75,079 matches
-
iar 15 dintre cele 23 de avioane Fw 190 erau operaționale. În total, 28 de avioane 28 Bf 109 din cadrul JG 27 și 15 Fw 190 ale JG 54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
incendii pe aeroport. JG 3 a pretins distrugerea a 53 avioane monomonotr și a 11 bimotoare. De aemenea, JG 3 a pretins avarierea a cinci avioane de vânătoare și a unui bombardier cvadrimotor. Germanii au pretins de asemenea doborârea în luptele aeriene a patru avioane Typhoon, trei Spitfire, a unui Tempest și a unui alt avion de un tip necunoscut. În total, JG 3 a reușit, conform rapoartelor britanice, să distrugă 43 de avioane și să avarieze alte 60, unele extrem de
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
fost creditată cu doborârea a cinci avioane germane. JG 3 a pierdut în total 15 dintre 60 de avioane participante la raid, adică o rată a pierderilor de 25%. La sfârșitul raidului, lipseau 15 piloți - nouă au fost uciși în luptă, cinci au fost luați prizonieri, iar unul a fost declarat dispărut în acțiune. Alte surser pretind pierderi care s-ar fi ridicat la 165 piloți - 10 morți, un dispărut și șase prizonieri de război. Distrugerile provocate la Eindhoven au fost
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
distrugere ar trebui adăugată la cifrele de mai înainte. Un total de 290 de avioane USAAF, RAF și RCAF distruse și 180 avariate pare mai aproape de realitate. Dacă se iau în considerație și aparatele de zbor doborâte sau avariate în timpul luptelor aeriene, rezultatul final al raidului se ridică la 305 avioane distruse și 190 avariate. Mai jos este o listă a rezultatelor atacurilor germane: Operațiunea a fost o surpriză tactică, a cărei efect a fost anulat în mare parte de slaba
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
moștenise de la predecesorul său" [generalul Ioan Popovici, n.n.] "o situație aproape disperată; el făcu sforțări mari ca să organizeze pozițiile defensive ale armatei sale, să pună ordine în unitățile Corpului român, care erau foarte amestecate, să pregătească trupa din nou pentru luptă și să-i reînalțe moralul". Forțele germane erau formate din "Grupul „Kraft”" - Corpul Alpin german întărit cu Brigăzile 2 și 10 Munte austro-ungare, sprijinte de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
de o puternică grupare de artilerie. Planul german prevedea realizarea unei manevre dublu-învăluitoare asupra flancurilor dispozitivului român de către cele două brigăzi montane, urmând ca lovitura frontală de forțare a trecătorii să fie dată de Corpul Alpin. După zece zile de lupte grele, forțele germane au trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
trebuit să înceteze ofensiva, reușind doar o serie de câștiguri teritoriale tactice, fără a-și îndeplini obiectivul propus, de forțare a Carpaților. "Grupul Olt, n-a înaintat până pe linia, pe care trebuia s-o ajungă. [...] Înaintarea s-a înfăptuit prin luptele cele mai grele. Românii au rezistat cu disperare. Fiecare munte trebuia luat cu asalt. Chiar dacă prin acest procedeu noi cuceream pradă bogată, prizonieri, material, trebuia în schimb să plătim înaintarea noastră cu sacrificii serioase."
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
fapt care a dus la apariția și independența "de facto" a unui „stat” separatist față de Republica Moldova. Până în iunie 1992 conflictul a escaladat într-o bătălie militară generală. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, general-maior-ul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
Un avion de luptă multirol F-16 Fighting Falcon aparținând Forțelor Aeriene ale Turciei a doborât un bombardier rusesc Sukhoi Șu-24M la 24 noiembrie 2015 lângă granița siriano-turcă după alte câteva incursiuni ruse, în octombrie 2015, în spațiul aerian turc. Pilotul Oleg Peșkov și ofițerul
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
ea de mai mulți ani are legături cu grupurile radicale". În plus, Muallem și-a exprimat condoleanțele familiilor celor doi militari ruși uciși în Siria la o întâlnire cu omologul său rus, Serghei Lavrov. „Au murit că martiri adevărați în lupta contra terorismului” a adăugat acesta. Statele Unite ale Americii: Reprezentantul Ministerului Apărării a declarat că Statele Unite nu sunt implicate în accident. Bombardierul rus a fost doborât de un avion F-16C aparținând Forțelor Aeriene ale Turciei. Președintele SUA, Barack Obama, și-a
Doborârea avionului rusesc Suhoi Su-24 din 2015 () [Corola-website/Science/335138_a_336467]
-
Conservatorii conduși de Lascăr Catargiu aliați cu gruparea liberală condusă de George Vernescu, obțin majoritatea. Take Ionescu reușește, tot ca liberal disident, să fie din nou ales în același colegiu din Craiova. Perioada de opoziție îndelungată și violența extremă a luptelor politice din ultimii ani ai „marii guvernări liberale” i-au exasperat și radicalizat pe opozanții politici ai liberalilor. Acest lucru a condus la un fapt fără precedent în istoria politică a Regatului României. La 25 ianuarie 1889 deputatul conservator Nicolae
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
fixarea parohiilor (1894). Două probleme politice majore au marcat primul mandat ministerial a lui Take Ionescu. Prima a fost sprijinul pentru românii din Imperiul Austro-Ungar. Take Ionescu, fără știrea niciunui din membrii guvernului, a alimentat în secret, din fondurile ministerului, lupta românilor ardeleni de eliberare națională. "„Banii plecau de la București, fie prin Predeal, când îi ducea chiar secretarul general al ministerului, fie direct peste munți, prin agenți deghizați în ciobani, cu destinația Sibiu, Brașov sau Arad, cu precădere la Brașov, de unde
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
orientarea politică a majorității copleșitoare a latifundiarilor conservatori, de formație culturală germană, care urmau cu consecvență orientarea dorită și imprimată de rege, comportându-se mai degrabă ca un independent. Ion G. Duca a a sintetizat cel mai bine această continuă luptă pentru șefia Partidului Conservator, care avea să ducă în cele din urmă chiar la dispariția acestuia: Răscoale din 1907 au avut un impact major asupra tuturor segmentelor societății românești, inclusiv în planul vieții politice, manifestat atât prin schimbarea în perioada
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
la 19 ianuarie 1908, iar la 3 februarie 1908, la sala Eforie se ține congresul de constituire al Partidului Conservator Democrat, unde Take Ionescu este ales președinte al nou-înființatului partid. Vintilă Brătianu pune crearea noului partid pe seama "„nivelului jos al luptelor noastre politice în această perioadă de înflorire a influenței takiste, îndeosebi decăderea și criza din partidul conservator care a ajuns să-și schimbe de patru ori, în opt ani, unii și aceiași șefi.”". Totodată, el recunoaște însă și faptul că
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
a fost rector între 1970 și 1976. A debutat în ziarul „Flacăra roșie” din Arad în 1951. A fost redactor la „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1965-1968) și redactor-șef la „Amfiteatru” (1969-1974). A mai publicat în „Lupta de clasă”, „Era socialistă”, „Revista de filozofie”, „Viața Românească”, „Gazeta literară” etc. Publică, din necesități didactice, broșurile „Problema categoriilor estetice” și „Frumosul și valoarea estetică” (1968), dar abia cărțile următoare, „Ce se va întâmpla mâine?” (1972) și „Artă și speranță
Gheorghe Achiței () [Corola-website/Science/335153_a_336482]
-
Odessa, sub pretextul întâlnirii cu noii conducători ruși de acolo. Scopul adevărat era însă acela de a se întâlni cu doamna Cordescu, aflată în refugiu cu familia în respectivul oraș. Ion G. Duca prezintă astfel episodul: "„Pe la mijlocul lui septembrie când luptele au încetat pe front, Take Ionescu și Ferechide au cerut un concediu lui Brătianu și au plecat la Odessa. S-ar fi putut crede că acești doi bărbați politici încărunțiți în slujba Statului, treceau Nistrul ca să-și dea seama prin
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
central de tragere pentru ĂĂ. Urmează Academia Militară Generală din București în anii 1948-1950. Fiind un fluent vorbitor de limba germană, în vara anului 1941, face parte din comisia militară ce a plecat la Belgrad pentru a recepționa tehnică de luptă (avioane și tunuri ĂĂ), capturată de Armata Germană și cedate Armatei Române. În timpul Războiului din Est, 22 iunie 1941 - 23 august 1944, comandă succesiv bateriile ĂĂ 31 Vickers și 147 Rheinmetall. Pentru participarea la asediul Odesei, primește medalia Cruciada Împotriva
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
de Armata Germană și cedate Armatei Române. În timpul Războiului din Est, 22 iunie 1941 - 23 august 1944, comandă succesiv bateriile ĂĂ 31 Vickers și 147 Rheinmetall. Pentru participarea la asediul Odesei, primește medalia Cruciada Împotriva Comunismului. S-a distins în luptele pentru apărarea orașelor Galați, Brăila, Ploiești și București. A fost decorat pentru bravura cu ordinul militar Steaua României și Coroană României cu panglică de Virtute Militară. În februarie 1944, urmează cursul de comandament de la Gottingen și devine membru în comisia
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
Ploiești și București. A fost decorat pentru bravura cu ordinul militar Steaua României și Coroană României cu panglică de Virtute Militară. În februarie 1944, urmează cursul de comandament de la Gottingen și devine membru în comisia de recepționare a tehnicii de luptă cumpărată din Germania în baza acordului Olivenbaum. La 18 martie 1944 s-a căsătorit cu Virginia Grigorescu, de origine dintr-o familie de militari, cu care a avut trei fii: Corneliu, Vladimir și Eugeniu. În anul 1945 participa în Campania
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
de tip parimie, ce se caracterizează prin fixitate totală. A apărut în Evul Mediu, în Europa Occidentală, fiind asociată cu blazonul unei familii nobiliare și putând fi legată semantic de imaginea blazonului. La origine, deviza a fost un strigăt de luptă folosit în bătălia în urma căreia primul deținător al blazonului și-a câștigat titlul nobiliar. Ulterior, deviza a exprimat concis, cel mai adesea în limba latină, pietatea, loialitatea, vitejia sau alte calități ale celui care primea titlul. Un exemplu de deviză
Unitate frazeologică () [Corola-website/Science/335187_a_336516]
-
fost un conducător (bei) al tribului Kayı, o ramură a turcilor oghuzi. Migrând din Merv (Turkmenistanul de astăzi) în Anatolia, sub comanda tatălui său, Suleyman Șah, i-a ajutat cu 400 de călăreți pe selgiucizii din Sultanatul de Rum în luptele acestora împotriva Imperiului Bizantin. a declanșat astfel o serie de evenimente care a condus în cele din urmă la întemeierea Imperiului Otoman. Fiul său, Osman I, a fost primul sultan otoman. La începutul mileniului al II-lea o parte dintre
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
și cărora toți membrii tribului la datorau credință personală. Aceste evenimente au marcat tranziția Anatoliei de la o zonă predominant creștină și vorbitoare de limbă greacă, la o zonă predominant musulmană, vorbitoare de limbi turcice. Imperiul Roman de Răsărit a dus lupte îndelungate pentru a-și păstra posesiunile din Anatolia, dar treptat a pierdut controlul asupra acestora. Două momente importante au marcat această decădere a puterii bizantine: Bătălia de la Manzikert (1071), când turcii selgiucizi au zdrobit armatele imperiale, deschizându-și astfel drumul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]
-
acest context politic și militar s-a remarcată Ertuğrul (1198-1281), conducătorul tribului Kayı, popor nomad de origine turcică înrudit cu uzii. În secolul al XIII-lea a venit în Anatolia dinspre Turkmenistan pentru a-i ajuta pe turcii selgiucizi în luptele lor împotriva bizantinilor. Sosirea în Asia Mică și acțiunile sale stau la baza unui lanț de evenimente care au dus la întemeierea Imperiului Otoman, fiul său, Osman, fiind fondatorul acestui imperiu iar numele său dând și denumirea viitorului stat. Ertuğrul
Ertuğrul () [Corola-website/Science/335196_a_336525]