9,098 matches
-
cazul unor oameni pe care-i admir, mi-aș dori să fiu egalul lor), eu sunt locuit de îndoială. Mă îndoiesc, în primul rând, de mine însumi, de ce fac și de ce sunt în stare să fac. Și nu am nici vocație de șef. Dacă, eventual, identifici fără să spui prezența mea în conducerea USR cu o prezumtivă atracție pentru "grade și însemne", atunci eu precizez încă o dată că sunt acolo în postura de tehnician, un fel matematician care are de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în vigoarea și importanța "localismului creator". Într-o Europă unită nu vom funcționa în dihotomia național-universal, ci local-global. Limba română rămâne, ca să-l parafrazez pe Nichita Stănescu, patria noastră eternă. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Scriitorul român se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
trăi, să practice alte meserii. Mai mult, trebuie să facă de toate: el își scrie, el își editează, el își difuzează opera. Nu este ăsta un eroism al ratării? În altă ordine de idei, constat că puțini scriitori români au vocația operei ca și construcție de o viață. După ce publică o carte strălucitoare, multora le ia mințile succesul. Ratarea este un destin făcut, de obicei, cu mâna lui de scriitorul român. Postmodernismul românesc a devenit, pare-se, o marotă care în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a întâmplat cam ceea ce s-a întâmplat și cu cei care au plecat la "lucru" în străinătate... Adevărata poezie, indiferent de stilul în care e scrisă, seamănă cu o rugăciune... Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Cred că ratarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Mă întrebi ipotetic cum aș putea descuraja un tânăr să intre în literatură. Chiar am făcut-o. I-am descurajat pe proprii mei copii. Sigur că s-au lăsat imediat de înșirat cuvinte pe ață, convingându-i că n-au vocație de scriitori, dacă nu sunt cititori înverșunați. Au rămas din păcate artiști în firea lor, chestie care mă îngrijorează uitându-mă la societatea-junglă în care trăim, firile de artist fiind devorate ca un nimic. Dacă nu ai fi devenit scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt un impostor, că proza scurtă a fost viața mea ratată... Lucrezi la "digestia" literaturii române, făcând o revistă, cred că o faci uneori cu ciudă, alteori cu dragoste. Numește, rogu-te, câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis debutanții să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Ai intuit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce sfaturi ați da unui tânăr care bate, fie cu sfială, fie cu tupeu, la porțile literaturii? Care sunt capcanele care-l încearcă pe tânărul confrate de azi? Nu-mi place să dau sfaturi. Prefer să înfățișez câteva constatări. Proba vocației literare o dă capacitatea tânărului condeier de a se bizui pe propriile-i puteri, de-a merge pe drumul ales chiar dacă e prevăzut cu obstacole, fără a se lăsa proptit de cei pe care îi consideră mai "puternici" ori mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu zarva proprie, cu mai multe șanse, cu aplauze. Să sperăm că nou-veniții, care au o mai mare libertate decât am avut noi, vor avea și un mai mare talent... Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură. Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Da, ratarea, coșmarul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nepoluată de găinațul istoriei: Ursachi și Cezar Ivănescu la început. Apoi, pe rând, Șerban Foarță, Ion Mircea, Dinescu, Mazilescu, Sandu Mușina, Ion Mureșan, Aurel Dumitrașcu, Stoiciu. Dar... mă dădeam la ei ocazional, și din perspectivă înalt universitară, riguros teoreticiană, fiindcă vocația mi-o simțeam nelirică, neepică, nedramatică, iar critica literară, nobilă activitate (când e căutare a diferenței specifice a opului și/ sau auctorelui), nu îmi convenea deloc. Aveam scuza de a nu ști, atunci, că iaste critică literară de esență patafizică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critic, luam de bună orice carte și orice scriitor. A fost bine așa, pentru că nu citeam printr-o grilă de lectură, citeam pur și simplu și trăiam tot ce citeam. Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Ce crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ce ai pierdut din cauza literaturii? Dacă n-ai fi Cassian Maria Spiridon, ce alt scriitor ți-ar fi plăcut (plăcea) să fii? Nimic la prima întrebare. Totul la a doua întrebare. Viața îți cere permanent să optezi. Între profesie și vocație, după cum vezi am optat pentru ultima. Cu cât profit? "eternitatea" va cunoaște. Dacă n-aș fi Cassian Maria Spiridon, aș fi cel pe care l-am substituit și aș avea soarta acestuia. Sigur că vreau să fiu și să rămân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
certitudini. Sunt printre, cum îi numești tu, "curajoșii" literaturii. E o opțiune de la care n-am abdicat niciodată. Ce înseamnă moralitate în literatură? Cred că moralitatea în literatură este egală cu puterea de a nu-ți trăda, și nici terfeli vocația. Este demnitatea de a nu te compromite prin paginile scrise și publicate. Puțini au fost cei care n-au făcut-o în timpul vechiului regim. Din cei puțini, care au rezistat atunci, au fost, ironia sorții, destui dispuși, după Revoluție, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de o schimbare a mentalităților e greu de crezut că îl vom îngropa pe "merge și așa". M-am străduit să fiu, în ce scriu, cât mai clar și direct... Zi-mi câteva mijloace prin care se ratează scriitorul român. "Vocația începuturilor", cu care se laudă cultura noastră, ne face să ne șampanizăm în fața debuturilor și să uităm pe drum ce au promis să facă în literatură... Ratarea face parte din destin sau e o forțare a destinului? Prima ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
el trebuie să se implice, aparține națiunii și este dator față de ea. După decembrie '89, cu capitalul moral pe care îl aveam și continui să-l am, aș fi putut fi deputat, senator, consilier etc., am preferat să-mi urmez vocația. Dacă aș intra în politică, nu aș participa la alegeri decât pe liste uninominale și aș susține o doctrină liberal-conservatoare cam cum practicau junimiștii. Am scris și argumentat că Eminescu, prin opera politică, se afirmă ca un liberal-conservator și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să fiu mândru că mi-am făcut datoria și față de el (el fiind viitorul, nu?) și că mi-am încheiat misiunea pe această planetă. Pe de altă parte, mi-am făcut datoria și față de mine, după puteri mi-am urmat "vocația" de la un moment dat (după o perioadă de șapte ani de boemă fără cap și coadă), am publicat cărți de versuri până la Revoluție, după Revoluție fiind primit în Uniunea Scriitorilor (astfel, am căpătat oficial statut de scriitor). După Revoluție am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am făcut din plastilină o căprioară și educatoarea a pus-o într-o vitrină, în dulap, ca să se uite și alți copii la ea pentru că i se păruse foarte reușită. Așa a început traiectoria afirmării la mine. Am avut o vocație plastică, mi-a plăcut să desenez și primele mele "victorii" au fost privirile admirative ale celor care, în clasele I-IV, îmi priveau desenele. Abia apoi au venit cuvintele, deși plăcerea de a desena nu m-a părăsit nici astăzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
model, care, prin contrast cu contra-modelele pe care le oferă media, lumea politică și mediul de afaceri, să îi ajute să aleagă un alt drum în viață. Pe cei 10%, poate și chiar trebuie să îi ajute să își urmeze vocația până la capăt, devenind universitari, cercetători, editori, critici și istorici literari, scriitori. Pe ceilalți 90%, cu tact și respect, îi poate ajuta să își depășească handicapurile de tot felul și să devină profesioniști mai buni, indiferent ce fac. Profesorul nu poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ar putea spune după 30 de ani de tăcere cuvinte și adevăruri atât de ușor suportabile? Nu e destul ce se întâmplă cu Paul Goma? Aș putea scrie istoria adevărată a Cenaclului Flacăra... Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste el, de fapt, viola... Ai ajuns în București prin cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu. Și eu fredonam în adolescență unul din șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
totalitate scrisorile entuziaste pe care i le-am trimis în acea perioadă. Nebunia a început odată cu sălile sporturilor și stadioanele, cu banii mulți, succesul înnebunitor, femeile și tentațiile puterii, iar Păunescu și-a dezvoltat progresiv o lăcomie fără margini, având vocația clară a puterii, ca dimensiune structurală a ființei lui. Dar nu știu cine ar fi rezistat, în acel context comunist, în care puteai câștiga într-o zi un salariu pe o lună, cu trei spectacole în 48 de ore, unul început în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
recitalul plecau în orașul următor și cântau la Oradea, ca apoi să pornească mai departe la Satu Mare și să-i aștepte pe ceilalți pe scenă, până soseau spre dimineață. Și așa, ani de zile. Păunescu avea în tot ce făcea vocația demonstrațiilor de forță, cred că și când făcea dragoste, el de fapt viola, avea nevoie și știa să facă spectacol din orice pretext mărunt, în preajma lui simțeai că totul e posibil și aveai realmente sentimentul că istoria trece în acea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
eu..., la un moment dat au fost nevoiți să renunțe la aceste chestiuni, să caute altceva, să-și caute, mă rog, forme de a se manifesta altfel, dar mi s-a părut felul lor de a munci, că erau de vocație ingineri sau alții, muncitori sau tehnicieni sau ce erau, spun asta, formulez pentru prima dată, era o formă de patriotism, adică cea mai, zic, la-ndemână formă de... I-am admirat. Asta nu înseamnă că nu aveau preocupări de altă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
le fac eu..., la un moment dat au fost nevoiți să renunțe la aceste chestiuni, să caute altceva, să-și caute forme de a se manifesta altfel, dar mi s-a părut felul lor de a munci..., că erau de vocație ingineri sau alții, muncitori sau tehnicieni sau ce erau, spun asta, formulez pentru prima dată, era o formă de patriotism, adică cea mai la-ndemână formă de... I-am admirat. Asta nu înseamnă că nu aveau preocupări de altă natură
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sistema fonetica” ( 1876) după ce publicase în 1871 ,,Învățătorul copiilor, carte de cetit în clasele primare, cu litere, slove și buchii cuprinzând învățături morale și instructive. „Gândindu-și cartea, se vede clar că autorul era profund pătruns de ideea potrivit căreia vocația unei mari culturi rezidă înmanuale școlare de calitate. O asemenea credință era, de altfel, frecvență în orizontul de cultură al marilor clasici. Aceste reflectții de un profund realism nu șiau pierdut nici până astăzi valoarea de adevăr. Ele au străbătut
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
unei comedii umane tot asa de profunde și de universale în tipicitatea ei precum accea a lui Sadoveanu’’. După ce Maiorescu l-a îndemnat să scrie manuale, iar Eminescu l-a dus la Junimea, Creangă nu numai că și-a descoperit vocația creatoare, dar a dobândit chiar și o conștiință artistică, de scriitor, el exprimându-se în scris nu numai dintr-o pornire instinctiva de a se destăinui, cum au spus unii, ci având o concepție și o viziune proprii actului creator
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
doar îndrăzneală, dar și înțelepciunea prudenței, evitând intervențiile pripite. (Într-o admirabilă monografie, "Reintervențiile imediate și precoce în chirurgia abdominală", ale-gerea momentului operator îi prilejuiește lui Chipail consemnarea unui adevărat "codex" chirurgical). Prof. Chipail pare să fi avut o adevărată vocație a noului, o permanentă deschidere spre viitor. A fost un pionier în chirurgia cardiacă din România, intervenind încă în perioada 1950-1960 pe cord deschis, în stenoze, în pericardite, intervenții nepracticate în alte clinici la noi și nici peste hotare. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]