8,399 matches
-
avioanelor. Biowell: Este inspirat din filmul de groază "The Ring". Există într-o locație, un fel de puț din care se zice că seară apare "Samara". Figură orașului fantomă: Nu este real. Creatură Pădurilor: Există, s-a dovedit prin câțiva vânători de mituri, printre care și TutorialsLegend. Shady Creek: La fel ca și la creatură, există în păduri, doar că dispare repede. Body Bags: Mit confirmat. Există un canal de YouTube, TutorialsLegend, dedicat în mare parte studierii acestor mituri. De la începerea
Grand Theft Auto: San Andreas () [Corola-website/Science/308048_a_309377]
-
Franța, unde bunicul său, Vodă Sturdza cumpărase un castel și tot acolo a trăit cea mai mare parte a vieții, până la căsătoria sa. Mihail Sturdza avea în România multe moșii pe unde stătea mai mult, el fiind și un pasionat vânător. A studiat pictura și sculptura la Berlin, Dresda și Paris, mai întâi ca elevă a sculptorului Debois și apoi ucenică a celebrului Auguste Rodin. În anul în care s-a căsătorit, ea și-a expus sculpturi la Salonul de la Paris
Olga Sturdza () [Corola-website/Science/308083_a_309412]
-
de la Debrețin. În acele timpuri, sub comanda Armatei a 6-a, cunoscută și ca Armeegruppe "Fretter-Pico", lupta și Armata a 2-a ungară. În continuare a urmat o lungă serie de înfrângeri. În timpul bătăliei de la Budapesta, o mare unitate de vânători de munte A Armatei a 6-aa fost încercuită. Toate încercările de eliberare a "IX. SS-Gebirgskorps" au dat greș. Armata a 6-a, parte acum a Armeegruppe Balck, a participat la Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima luptă importantă a Armatei a 6-a
Armata a 6-a germană () [Corola-website/Science/308105_a_309434]
-
ar fi distrus transporturile navale britanice, ducând în cele din urmă la înfrângerea Regatului Unit. Această tactică se afla într-un contrast puternic cu vederile împărtășite până atunci de planificatorii germani, în care submarinul era văzut mai degrabă ca un vânător singuratic, care trebuia să pândească în fața unui port inamic să atace vasele care intrau sau ieșeau din radă. O asemenea tactică fusese folosită cu succes de submarinele britanice în timpul Primului Război Mondial în luptele din Marea Baltică și din Bosfor, dar nu avea
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de detonare a primelor grenade submarine britanice. Mai important, primele sonare nu puteau cerceta apele aflate imediat sub ele, operatorul pierzând semnalul reflectat de submarin în etapele finale ale atacului, când submarinul era manevrat extrem de rapid, pentru a scăpa de vânători. Primele dispozitive ASDIC erau de asemenea foarte sensibile la exploziile submarine, astfel că, dacă primul atac cu grenade submarine rata ținta, era foarte greu pentru operatorul sonarului să mai restabilească legătura cu ținta. Credința că ASDIC-ul rezolvase problema luptei
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
a fost nevoit să se întoarcă la castel.La vârstă de 16 ani a hotărât să-și ia viața în mâini,astfel că fuge cu niste actori italieni,dar încă o dată,a trebuit să revină acasă și să devină un vânător.La 20 de ani,după o reușită vânătoare a unei hâite de lupi devine eroul sătenilor,care l-au numit de atunci "Ucigașul de Lupi".Împreună cu un prieten,Nicolas de Lenfent,fuge la Paris unde obține o slujbă la Teatrul
Lestat de Lioncourt () [Corola-website/Science/308183_a_309512]
-
Macedonski îi dedică o frumoasă epigramă: "Domnul Cornescu va schimba multe/În locul lirei răsunătoare/Peste fațada de la teatru/ Va pune cornul de vânătoare". Adevărul epigramei rezidă din pasiunea lui Costache Cornescu pentru acest sport, publicând la București în 1874 „Manualul vânătorului”. Pentru a prefața lucrarea îl roagă pe bunul său prieten și tovarăș de vânătoare, Al. Odobescu, să-i scrie câteva rânduri, însă acele câteva rânduri s-au transformat în opera „Pseudo-Kineghetikos”. Tot legat de partidele de vânătoare, Ion Ghica, în
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
de vânătoare, Ion Ghica, în corespondența cu Vasile Alecsandri, dedică pasaje pline de savoare „vărului Costache”. Se căsătorește cu Elena Manu. Moare după 4 aprilie 1906 când dă o dedicație autografă nepotului său Mișu pe ediția a doua a manualului vânătorului. Ecaterina (Ticulina) Cornescu, născută în 1872, fiica generalului Cornescu, urmează la Paris Academia de "Belle Arte", secția goblenuri, unde de altfel și moare în timpul studiilor. Este înhumată la Paris apoi, în 1906, rămășițele pământești sunt aduse în țară și depuse
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
șef al celei de-a 50-a promoții, fiind înaintat la gradul de sublocotenent. După trei ani era avansat locotenent, apoi căpitan (în 1915) și maior (1 aprilie 1917). În perioada primului război mondial, ofițerul Gabriel Marinescu din Regimentul 2 Vânători a luptat în linia întâi în funcția de comandant de batalion. A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul" (cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită prin Înaltul Decret Regal nr. 2.968/26 septembrie 1916, semnat de
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
la ruperea frontului german de la Mărăști, unde, în ziua de 11 iulie 1917, a cucerit pozițiile întărite ale acestuia și apoi satele Topești și Bârsești, de pe valea râului Putna"" . După război, în anul 1918, este numit comandant al Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) și, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
Putna"" . După război, în anul 1918, este numit comandant al Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) și, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni, în zona străzii Ernest Djuvara, de lângă Grădina Botanică), din solda sa și militarilor comandați de el. Este numit în fruntea Consiliului de Război al Corpului II Armată, apoi
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
cu „generalul roșu” Nicolae Cambrea, afirmă în romanul său autobiografic "Călugărul Alb" că Nicolae Cambrea era amantul Anei Pauker. Păstorel Teodoreanu a dedicat următoarea epigramă diviziei prizonierilor din URSS creată de NKVD prin Ana Pauker "Tudor Vladimirescu - Debrețin": "„Din falnic vânător de munte,/ Mi te-a făcut Ana Pandur -/ Întâi ți-a-nfipt o stea în frunte/ Și-apoi un debrețin... în c.r”". În timpul luptelor de pe frontul antigerman, Nicolae Cambrea a fost grav rănit la sud de Oradea, după unele surse, iar
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
primit acest înalt ordin german. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. DR905/31 martie 1943) și avansat la gradul de locotenent-colonel. A fost mutat apoi la Regimentul Motorizat 3 Vânători de Munte din cadrul Diviziei 1 Blindate. În cursul ofensivei sovietice din perioada 20-23 august 1944, el a comandat un detașament din cadrul aceluiași regiment care s-a luptat cu forțele Armatei Roșii pe linia Pașcani-Roman, pentru a apăra calea ferată ce
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
chiar sub privirile soțului și aruncat în Tamisa. La han, ud și lovit, Falstaff îsi alină durerea și necazul cu un pahar de vin bun. Doamna Quickly reapare. Regretând cele întâmplate, Alice îl invită pe cavaler ca, îmbrăcat în costumul vânătorului negru din legendă, să vină la miezul nopții în parcul orașului. Printre copaci, în întunericul nopții, Falstaff, purtând o pereche de coarne pe cap, se mișcă greoi. Se aude glasul lui Fenton care își cântă dragostea pentru Nanetta. Alice apare
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
județul Argeș). A absolvit cursurile Academiei Forțelor Terestre din Sibiu cu rezultate deosebite, fiind avansat la gradul de locotenent. A obținut ulterior titlul științific de doctor în științe militare. După absolvirea Academiei, a fost comandant de pluton la Batalionul 30 Vânători de Munte Câmpulung Muscel (1973-1974). A avut parte de o ascensiune rapidă fiind avansat și repartizat în următoarele garnizoane: Sibiu, Beiuș, Cluj, Oradea, Alba-Iulia, Buzău, Sibiu, București. Printre altele, a fost ofițer la unitatea de vânători de munte din Huedin
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
pluton la Batalionul 30 Vânători de Munte Câmpulung Muscel (1973-1974). A avut parte de o ascensiune rapidă fiind avansat și repartizat în următoarele garnizoane: Sibiu, Beiuș, Cluj, Oradea, Alba-Iulia, Buzău, Sibiu, București. Printre altele, a fost ofițer la unitatea de vânători de munte din Huedin (județul Cluj). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Viorel Bârloiu a îndeplinit funcția de comandant al unităților de vânători de munte din județele Alba și Hunedoara și comandant al garnizoanei Alba Iulia, aflându-se în
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
Sibiu, Beiuș, Cluj, Oradea, Alba-Iulia, Buzău, Sibiu, București. Printre altele, a fost ofițer la unitatea de vânători de munte din Huedin (județul Cluj). În perioada Revoluției din decembrie 1989, maiorul Viorel Bârloiu a îndeplinit funcția de comandant al unităților de vânători de munte din județele Alba și Hunedoara și comandant al garnizoanei Alba Iulia, aflându-se în subordinea directă a generalului-colonel Iulian Topliceanu, comandantul Armatei a 4-a. Audiat în anul 2002 de către Curtea Supremă de Justiție în procesul intentat generalului
Viorel Bârloiu () [Corola-website/Science/307643_a_308972]
-
fost înființată o școală monahală de meserii și de cultură generală pentru călugărițe, unde să învețe psaltichie, limba greacă, precum și meșteșugul broderiei și țesătoriei. Mitropolitul a mutat aici și călugărițele din următoarele trei schituri: Prapa Doamna din Iași, Gârcina și Vânătorii Pietrii din Ținutul Neamț. Numărul călugărițelor de la Văratec a crescut mult. Astfel, la 26 septembrie 1811, viețuiau la Văratec 273 călugărițe, dintre care 197 maici și 76 surori de ascultare. Acestea erau împărțite astfel după originea socială: 33 fiice de
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
este una dintre cele mai mari din lume, cu aproximativ 9000 de participanți. Pe lângă costume germane, se pot admira și porturi specifice austriece, italiene, elvețiene, poloneze și chiar norvegiene. La paradă mai participă și formații de muzică populară, asociații de vânători, precum și reprezentanți ai berăriilor participante. Tradiția conform căreia primarul orașului dă cep primului butoi de bere în prima sâmbătă la ora 12, declarând astfel deschis festivalul, a fost inaugurată relativ târziu, în anul 1950. Această ceremonie este deosebit de importantă, înainte de
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
fragile. Cele de sticlă sunt mult mai ușor de produs, mai ieftine și mai ușor de întreținut. Halbele de porțelan și piatră se mai produc și astăzi, cu variante speciale pentru Oktoberfest. Acestea sunt căutate în special de către colecționari sau vânători de suveniruri. Modalitățile de achiziționare a halbelor variază de la vizitator la vizitator: unii preferă să plătească prețul - destul de accesibil - al halbelor de sticlă sau porțelan care le-au atras atenția, alții încearcă să le păstreze pe cele în care au
Oktoberfest () [Corola-website/Science/306496_a_307825]
-
adaptate mediului în care trăiește, ghepardul se poate confunda ușor cu peisajul și prada nu îl poate zări. Vânătoarea are succes în doar 20% din cazuri, și, chiar dacă prinde o pradă, ghepardul mai trebuie să o și apere de alți vânători mult mai puternici ca el. Sunt cunoscute următoarele subspecii de ghepard:
Ghepard () [Corola-website/Science/306539_a_307868]
-
1.000 de partizani și descoperă 3 depozite de muniții și alimente. Pentru activitatea depusă și frumoasele rezultate obținute", toți jandarmii care au luat parte la distrugerea și capturarea partizanilor, au fost citați prin ordin de zi de brigada de vânători de munte care i-a propus și pentru decorare. Pentru vitejia și curajul dovedit în luptele din Basarabia, la 2 aprilie 1942, coloneii: Bucur Nicolae, Ariton Virgil, Miculescu Vladimir, Cartianu Gheorghe, Schipor Mihail și Popa Ion din Inspectoratul de Jandarmi
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
acțiune compania de poliție are pierderi în oameni 2 morți și 2 răniți. În luptele cu partizanii, se disting în mod deosebit sublocotenentul Mateescu Florea, sergentul major Diaconu Gheorghe și fruntașul Zoe Ene, care au fost propuși de Divizia 126 Vânători germană la decorare, cu „Crucea de Fier”. În perioada 16-27 februarie 1943, Compania 82 Poliție (Inspectoratul de Jandarmi Galați) după numeroase acțiuni a reușit capturarea a 80 de partizani, în zona Berezowka, printre care și pe comandantul partizanilor din întreaga
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
care și pe comandantul partizanilor din întreaga Transnistriei. În ziua de 12 aprilie 1943, Compania 39 Poliție (Inspectoratul de Jandarmi Alba Iulia luptă cu 150 de oameni în linia întâi la Tscha - Bon, Moldovan Kaja și Anapa alături de Batalionul 6 Vânători de Munte, înregistrând mari pierderi. Legea nr.264 din 22 aprilie 1943 pentru organizarea și funcționarea Jandarmeriei a fost cerută de sub-secretarul de stat la ministerul de interne și comandantul Jandarmeriei, generalul „Piki” Vasiliu, pentru a crea o umbrelă retroactivă
Jandarmeria Română () [Corola-website/Science/306599_a_307928]
-
Wall/Lass uns laufen" (însemnând "Lasă-ne să fugim"), a fost lansat în ianuarie 2010. Bill Kaulitz și fratele său geamăn, Tom, locuiau în Hamburg , dar recent s-au mutat în Los Angeles pentru a rezolva un incident legat de vânători și hoție. S-au mutat acolo și pentru că este mai ușor pentru ei să lucreze la noul album, deoarece sunt mai aproape de manager-ul David Jost. Ei locuiesc în Los Angeles ,dar au și o a doua casă în Hamburg
Bill Kaulitz () [Corola-website/Science/306677_a_308006]