7,855 matches
-
a fost imposibil să găsim informații despre majoritatea „românilor deplasați“). Tocmai din cauza situației lor ciudate, de reprezentanți ai emigrației și de lăudători ai regimului ceaușist, aceștia au fost evitați de reprezentanții de marcă ai exilului românesc și au căzut în uitare o dată cu căderea regimului comunist din țară. Etapele „Antologiei rușinii“ Virgil Ierunca a început să publice rubrica „Antologia rușinii“ din 1957, în revista România Muncitoare de la Paris. O primă etapă acoperă anii 1957-1961. Este o etapă distinctă, diferită de cele ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
care au trăit cu iluzia că o relație bună cu partidul poate asigura unui scriitor o glorie nemăsurată. Nu a fost să fie așa, unii dintre aceștia (și ne gândim în primul rând la Mihai Beniuc) căzând în dizgrație și uitare cu mult înaintea prăbușirii regimului comunist. Tot aici îi găsim citați pe unii din principalii lideri comuniști ai vremii (Gheorghe Gheorghiu-Dej, Petru Groza, Chivu Stoica). Prezența lor poate părea cel puțin bizară. Este firesc ca liderii unui regim totalitar să
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
lui Nicolae Ceaușescu a fost cariera diplomatică. În buna tradiție comunistă a politicii de rotație a cadrelor, Ion Iliescu a promovat în diplomație pe numeroși susținători ai construcției socialismului. Astfel, Ioan Grigorescu, Simion Pop, Darie Novăceanu nu au sfârșit în uitare și dispreț public, ci au promovat, prin grija noului stăpân, în posturi de ambasadori. Tot un fel de demnitari, ca și cei care au urmat cariere politice, doar că în plus au fost înnobilați cu titlul de excelență. O categorie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
colț al țării, a simțit suflul constructiv și înnoitor emanat de această personalitate atât de dinamică, dar modestă, atât de umană și atentă la dorințele, necesitățile și idealurile obștei, dar atât de exigentă, până la o supremă sobrietate și o generoasă uitare de sine mergând până la sacrificiu, față de ea însăși!“ (Familia, octombrie 1971) „Astăzi, la vârsta maturității rotunjite - la 26 ianuarie a împlinit 55 de ani de viață și 40 de ani de activitate în rândurile mișcării comuniste - a personalității multilateral dezvoltate
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mare conducător, nimeni nu se naște «cu steaua în frunte», cum zice vorba veche. Cel ce se afirmă însă prin muncă și prin cinste, cel ce nu uită niciodată de vatra care l-a vădit, cel ce se confundă până la uitare de sine cu interesele de astăzi și de mâine ale poporului, cel ce se luminează ori de câte ori vede Țara mulțumită și voioasă, întristându-se tot de atâtea ori, când o vede umbrită de necazuri, cel ce nu cunoaște nimic altceva în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
sfert de veac, că țara noastră va atinge, grație mărețelor planuri de dezvoltare economico socială, culmile nesperate de industrializare și de standard de viață realizate de conducerea Partidului Comunist Român?“ (Astra, septembrie 1977) DUMITRESCU Aurelian Titu „Partidul Comunist Român este uitarea universului și reinventarea lui, spațiul suprem și nevoia de stele, el tace în fiecare lumină și tăcerea lui mișcă lumina peste pietre, măsurând timpul.“ („Discurs la o tribună anonimă“, Scînteia tineretului. Supliment literar și artistic, 12 decembrie 1982) DUMITRESCU Corneliu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ruletă rusească: nu știai care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la suma rotundă de treizeci de milioane). O clipă de uitare, un intermezzo de extaz și, cu sau fără ajutorul fluturașului, dădeai de bucluc. Și aici intervine cel de-al treilea obiect-simbol: masa de bucătărie, pe care, dacă aveai relații și două cartușe de Kent, o moașă fără nume ar fi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu puterea și optimismul tinereții, de el. Ca-n bancul cu bătrînele care regretau anii ’50 pentru că „eram așa tinere pe atunci !“, Cezar Paul -Bădescu este împins de o statornică nostalgie să facă liste întregi de obiecte „comuniste“ scufundate-n uitare : țigări, băuturi etc. de care puștii de azi nu mai știu. Anumite episoade din viață au darul să te tîmpească iremediabil, dar cu cîtă voluptate trăiești apoi acea tîmpire ! în prima zi de facultate, după ce terminase răm împreună o armată
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. Timpul devastator Vârcolacii devorează Luna și lasă Pământul în întuneric; Rugina corodează metalele neprotejate și le face inutilizabile, condamnându-le la dezintegrare; Uitarea părăduiește nediscriminator zestrea cognitivă și afectivă tezaurizată în cămările memoriei; Și timpul acționează distructiv asupra personalității umane, în integritatea ei, făcând-o de nerecunoscut. Acestea - și multe altele - sunt adevăruri care se însumează în filosofia existențialistă a lui Dumitru Dascălu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
își mai aminteau de el cei cărora le-a fost părinte spiritual și le-a deschis drumul spre viață, spre lume. Treptat și aceste rare și sporadice relații cu lumea școlii au încetat, constatând cu mâhnire că a fost dat uitării. Dacă este adevărată aserțiunea că totul se uită, înseamnă că trebuie să persevereze în dorința sa de a lăsa în urmă ceva ce rezistă veșniciei: câteva cărți care să-i poarte numele. Sancțiunea Două întrebări obsedante îi stăruie în minte
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de înțeles și de acceptat una dintre mătușile lui a dărâmat-o, a luat tot ceea ce se mai putea folosi, rămânând în locul unde a fost un morman de bolovani care se tot micșorează sub agresiunea ploilor, a zăpezilor și a uitării. În primăvara aceasta, la care mă refer, au crescut nestingherite printre și peste ruine buruienile, un fel de huceag des și mai înalt decât talia unui om obișnuit. Vizitatorul venit de la mii de kilometri a descoperit cu durere în suflet
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe unde au trecut, mult timp după ce "Opereta din Craiova" s-a dizolvat. Citez câteva nume; pe cele mai de seamă, firește: Iosefina Gălușcă, Irena Vlădaia, Eliza Odeseanu, Băjenaru, Poenaru, Anestin, Tănăsescu, Popescu. Stele apuse, glorii defuncte, figuri peste care uitarea se așează ca o umbră din ce în ce mai posomorâtă. Repertoriul companiei, compus din tot ce genul are mai frumos și mai și mai atractiv, a devenit astăzi, în cea mai mare parte, istoric. Unde se mai reprezintă Mascota, Fata mamei Angor, Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Jurnalul" a încetat de a mai apărea la sfârșitul anului 1895. În anii care au urmat, am colaborat la Evenimentul, la Sara și la Opinia, cotidiane destul de cunoscute (afară de Sara, adică "Seara", a cărei existență a fost prea scurtă pentru ca uitarea să n-o fi înghițit de demult în apele sale adânci și tăcute). Va trebui neapărat să vorbesc de ziarele aceste, de care mă leagă atâtea lucruri și în redacțiile cărora am întâlnit atâția scriitori de seamă și atâția oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am avut și eu un copil; apoi am însurat copilul și a avut și el copii; apoi a murit Sara și ca mâine mă duc și eu. În toată viața asta fugarnică numai în învățătură am avut plăcere curată, mângâiere, uitare de mine și de lume. La toate celelalte, tot plăceri căptușite cu griji, necazuri, supărări. Și când voi trece peste hotarul acestei lumi, ce voi lua cu mine? Bani? Giuvaeruri?... Dar învățătura, asta o iau cu mine, cu ea mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
uita de el Însuși, urmărindu-le pînă ce corabia se zdrobea de stînci; din clipa cînd nu mai aveau amintiri, corăbierii erau pierduți. Ulise se leagă deci de catarg pentru a nu uita. Șiretenia sa stă În a se Împotrivi uitării. Pe de altă parte, nu s-ar spune despre el că nu este prudent și față de memorie, căci se leagă de catarg dar nu-și astupă urechile cu ceară cum le poruncește marinarilor săi. SÎntem departe de cei pentru care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe care Ulise a căpătat-o abia spre sfîrșitul vieții. Lotofagii CÎnd Ulise a trecut prin locurile unde se aflau lotofagii, pe coasta africană a Mediteranei, aceștia le-au dat tovarășilor săi de drum să mănînce o plantă aducătoare de uitare, lotus. Membrii echipajului au uitat care era țelul călătoriei și a trebuit ca Ulise să le poruncească să părăsească În grabă țărmul lotofagilor. Această noapte care miroase a mare, a primăvară și a singurătate Îmi spune că soluțiile simple sînt
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a simți timpul. Să nu uitați, murmură Socrate În clipa morții, recunoscînd parcă eroarea de a fi cerut Înainte prietenilor săi să fie liniștiți și senini. Vorbe care nu s-ar potrivi zeilor. Ei nu știu să distingă memoria de uitare, cum nu pot distinge frumosul de urît. Nu trebuie sa ne mire faptul că trei zeițe au apelat la un păstor pentru a le spune care dintre ele e cea mai frumoasă. Și din moment ce la frumusețea clasică și la zei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sînt mai Înțelegători. Dar Întunecatele erinii mă Înspăimîntă cu șerpii șuierători pe care-i Îndreaptă spre mine. Mă socotesc prada lor și pentru totdeauna. Ele zboară peste rîul Lethe cu grijă să nu-și Înmoaie aripile lor negre În apa uitării. M-au făcut să-mi pierd mințile, dar nu s-au atins de memoria mea... Dar cum puteam să las nepedepsită o asemenea crima f Iar acum ele mă amenință să-mi bea sîngele. De ce? Ele nu s-au născut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
așa cum am spus4, să meargă la Ierusalim imediat după vindecare, impunându-și toate mortificările și renunțările pe care un suflet generos și înflăcărat de Dumnezeu obișnuiește să le dorească. Hotărârea 10. Gândurile deșarte de mai înainte se pierdeau deja în uitare, gonite de dorințele sfinte 1 pe care le avea și care i-au fost confirmate 2 de o vizită din înalt astfel: într-o noapte, pe când stătea treaz, a văzut limpede o imagine a Sfintei Fecioare cu Pruncul Isus și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai multor ani. Aceste rânduri au căutat să proiecteze o lumină asupra unor vieți și activități creatoare, astăzi dispărute, dar care, prin experiența și înțelepciunea lor, constituie exemple demne de a fi cunoscute și preluate de tânăra generație, ridicând vălul uitării ce s-a așternut odată cu dispariția vieții acestor personalități. Consider rememorarea lor o contribuție la educarea tinerei generații, personalitățile din acest dicționar fiind o pildă vie pentru prezentul ce devine și el, inexorabil, foarte repede, trecut. Cu toate greutățile întâmpinate
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
îndrăgească și să valorifice în cât mai mare măsură această componentă spirituală a poporului român. Ca urmare, el cerea să fie atenți la folclorul din satele noastre și să adune creații indiferent de specie sau tematică. Au salvat astfel de la uitare ceea ce mintea și harul creator al oamenilor au produs de-a lungul veacurilor. Valoarea documentară a acestor culegeri este și va fi cu atât mai mare cu cât, după cum se știe, datorită modului de viață din contextul social contemporan, folclorul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
ochi (București, Editura pentru Literatură, 1968). A colaborat la „România literară“, „Luceafărul“, „Astra“, „Steaua“, „Vatra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Tribuna“ etc. A publicat volumele: Zeii obosiți (București, Editura pentru Literatură, 1969); Dincolo (București, Editura Eminescu, 1970); Paralele (Iași, Editura Junimea, 1970); Ziua uitării (București, Editura Eminescu, 1972); Așteptarea aproapelui (Iași, Editura Junimea, 1974); Speranța care ne rămâne (vol. I-II, București, Editura Eminescu, 1974-1977); Miezul și coaja (Iași, Editura Junimea, 1975); Dimineața (București, Editura Cartea Românească, 1977); Când vine umbra (Iași, Editura Junimea
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
o nesperată surpriză din partea unui autor aproape nonagenar, dar sunt izvor proaspăt de energie spirituală într-o lume atât de bulversată ca aceasta în care ne este dat să trăim. Se spune că cei care ne părăsesc dispar doar când uitarea își aruncă cernitul zăbranic peste ei. Într-o zi de început de florar, 9 mai 2008, dr. Paul Trosc ne-a părăsit pentru totdeauna. Prof. Dr. I. Iacobovici în introducerea la Tratatul de chirurgie din 1943 (început dar neterminat) scria
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
atingă mâini visătoare și să nu le mai fie frică de singurătate. Nopțile să le fie piramide pe care să urce la nesfârșit cu iubirea în muguri, iar peste timpul ce a trecut cenușa din ruine să se prefacă în uitare. Răul cuprinsese toate încăperile precum o briză care intră și-ți inundă casa. În toată casa nu mai găseau o oază de liniște, făcându-i să se simtă ca pe un teritoriu străin. Aroganța lui nu putea fi anulată nici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unei primăveri senine, normală, fără ploi torențiale și vânturi ce te înfioară. Pășea curoajoasă într-o nouă directie, spre libertate! Toate lucrurile de care nu își dorea să-și mai amintească vreodată aveau să se transforme încet și sigur în uitare. Era foarte încrezătoare în viitorul pe care își dorea să-l parcurgă și să-l descopere. Era o primăvară care se remarca sub multele ei aspecte. Niciodată nu mai trăise un anotimp atât de frumos. Soarele părea mai strălucitor, mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]