KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...288 289 290 ...639 >

15,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

și, care este un operator "boolean"98, funcționează ca un predicat care, după adăugarea sa la N1 în Forma logică, se acordă cu conjuncții săi și asigură astfel trăsătura [+plural] a sintagmei coordonate. În poziție postverbală, în condițiile în care verbul este la singular, adăugarea ca adjunct a lui și N2 încă nu a avut loc, iar secvența coordonată N1 și N2 nu a devenit încă un grup cu trăsătura [+plural]. (c) Analiza scindării Această analiză presupune că și N2 este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Analiza scindării Această analiză presupune că și N2 este o secvență incidentă. Într-adevăr, unele structuri coordonate sunt în mod evident construite prin incidență; și N2 poate apărea fie imediat după N1, ca în (20), fie despărțit de N1 de verb cu determinările sale, ca în (21): (20) ...știa primul-ministru [mică pauză] și încă vreo doi, trei. (Realitatea TV) (21) Ion a venit la petrecere, și Maria. - virgula redă o pauză. Această analiză nu poate fi valabilă pentru toate structurile cu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Fiind vorba de prozodie, este o analiză verificabilă doar pentru structurile din limba vorbită, nu și pentru exemplele (numeroase) din limba scrisă. (d) Analiza prin "enumerare" (engl. listing) Conform acestei analize, importantă pentru sintaxă este relația dintre primul nominal și verb. Este suficient și mai economic ca acordul să se facă cu primul conjunct, iar restul conjuncților reprezintă un fel de "adaos" la primul conjunct, legați neambiguu de acesta prin coordonare. Unitatea sintagmei coordonate este dată de operatorul și, deși ea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
introducerea restricțiilor referitoare la genul și persoana conjuncților. În situațiile în care trăsăturile de gen sau de persoană ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate Aceeași indicație de acord ca în GALR

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ale conjuncților sunt conflictuale (neconcordante), acordul cu cel mai apropiat conjunct este mult mai limitat. În situațiile de limbă vorbită, dacă acordul verbului antepus se face cu primul conjunct, intervin alte strategii care "salvează" mesajul (de exemplu, se poate repeta verbul). (B) Acordul la singular când termenii subiectului multiplu sunt substantive (masive sau nume abstracte) nearticulate Aceeași indicație de acord ca în GALR se găsește și la Avram (2001: 341)100 și Gruiță (1981: 100-102)101. Iordan (1954) nu menționează această

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
De fapt, situațiile în care substantivele nearticulate pot apărea în poziția de subiect sunt destul de diverse. Se pot face câteva distincții între structurile cu substantive nearticulate coordonate și verb-predicat la singular, în funcție de tipul de substantive coordonate și în funcție de tipul de verb. În primul rând, tipurile semantice de substantive care pot apărea nearticulate în poziția de subiect sunt mai variate decât cele menționate în GALR. În română există multe restricții privind utilizarea substantivelor fără determinanți ("nude", cf. engl. bare) în poziția de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mai frecvent atestate în această ipostază sînt numele de materii, de calități, fenomene ale naturii, stări fizice, sufletești, în general singularia tantum. [...]103 Și substantivele nedefective de plural pot să apară ca subiecte nearticulate, fără determinante, în relație cu un verb al existenței la singular. În asemenea contexte însă ele au sensul cel mai general cu putință, așa cum este consemnat în dicționar, reprezentând clasa, nu un anume individ al ei"104. Se pun câteva întrebări: (a) care este uzul, cât de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de exemplu, la Gruiță, 1981: 100-102), însă unele sunt cu topica VSO (deci acordul poate fi și prin atracție), iar numărul lor nu este foarte mare (autorul nu face statistici sau observații de frecvență, deoarece dă ca regulă fermă utilizarea verbului la singular). (b) Caracteristici ale substantivelor masive și abstracte Substantivele de acest tip nu au trăsătura de plural, denumind materia (masivele) sau calitatea (abstractele). Ele se caracterizează prin divizibilitate, omogenitate, cumulativitate (dacă adăugăm o cantitate de lapte la altă cantitate

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pe mine. Subiectul predicatelor existențiale poate fi reprezentat și de substantive (numărabile) la plural, iar în această situație, acordul se face la plural: (40) a. Sunt nori pe cer. b. Sunt (/* Este) mulți copii talentați în România. Pentru nominalul postpus verbului din construcțiile existențiale de tipul mi-e foame, e cald etc. s-au propus două analize, ca subiect sau ca nume predicativ. Analiza ca subiect este soluția tradițională din studiile românești, adoptată și în GALR (II: 369-370), unde se oferă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Experimentatorul reprezintă localizarea mentală 112. În construcțiile existențiale fără dativ (E secetă, Sunt multe probleme) se află un operator locativ, care ține locul subiectului 113. Acest operator poate fi nelexicalizat sau exprimat prin dativ (mi-e...). Acordul la plural al verbului existențial este obligatoriu când propoziția redusă postverbală este la plural: (41) a. Sunt multe probleme. b. *E multe probleme. O explicație a acordului din (41) oferă Cornilescu (2008): operatorul locativ avansează din propoziția redusă, la fel ca dativul în propozițiile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
operator se acordă cu predicatul în propoziția redusă (acord de tip subiect-predicat); operatorul locativ nelexicalizat este subspecificat pentru trăsăturile phi și prin acord obține trăsăturile phi ale nominalului predicativ postverbal, în propoziția redusă. Prin avansarea operatorului, aceste trăsături sunt transmise verbului a fi. Putem face generalizarea că în construcțiile existențiale acordul se face la plural doar dacă nominalul are trăsătura morfosintactică de plural. Cum nominalele coordonate la singular nu au această trăsătură, acordul se face la singular. Reformulând, de vreme ce acordul se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nominalele coordonate la singular nu au această trăsătură, acordul se face la singular. Reformulând, de vreme ce acordul se face la singular, înseamnă că sintagmele coordonate nu au trăsătura morfosintactică de plural. Observăm însă că acordul se face la plural atât cu verbele non-existențiale (precum verbul a fi cu valoare locativă), cât și cu verbele existențiale, dacă sintagma coordonată este formată din două nominale numărabile la singular, care denumesc indivizi: (42) a. La emisiune au venit un laureat Nobel și un scriitor premiat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
singular nu au această trăsătură, acordul se face la singular. Reformulând, de vreme ce acordul se face la singular, înseamnă că sintagmele coordonate nu au trăsătura morfosintactică de plural. Observăm însă că acordul se face la plural atât cu verbele non-existențiale (precum verbul a fi cu valoare locativă), cât și cu verbele existențiale, dacă sintagma coordonată este formată din două nominale numărabile la singular, care denumesc indivizi: (42) a. La emisiune au venit un laureat Nobel și un scriitor premiat cu Pulitzer. b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
singular. Reformulând, de vreme ce acordul se face la singular, înseamnă că sintagmele coordonate nu au trăsătura morfosintactică de plural. Observăm însă că acordul se face la plural atât cu verbele non-existențiale (precum verbul a fi cu valoare locativă), cât și cu verbele existențiale, dacă sintagma coordonată este formată din două nominale numărabile la singular, care denumesc indivizi: (42) a. La emisiune au venit un laureat Nobel și un scriitor premiat cu Pulitzer. b. În studio sunt un laureat Nobel și un scriitor

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
hotărăște ea la un moment dat are putere de precedent (B. Chireac, Realitatea TV) (d) Conjuncția și leagă doi referenți care, asociați într-un context dat, formează o entitate mai mare, care participă în mod egal la acțiunea desemnată de verb: (56) fauna și flora în anumite regiuni se va modifica (un climatolog, Realitatea TV) (57) glonțul și arma e ca scobitoarea de după-masă (M. Dinescu, Realitatea TV) (58) să spunem că Harghita și Covasna este un ținut românesc (S. Cutaș

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fac vorbitorii la un moment dat, altele sunt generalizate. În registrul oral spontan, exemplele sunt mai frecvente. Conjuncția și leagă două elemente între care există o anumită apropiere semantică, care formează o unitate referențială, afectată în mod egal de acțiunea verbului sau care participă în mod egal, indisociabil, la acțiunea verbului. (D) Reliefarea unuia dintre termenii subiectului multiplu Dacă unul dintre termenii subiectului multiplu este reliefat prin anumite sintagme (mai ales, îndeosebi, în special, mai cu seamă etc.), sunt șanse mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
registrul oral spontan, exemplele sunt mai frecvente. Conjuncția și leagă două elemente între care există o anumită apropiere semantică, care formează o unitate referențială, afectată în mod egal de acțiunea verbului sau care participă în mod egal, indisociabil, la acțiunea verbului. (D) Reliefarea unuia dintre termenii subiectului multiplu Dacă unul dintre termenii subiectului multiplu este reliefat prin anumite sintagme (mai ales, îndeosebi, în special, mai cu seamă etc.), sunt șanse mai mari ca acordul să se facă doar cu acesta, indiferent

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
E) Acordul predicatelor impersonale Utilizarea la singular a predicatelor impersonale, indiferent de structura sintagmei coordonate din poziția de subiect, trebuie corelată cu preferința românei pentru persoana 3 (persoana nemarcată) la impersonal. Exemplele din GALR (2008) sunt cu subiecte reprezentate de verbe la supin sau la infinitiv (E ușor de citit și de scris., A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu se poate face la plural deoarece conjuncții nu au trăsătura de număr, nefiind nominale. Acordul nu se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
iei o pauză. c. A fura pe rupte e firesc / * firește la acești parlamentari. Sintagma coordonată formată din doi conjuncți fără trăsătura de număr nu are nici ea o trăsătură de număr, astfel încât se acordă tot la persoana nemarcată a verbului (a III-a, singular): (72) A fura pe rupte și a nu recunoaște e firesc / *sunt firești la acești parlamentari. 2.1.2. Acordul în persoană Ierarhia stabilirii persoanei în română este aceeași ca în multe alte limbi (cf. Corbett

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
Corbett 2006): I > II > III Semnul > marchează puterea de a impune acordrul. Transpusă în cuvinte, aceasta înseamnă: (a) dacă unul dintre conjuncți este la persoana I, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a II-a sau a III-a, verbul se acordă la persoana I, la plural: (73) Eu și tu am fost convocați la ședință. (b) dacă unul dintre conjuncți este la persoana a II-a, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a III-a, 3, 5 sau

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
la persoana I, la plural: (73) Eu și tu am fost convocați la ședință. (b) dacă unul dintre conjuncți este la persoana a II-a, celălalt sau ceilalți conjuncți fiind de persoana a III-a, 3, 5 sau/și 6, verbul se acordă la persoana a II-a, plural: (74) Tu și el sunteți de serviciu astăzi. Prin urmare, persoana locutorului are prioritate față de persoana interlocutorului, care are prioritate față de persoana non-participantului la discurs. Prin locutor și interlocutor se înțeleg și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
soția am fost primiți în audiență. b. *Subsemnatul și soția au fost primiți în audiență. Substantivul subsemnatul este unul dintre acele foarte puține substantive care prezintă o neconcordanță între formă și conținut în ceea ce privește categoria persoanei. Substantivele nu au trăsătura persoanei (verbul acordându-se la persoana a III-a, care este persoana nemarcată), însă subsemnatul, referindu-se la persoana locutorului, are o trăsătură referențială de persoană (persoana I), pusă în evidență de acord: (78) a. Subsemnatul..., domiciliat în... [...] îmi iau angajamentul de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
coordonarea unor nominale [+Animat], ar fi preferat masculinul. Acordul se face la masculin doar în următoarele trei situații: - când este coordonat un substantiv masculin la plural cu unul feminin, la singular sau la plural, iar cel masculin este mai aproape de verb; - când este coordonat un substantiv masculin la plural cu unul neutru la singular, indiferent de ordinea liniară a conjuncților; - când este coordonat un substantiv masculin la plural cu unul neutru la plural, iar masculinul este mai aproape de verb. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
mai aproape de verb; - când este coordonat un substantiv masculin la plural cu unul neutru la singular, indiferent de ordinea liniară a conjuncților; - când este coordonat un substantiv masculin la plural cu unul neutru la plural, iar masculinul este mai aproape de verb. Pentru a testa aceste reguli în uz, am realizat câteva anchete printre vorbitori. În tabelul de mai jos, sunt sintetizate rezultatele acestor teste, preferințele subiecților fiind indicate în procente: Tabelul I Combinațiile testate Rezultatele testelor (a) f.sg. + m.sg. f. 87

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
reciproc: (92) a. *Și Ion, și Gheorghe au răpus balaurul împreună. b. *Nici Ion, nici Maria s-au căsătorit / nu se înrudesc unul cu celălalt. - asociativă: cu, împreună cu, și cu; conjuncții sunt prezentați ca participând asociați în evenimentul denotat de verb. Acest lucru nu împiedică utilizarea predicatelor bievenimențiale, asocierea fiind, în acest caz, una pragmatică, modalizatoare (locutorul îi percepe pe cei doi actanți ca asociați, chiar dacă aceștia nu au participat la același eveniment): (93) a. Ion și cu Gheorghe au câștigat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]