7,838 matches
-
ideal și de un fior de poezie. Prin sondaje în timp se ajunge la momente tragice ale istoriei dinainte de al doilea război mondial, precum anii terorii legionare sau ai perioadei ’50, faimoasa perioadă a „cotelor”, a „înscenărilor”, a „vigilenței”, a „vânătorii de vrăjitoare”. Mai multe secvențe introduc în cotidian, în atmosfera dintr-un teatru și dintr-un spital, unde se întâlnesc protagoniștii romanului, doctorul Radu Harega și solista de operă Domnica, două destine similare prin obstacolele sociale și morale ce le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
oameni și întâmplări, o cozerie alertă, trimițând, într-un fel, la Pseudo-cynegeticos de A.I. Odobescu. Retras într-o așezare din Munții Retezat, unde vânează, pescuiește, citește, scrie, meditează, însinguratul își notează reveriile, experiențele de „hoinar singuratic”, reproduce textele publicate în „Vânătorul și pescarul sportiv”, pe când dirija acest periodic, derulează rememorări cinegetice și piscicole, evocă momente din copilărie și adolescență, scene și conversații (la Mogoșoaia, la mare, în Deltă și în alte locuri) cu scriitori și alți intelectuali, români și străini (Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
virtuozitate. Nu lipsesc citatele în diferite limbi, cât și extrasele din autori latini. De altfel, P. își etalează cam ostentativ cunoștințele. Cartea de la Gura Zlata a apărut și într-o variantă intitulată Râul uitării (1994), ce nu include textele din „Vânătorul și pescarul sportiv”, dar păstrează poeziile. Două din scrierile postdecembriste, ambele apărute în 1998, se recomandă romane: unul, „roman memorialistic”, iar celălalt, „roman” pur și simplu. Disciplina dezordinii (1998) e însă un memorial direct, nud, en miettes. Un colaj de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Reconstituirea, ecourile ’68-ului revoluționar răzbăteau și în România. Cehoslovacia invadată de Armata Roșie, tinerii cehi și slovaci apărând Primăvara de la Praga cu bâte, pietre sau mâinile goale în fața tancurilor și AKM-urilor ; China, plină de sânge și groază, în urma vânătorii de intelectuali lipsiți de apărare în fața sălbaticelor Gărzi Roșii, operațiune cunoscută sub numele de Revoluția Culturală. În Chicago, sute de polițiști sparg cu brutalitate o demonstrație de proporții împotriva războiului din Vietnam transmisă la TV. Nu numai tineri, chiar și
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
biografie; nu au trecut; ele sunt pur și simplu: regele și regina, voinicul, vrăjitoarea, piticul, etc.;cel mai înalt grad de diferențiere de care sunt susceptibile este indicat de funcția lor, uneori prin profesie: regi sau slugi, croitori, țărani, fierari, vânători, etc.; - se creează diferite opoziții umane (cei puternici se opun elor slabi; cei tineri se opun celor bătrâni): 1. regele se opune prințului și prințesei; 2. tatăl- fiului și fiicei; 3. mama vitregăcopiilor din prima căsătorie; etc.; - cei buni sunt
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
e integrată în chip mai firesc: „Prin jungla nuferilor barca plutește fără nici o țintă / iar noi în barcă, triști și palizi ca-ntr-un poem de Lamartine. / La margine de baltă rațe sălbatice, țipând, colindă, - / dorm armele-n banduliere, căci vânătorii zac de spleen”. În rezumat: „Risipitor de imagini și risipit uneori în poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
pattern-urile de subzistență primare: vânătoarea și culesul, pastoralismul, horticulturalismul, agriculturalismul și industrializarea (Lenski, G. și Lenski, J., 1982). 4.6.1. Tipuri de structuri sociale Cea mai veche și mai simplă structură socială este cea găsită în societățile de vânători și culegători care sunt cel mai adesea grupuri nomade care de obicei nu numărau mai mult de 60 de indivizi. În aceste societăți oricare individ capabil fizic trebuia să participe la căutarea hranei. Rareori exista un surplus de hrană așa că
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai mult de 60 de indivizi. În aceste societăți oricare individ capabil fizic trebuia să participe la căutarea hranei. Rareori exista un surplus de hrană așa că nimeni nu era în măsură să acumuleze ceva avere. Datorită acestui lucru, societățile de vânători și culegători sunt în mod esențial egalitare. În mod firesc, singurele statusuri pe care le găsim sunt acelea bazate pe sex și vârstă. Bărbații de obicei vânau, pescuiau și confecționau sau reparau armele. Femeile adunau fructe și ouă, confecționau haine
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
un teritoriu nou erau de obicei luate prin consens. În mod similar, controlul social era exercitat de întregul grup prin cleveteală, bârfă și ridiculizare ori, în caz de infracțiuni serioase, prin ostracizare. Familia este o instituție cheie în societățile de vânători și culegători și de aceea cele mai multe nevoi societale sunt realizate în cadrul acesteia. Astfel, obligațiile economice, politice și chiar religioase sunt realizate de membrii familiei și nu există instituții separate care să îndeplinească aceste nevoi. Familiile au de obicei legăturile slab
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mai productive decât vânătoarea și culesul. Ca rezultat, societățile pastorale și horticultoare nu numai că asigură aprovizionarea sigură cu hrană, dar de asemenea pot furniza un surplus. Aceasta înseamnă că ele tind să fie mult mai mari decât societățile de vânători și culegători, numărând sute și, în unele cazuri, mii de oameni. Surplusul de hrană de asemenea eliberează unii oameni de necesitatea producerii acesteia și, datorită acestui lucru, apar multe statusuri specializate. Astfel activitățile care asigură conducerea economică și politică, îndeplinesc
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
distribuției deoarece oamenii adesea au nevoie de ajutorul altora. Lenski sugerează că oamenii împart resursele lor cu alți oameni pentru ca în schimb să primească bunurile de care au nevoie. În societățile cu surplus material mic, astfel ca în cele de vânători și culegători sau în unele societăți de horticultori și societăți pastorale, acest tip de împărțire este esențial pentru oameni ca să supraviețuiască. Când oamenii împart ce produc, există puțină inegalitate. Nevoia, mai mult decât puterea, determină distribuția resurselor în astfel de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
socială: de la societăți simple, mici la unele mari, complexe. EVOLUȚIA SOCIOCULTURALĂ. Astăzi tipul de teorie evoluționistă care este avută în vedere mult mai serios de sociologi și antropologi este evoluția socioculturală, adică studiul modului în care societățile de culegători și vânători s-au schimbat în alte tipuri de societăți. Într-un fel aceasta se aseamănă destul de mult cu teoria multiliniară. Aici este folositor să ne amintim de discuția din capitolul 1 despre diferența dintre pattern-urile generale și evenimentele singulare. (mile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
pattern-uri generale în care există multe variații individuale. Privind în urmă în istoria umanității cu 10.000 până la 15.000 de ani, putem discerne un pattern general despre care am vorbit într-un capitol anterior: trecerea de la societatea de vânători și culegători la societatea de agricultori și, de aici, la societatea industrializată. Este util să revedem această secvență pe scurt. De la aproximativ 50.000 de ani în urmă la 10.000 de ani, toți oamenii au trăit în societăți de
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și culegători la societatea de agricultori și, de aici, la societatea industrializată. Este util să revedem această secvență pe scurt. De la aproximativ 50.000 de ani în urmă la 10.000 de ani, toți oamenii au trăit în societăți de vânători și culegători. Cu aproximativ 9.000 de ani în urmă unii oameni din Mesopotamia au început să cultive pământul într-o formă rudimentară și totodată au început să trăiască în așezări permanente. Astfel capacitatea de a produce un surplus a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și G. Lenski (2002), acesta distingând între societăți de culegători-vânători, societăți horticulturale, societăți agrare și societăți industriale. Pe aceleași coordonate se situează și structura tripartită a istoriei umane propusă de E. Gellner (1988) ca alcătuită din societăți de culegători și vânători, societăți agrare (personificate sub numele de "Agraria") și societăți industriale ("Industria"). Fiecare tipar de structurare a trecutului are o anumită "implicatură" (Grice, 1975, p. 43) semantico-ideologică care rezidă în grilele de interpretare a istoriei pe care le furnizează. Conștiința societală
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
înfocați și jucăuși, măi-măi”556), are ceva din statura și comportamentul unui nobil, proprietar al unui domeniu, emancipat, ridiculizând preceptele și convingerile învechite: „și se ținea în pas cu vremea nouă/ Nu da pe-acei ce păcătoși i-arată/ Pe vânători, o ceapă degerată”557. Spirit la fel de dezinvolt, pantahuzar și hâtru, „mare meșter cu gura”558, având o „vorbă mieroasă”559, fratele din suita călătorilor se ocupa cu găsirea unor soți potriviți pentru femeile pe care el le sedusese anterior, spovedea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
122, în celelalte regiuni păstrându-se termenul de horă sau joc, ca "dans circular". "Dansul circular" a fost foarte răspândit, încă din paleolitic, în toată Eurasia, În Europa orientală, în Melanezia, la indienii din California, și a fost practicat de vânători pentru "a împăca sufletul animalului doborât sau pentru înmulțirea vânatului." 123 Prin mișcări ritmice ale corpului, picioarelor, brațelor și capului, omul primitiv își exprima sentimentele. Dansurile rituale au fost clasificate, după structură, în dansuri mitologice care sunt reconstituiri ale "marilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mare nuntă că făcea, / Cu M. cea frumoasă."144 Un alt mesager al soarelui, prezent în colindele românești, este vulturul. Pasăre solară, în majoritatea mitologiilor, încarnare a voinței divine, identificat cu Hristos, vulturul reprezintă transfigurarea și regenerarea: "Luaseră, / Se duseră. / Vânători d-ai lui Pilat, / Și vânară / Cât vânară / Și vânar-un vultur sur / Cu penele d-aur. / Trase arcul să-l săgete, / Doar Ioan, / Sfântul Ioan, / Mi-și grăbi / Și mi-și grăi: / Nu grăbiți pe moartea mea, / Că nu-s
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
împlinitu, / Jos la țar-am scoborâtu."147 Motivul cerbului în colinde apare din Balcani până la Marea Baltică. De exemplu, la bulgari, vânătoarea cerbului reprezintă o inițiere în social; o dată vânat, cerbul este împărțit la toate fetele, numai la fata cea sortită vânătorului nu ajunge, ea primind un alt dar, cel al cununii de mireasă. Astfel, colinda cerbului devine o prevestire și o drămuire a sorții: Hei, tu, pane, voinice, Nu-ți chinui calul corb, / Calul corb de sub tine! / Nu sunt cerb pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
224); Un împărat sfătui, înainte de moarte, pe cei trei fii ai săi, să se lupte cu toți vecinii, ca să mărească țara lor, dar nu cumva să intre în Împărăția Arăpușchii, căci nu se vor mai întoarce." ("Împărăția Arăpușchii"225); Un vânător bătrân avea trei feciori pe care îi învățase tot vânătoarea. El îi sfătui să vâneze pe oriunde, numai pe Muntele Vânăt să nu se ducă, că cine s-a dus acolo nu s-a mai întors." ("Busuioc Verde"226); "Un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu le putem controla, oricît de prevăzători am fi. Iată un exemplu care poate avea nu numai o valoare de Înțelepciune livrească: „În tulburarea ei hulubița grăiește către iubitul ei: «Soțul meu, s-a sfîrșit cu noi. Jos stă un vînător, cu arc și săgeată ascuțită În mînă; În jurul nostru dă tîrcoale un șoimă Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vînător și acesta nimeri cu săgeata șoimul. Amîndoi porniră iute spre lăcașul lui Yama (zeul morții). Ciudat e mersul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În tulburarea ei hulubița grăiește către iubitul ei: «Soțul meu, s-a sfîrșit cu noi. Jos stă un vînător, cu arc și săgeată ascuțită În mînă; În jurul nostru dă tîrcoale un șoimă Așa și era. Dar un șarpe mușcă pe vînător și acesta nimeri cu săgeata șoimul. Amîndoi porniră iute spre lăcașul lui Yama (zeul morții). Ciudat e mersul destinului!” (Cf. T. Simenschy, Un dicționar al Înțelepciunii, 1979). * „După ce descoperim că viața nu are nici un sens, nu ne rămîne nimic altceva
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
imaginează că poate dormi a doua zi/ Dar când haita de câini/ Și cornurile care sună fără oprire/ îl gonesc în câmp deschis, / Simte că nu mai are aer/ Nu mai are forță/ Și îmbuibat de plăceri/ Este ucis de către vânător“ Datorită pasiunii pentru vânătoare, l‘Ile-de France a rămas aproape fără animalele sălbatice și, pentru plăcerea Regelui, a fost nevoie să se repopuleze fondul cinegetic al acesteia. Din acest motiv regele avea foarte mulți câini. Aceștia îl cunoșteau, deoarece obișnuia
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
și-o piardă pe a lor"; apud H. Rheingold, 2005): este o ilustrare clasică "a problemei ridicate de necesitatea de a contribui la asigurarea unui bun public în fața tentației individuale de a ceda în fața interesului individual. Ar trebui, oare, ca vânătorul să rămână cu grupul și să mizeze pe o șansă mai mică de a prinde o captură mare pentru întregul trib sau să se despartă de grup și să urmărească perspectiva mai sigură de a aduce un iepure acasă propriei
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Covurlui), G. A. Cosmovici (Tg. Neamț), N. I. Dumitrescu (Craiova), D.I. Fărcășanu (Zorleni ‐ Tutova), P. Herescu (Găinești - Suceava), G. T. Kirileanu (București), N. L. Kostache (Bârlad), M. Lupescu (Zorleni - Tutova), C.N. Mateescu (R. Vâlcea), D. Mihalache (Golești - Radei, Muscel), A. Moise (Nemțișor - Vânători Neamț), L. Mrejeriu (Călugăreni‐Neamț), I. Neculau (Coropceni‐ Vaslui), T. Pamfile (Bârlad), P. Pănoiu (Crasna‐Gorj), T. Popovici (Zorleni - Tutova), P.G. Savin (Jorăști‐ Covurlui), P. Ștefănescu (Dobromir‐ Constanța), A. Tenea (Adam‐ Tutova), C. Teodorescu (Roman), I. Teodorescu (Broșteni‐Suceava), Șt.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]