8,223 matches
-
de Canterbury, Geoffrey Fisher. Nașii prințului sunt: regele George al VI-lea (bunicul matern); regele Haakon al VII-lea al Norvegiei (vărul său, reprezentat de contele de Athlone); regina Mary (străbunica maternă); Prințesa Margaret (mătușa maternă); Prințul George al Greciei (unchiul patern, reprezentat de Ducele de Edinburgh); Prințesa Victoria de Hesse (străbunica paternă); Lady Brabourne (verișoara sa); și David Bowes-Lyon (unchiul matern). Fiind fiul unei fiice de suveran, în mod normal Charles nu ar fi avut dreptul la titlul de Prinț
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
Norvegiei (vărul său, reprezentat de contele de Athlone); regina Mary (străbunica maternă); Prințesa Margaret (mătușa maternă); Prințul George al Greciei (unchiul patern, reprezentat de Ducele de Edinburgh); Prințesa Victoria de Hesse (străbunica paternă); Lady Brabourne (verișoara sa); și David Bowes-Lyon (unchiul matern). Fiind fiul unei fiice de suveran, în mod normal Charles nu ar fi avut dreptul la titlul de Prinț, ci ar fi moștenit titlul secundar al tatălui său, Conte de Merioneth. Totuși, la 22 octombrie 1948, George al VI
Charles, Prinț de Wales () [Corola-website/Science/298189_a_299518]
-
-și curtea și cavaleria pe mare, în Antiohia. Restul armatei s-a împărțit și ea, fiind atacată de turci. Doar jumătate din contingentul francez inițial a ajuns la Antiohia. În Antiohia, Ludovic a fost întâmpinat de prințul Raymond, care era unchiul lui Eleonor de Aquitania, dar nu era decât cu câțiva ani mai în vârstă decât ea. Raymond i-a propus o expediție comună pentru a elibera Edessa. Din motive personale, Ludovic s-a dus spre sud, spre Ierusalim, având impresia
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
Preda, Păuna Brâncoveanu, care făcea împreună cu frații Barbu și Constantin (Matei murise deja) la 1659 o danie Mănăstirii Sadova. Conform istoricului N. Iorga, Brâncoveanu a fost crescut de mama sa „cantacuzinește”. Un rol important l-a avut în creșterea sa unchiul din partea mamei, stolnicul Constantin Cantacuzino, care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, viitorul domn învățând, printre altele, greaca, latina și slavona. Stolnicul era un reprezentat de seamă al culturii umaniste din spațiul românesc, fiind un iubitor al
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
domn Antonie din Popești. Doi ani mai târziu, domnul a fost solicitat de turci să participe la asediul Cehrinului, iar tânărul Brâncoveanu, care menținuse relații bune cu Curtea domnească, a însoțit mica oaste. În septembrie, la întoarcere, a aflat că unchiul său Șerban Cantacuzino fugise de Gheorghe Duca din București. Ajuns la Adrianopol (în româna timpului Odriu) și apoi la Constantinopol, Șerban a obținut mazilirea domnului și propria numire pe tronul Țării Românești. Urcarea pe tron a unchiului său Șerban Cantacuzino
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a aflat că unchiul său Șerban Cantacuzino fugise de Gheorghe Duca din București. Ajuns la Adrianopol (în româna timpului Odriu) și apoi la Constantinopol, Șerban a obținut mazilirea domnului și propria numire pe tronul Țării Românești. Urcarea pe tron a unchiului său Șerban Cantacuzino, pe care Brâncoveanu îl urmase în toamna lui 1678 la Rusciuc, a avut drept consecință numirea tânărului vlăstar în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), ispravnic al scaunului București și mare postelnic. Anul 1681 îl găsea la Constantinopol
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
care Brâncoveanu îl urmase în toamna lui 1678 la Rusciuc, a avut drept consecință numirea tânărului vlăstar în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), ispravnic al scaunului București și mare postelnic. Anul 1681 îl găsea la Constantinopol, unde purta discuții în numele unchiului său cu Ladislau Csàki și Cristofor Pasko, dușmanii domnului transilvănean Mihai Apafi, cei doi asumându-și prin semnătură ca după răsturnarea lui Apafi să restabilească în Transilvania legea românească (adică religia ortodoxă) și să îl repună în funcție pe mitropolitul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
iunie 1707, Mihai Cantacuzino a fost schimbat din funcția de mare spătar, iar stolnicul Constantin Cantacuzino a fost rechemat de la Constantinopol. Rușii au făcut demersuri ca Mihai Cantacuzino să fie reinstituit în funcția lui, la care Brâncoveanu a răspuns că unchiul său fusese păstrat în dregătorie „nu din cauză că ar fi slujit cu folos în treburile voastre și ale noastre, ci din cauza înrudirii pe care am avut-o cu el [...] Mihai deși deștept și ager, muncește numai pentru sine și pentru casa
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
însuși țarul Petru s-a adresat în iulie 1707 lui Brâncoveanu pentru repunerea lui Mihai Cantacuzino în funcție, însă a fost refuzat politicos, ceea ce nu a afectat însă relațiile dintre cele două state. În următorii ani, relațiile dintre Brâncoveanu și unchii săi au rămas foarte proaste: în timp ce Mihai cerea țarului asigurări pentru azil, stolnicul Constantin era retras de la curte la moșiile sale. În primăvara lui 1707, atât Brâncoveanu cât și Antioh Cantemir au primit firman de la sultan, prin care li se
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
centrul capitalei, recent restaurată. În această din urmă biserică au fost depuse și osemintele ctitorului, în anul 1720, aduse în ascuns de la Constantinopol, de către soția sa, doamna Marica. A mai zidit o biserică în satul Doicești, Dâmbovița, în 1706. Împreună cu unchiul său, spătarul Mihai Cantacuzino, a ridicat mănăstirea din Râmnicu Sărat, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, închinată mănăstirii Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. În vara anului 1690, Constantin Brâncoveanu a pus piatra de temelie a celei mai de seamă din ctitoriile
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Motrului, rezidită de Preda Brâncoveanu și zugrăvită de voievod, unde sunt înfățișați Preda și soția lui Păuna, Matei Basarab, Stanca Brâncoveanu și Constantin și soția lui Marica. La biserica din Bordești, ctitorie a lui Mănăilă căpitanul, Brâncoveanu era înfățișat alături de unchiul său Șerban și pretendentul Iordache/Gheorghe Cantacuzino. Pictura votivă, realizată de Pârvu Mutu și un ajutor, a fost extrasă în anii 1960, fiind păstrată în colecția Muzeului Național de Artă. Alte reprezentări sunt la Mănăstirea Polovragi, la biserica din Popești
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
după ce citește o carte de ornitologie și îl interesează chimia, participând la experiențele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Continuă să fie pasionat de natură și devine un vânător pasionat la vârsta de 15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Charles Darwin își amintește despre tatăl său ca find "cel mai înțelept dintre oameni". De asemenea, Charles Darwin îl considera pe tatăl său drept unul din cei mai buni cunoscători ai sufletului omenesc. Cu toate acestea
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
invazii ulterioare. În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin. Între aceste bunuri, mobile și imobile, donația unchiului său Vladislav I, către mănăstirea Vodița, pe care o întemeiase cândva între 1370-1371, se aflau și 40 de sălașe de „ațigani”. În Evul Mediu majoritatea romilor din Țările Române erau robi boierești, domnești sau mănăstirești, ocupațiile lor principale fiind acelea
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
Lucia Demetrius. În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală. În 1905 a început un șir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanța Zissu a dat naștere
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la "Școala Normală din Năsăud", pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a "Gimnaziului
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
care are scris pe prima pagină "Mahabharata" și care pare a fi o traducere din germană. Numele de Sergiu a fost alegerea mamei sale, iar tatăl, mare iubitor al lui Anatole France, i-a adaugat numele de Anatol. La insistența unchiului său, fratele mai mare al tatălui, tânărul Sergiu a urmat primele clase ale Liceului Militar din Târgu-Mureș, alături de fratele său, George. Prin mutarea familiei la Chișinău, și-a continuat școala la liceul militar, apoi la cel civil (numit după Alexandru
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
în Spadau, cel mai vestic district din Berlin. Are o soră geamănă pe nume Diana. Părinții lui au divorțat când acesta avea cinci ani. Bela B a absolvit Carlo-Schmid-Oberschule. Apoi a intrat în poliție, fie din cauza plictiselii, fie datorită influenței unchiului său, care era și el polițist. La puțin timp după începerea antrenamentelor, a devenit punker, ceea ce a apărut cel puțin ciudat în comparație cu cerințele poliției. Împotriva scepticismului său, Bela a continuat antrenamentele, din moment ce nu putu să găsească o soluție mai bună
Bela B. () [Corola-website/Science/317050_a_318379]
-
Versailles le-a stat ca model. Ultima extensie a Versaille-lui a fost supravegheată de Jules Hardouin-Mansart, al cărui proiect cheie este Dome des Invalides (1676-1706), considerată cea mai importantă biserică franceză a secolului. Hardouin-Mansart a profitat de instruirea și planurile unchiului său și a imprimat bisericii o grandoare imperială nemaiîntâlnită în țările din nordul Italiei. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor bătrânului Mansart
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
să cânte la vioară și nu după mult timp, Antonin la vârsta de 8 ani va intra în mica orchestră de pe lângă hanul tatălui său. [3] După ce va termina stagiul școlar în satul natal, în anul 1853 va fi găzduit de unchiul său în orașelul Zlonice și va studia pianul, vioara și viola precum și teoria muzicii și canto coral cu profesorul Antonin Liechmann (1808-1879). Despre acest profesor compozitorul își va amintii cu drag pe tot parcusul vieții, mai cu seamă că acesta
Antonín Dvořák () [Corola-website/Science/317132_a_318461]
-
fără copilărie. În 1940, în decembrie împinși de evenimentele istoriei, împreună cu părinții a luat drumul refugiului, mutându-se timp de 4 ani prin mai multe localități din țară, incepand cu Țintea lângă Moreni la fratele mai mare al tatălui său, unchiul Iulian, apoi la Anina, în Caras Severin unde tatăl său s-a angajat la mină. Aici părinții lui se despart. Plecând din Anina împreună cu mama, au colindat o bună parte din țară. A început școală primară la o colonie muncitoreasca
Ion Săsăran () [Corola-website/Science/317505_a_318834]
-
a avut nici o influență politică după moartea soțului ei. În 1809, ea a asistat la abdicarea fiul ei, regele Gustav IV Adolf al Suediei, după ce Suedia a pierdut Finlanda în fața Rusiei. Regele a fost trimis în exil și înlocuit cu unchiul său patern, Carol al XIII-lea. Sofia Magdalena a rămas în Suedia până la moartea ei. În 1810-1811, ea a fost una dintre puținele persoane de la Curtea suedeză, care s-a purtat frumos cu Desiree Clary deși soțul lui Desiree a
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
de la Kalmar. Christian s-a născut la Castelul Nyborg ca fiu al regelui Hans al Danemarcei și a reginei Christina de Saxonia. I-a succedat tatălui său ca rege al Danemarcei și Norvegiei iar mai târziu a fost succedat de unchiul său, Frederick I al Danemarcei. În timpul domniei sale, Christian s-a concentrat pe încercarea de a menține un control al Suediei în timp ce încerca o concentare a puterii în mâinile monarhului, în detrimentul atât al clerului cât și al nobilimii. Pentru această încercare
Christian al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317523_a_318852]
-
avându-i ca nași oficiali pe Președintele Traian Băsescu și pe soția lui, Maria. Nașii onorifici ai copilului au fost Prințul Moritz von Hessen, Prințesa Madeleine Bendheim un Steinfurt și Prințesa Gabriella de Savoia. În 2005 Paul a declarat că unchiul său, Regele Mihai a fost responsabil pentru deportările și uciderea evreilor români din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Scriind în "The Jerusalem Post", istoricul Jean Ancel a respins acuzațiile lui Paul la adresa lui Mihai lăudând acțiunile Regelui Mihai și
Paul Lambrino () [Corola-website/Science/317541_a_318870]
-
V-lea al Franței și al Ioanei de Bourbon. La vârsta de 11 ani a fost încoronat ca rege al Franței în 1380 la Catedrala de la Reims. Mama lui murise la 6 februarie 1378, așa că regența trebuia încredințată unuia dintre unchii săi. În cele din urmă a avut loc guvernarea "seniorilor florii de crin", adică a celor trei unchi din partea tatălui: Ducele de Anjou, Ducele de Burgundia și Ducele de Berry, precum și a unchiului din partea mamei, Ducele de Bourbon. Răscoale izbucnesc
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
rege al Franței în 1380 la Catedrala de la Reims. Mama lui murise la 6 februarie 1378, așa că regența trebuia încredințată unuia dintre unchii săi. În cele din urmă a avut loc guvernarea "seniorilor florii de crin", adică a celor trei unchi din partea tatălui: Ducele de Anjou, Ducele de Burgundia și Ducele de Berry, precum și a unchiului din partea mamei, Ducele de Bourbon. Răscoale izbucnesc în întreaga Franță dintre care cea mai gravă a fost cea a Ciocănarilor ("les Maillotins") din Paris, în
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]