ... tragedie. Din cei 12 apostoli au fost declarați absolvenți ai Liceului Mihail Kogălniceanu din Vaslui doar doi candidați, ambii proveniți de la Școala Normală din Bârlad: Barbu Neculai și Mâță Mihai, devenit ulterior absolvent fruntaș al Facultății de Litere de la Unviersitatea ieșeană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
mai mici decât lățimea umerilor mei ... am reușit să scot un umăr, apoi cu greu pe celalalt și ... cu coatele pe trotuar ... printr-un "hei rup" ajung afară cu jumătate de corp. Când să zic că greul a trecut ... începe tragedia. Cuiul de prindere a foraibărului mi-a agățat pantalonul de pijama în zona nasturelui de închidere din față. Să cobor nu mai puteam ... să continui ieșirea ... rămâneam cu jumătatea inferioară gol-goluță. O dilemă groaznică ... dar ... fie ce-o fi ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Children), un coșmar al înstrăinării. Eroii își fabrică insule de familiar, vise, iubiri, căldură umană, dar viața lor se petrece în cea mai mare parte într-un univers ostil. Autorii Desperado dislocați trăiesc o subtilă și nevindecabilă frustrare. Ironia și tragedia se împletesc. Distopia Locul preferat al autorului Desperado este distopia, utopia neagră, negativă. Lunga linie a distopicilor Desperado începe cu Aldous Huxley (Brave New World) și George Orwell (1984), continuând cu aproape toți autorii contemporani. Ori de câte ori un Desperado își creează
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Stevens ratează iubirea alături de Miss Kenton (care a devenit între timp Doamna Ben), se dedică trup și suflet profesiei de majordom (alt cuvânt cu greutate în roman). Romanul e o competiție între public și intim, între cuvinte mărunte și mari tragedii. Ishiguro își planifică atent cuvintele cheie. Alți autori Desperado scriu oarecum la repezeală, în ritmul vorbirii, fugind de orice fel de simbolistică. Eliot făcea din imaginile lui recurente o întreagă teorie a "corelativului obiectiv" (marea, grădinile, apa, tisa etc.). Autorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
iar nu robul convenției, dacă ar putea scrie ce-i place, nu ce se așteaptă de la el, dacă și-ar putea exprima în scris ce simte în loc să asculte de convenții, n-ar avea nevoie nici de intrigă, nici de comedie, tragedie, love interest ori catastrofă... (Modern Fiction, Virgina Woolf, 1919) La drept vorbind, însă, textul modernist nu face decât să numească schimbarea. Romanul Valurile de Virginia Woolf stă cu sufletul la gură în așteptarea viitorului, mustește de love interest, e profund
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numai într-un stat occidental se puteau petrece, fiindcă numai acolo statul nu dădea doi bani pe ființa umană (comunismul era pentru om, lumea cea mai bună dintre toate lumile posibile, utopia perfectă devenită realitate). În fond textul descria fidel tragedia ce se desfășura sub ochii comunismului, lucru foarte clar unui lector dinăuntrul sistemului. Întrucât nimic nu era rostit clar, cenzorul putea ignora implicațiile, dacă le percepea; în general, însă, cenzorii erau cel puțin vigilenți dacă nu chiar rafinați și inteligenți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Am avut atunci certitudinea că dacă acest coșmar al nostru comun se putea regăsi în cuvinte pe hârtie, atunci dreptatea exista cândva, undeva, era totuși doar o chestiune de timp s-o aflăm. Vestul percepea coșmarul estului ca pe o tragedie și îl descria în distopii. Amenințarea politică a comunismului este sursa dispoziției distopice a autorilor Desperado. Puține distopii sunt independente de spectrul comunismului, dar sunt unele care se sprijină pe science fiction, cum ar fi The Memoirs of a Survivor
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
naturii (lumina soarelui scade atât de mult încât e mai toată vremea noapte), care e desigur simbolică pentru amatorii de decodare. * Ecouri din est rău înțelese: Julian Barnes scrie The Porcupine din auzite. Descrie căderea comunismului, dar pierde nuanțele, dimensiunea tragediei umane a răsturnării dictaturii, care nu poate nicicum repara ce au distrus cincizeci de ani de comunism într-o țară ce abia începea să construiască edificiul capitalist în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. Burgess descrie în A Clockwork
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
masca hilară a răului comunist la nivel social, politic, economic, rău pe care eroii vestici nu-l pot înțelege, fiindcă nu l-au trăit. Acești eroi călători în estul comunist se sperie ușor și o iau la fugă. Nu există tragedie mai mare decât să se piardă și să nu mai scape din țara comunistă pe care din curiozitate nimic mai mult au făcut greșeala s-o viziteze. * Comunismul văzut ca imperiul lui Dracula și ca balaurul care pândește vestul blând
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ei, lor le-ar putea face rău. Nu e un rău fatal, dar schilodește. Toți acești autori par să spună în cor că frica e întemeiată. Râsul și spaima sunt singurele reacții ale vesticilor în fața comunismului în literatură. Comedia și tragedia în stare pură. Cum însă de multă vreme ele nu mai sunt separabile în convenția literară, imaginea vestică a cortinei de fier este inevitabil superficială. * Lipsurile economice din interiorul comunismului îl fac pe lectorul vestic să exclame: Trăiască capitalismul, ce
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]