73,403 matches
-
Ion și Floarea Șugar, mineri-aurari de confesiune greco-catolică, în satul Băița, comitatul Maramureș (Máramoros), la acea dată sub administrație austro-ungară. Autoritățile îi eliberează certificatul de botez pe numele de Sugár János, conform politicii de maghiarizare susținută de către stat. Mai târziu, poetul va obține, la data de 24 iunie 1936, prin decizia Ministerului de Justiție din România, schimbarea oficială a numelui în Ion Soreanu (și fratele său George va face același lucru). Pentru opera literară a folosit variantele: , Ionel Șiugar, dar și
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
în gradul de cavaler și cu panglică de Virtutea Militară. La data decesului său, Ion Șiugariu a luptat în cadrul forțelor militare române, aliate cu trupele sovietice. În 1969, la împlinirea a 55 de ani de la nașterea poetului-martir, Floarea Șugar, mama poetului, și-a donat casa pentru a fi transformată în muzeu al comunității. Acest gest a fost omagiat de către Zaharia Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
mama poetului, și-a donat casa pentru a fi transformată în muzeu al comunității. Acest gest a fost omagiat de către Zaharia Stancu, în acel moment președinte al Uniunii Scriitorilor, acesta exprimându-și într-o scrisoare oficială „înalta prețuire” față de „jertfa poetului Ion Șiugariu, căzut eroic pe frontul antifascist”, subliniind faptul că „mama care a dat naștere și a crescut un asemenea fiu, dăruit țării până în ultima sa clipă de viață, împarte cu fiul-erou gloria și recunoștința ce li se cuvine deopotrivă
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
28 august 2015) un comunicat în care recunoaște că a greșit în acest caz. Mormântul lui Ion Șiugariu se află în Cimitirul eroilor români din Zvolen, Slovacia, unde a fost reînhumat după 1958. În localitatea natală există Casa Memorială a poetului Ion Șiugariu. De asemenea, școala gimnazială din localitate poartă numele poetului-erou.
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
pe numele său e Constantinescu () a fost un poet, scriitor și pictor român, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București și al Uniunii Scriitorilor din România. Valeriu Pantazi a fost un apropiat al lui Nichita Stănescu, Sorin Dumitrescu, Ștefan Agopian, al graficianului Valentin Popa, al pictorului Radu Darânga și
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
remarcat la istorie, limba română, științele naturale și matematică. Tot atunci a scris un amplu poem: "Răspuns la Scrisoarea a III-a" a lui Eminescu, care a făcut ravagii prin cenaclurile bucureștene, dar care s-a pierdut deoarece (pe atunci poetul Pantazi) s-a mutat de 17 ori prin subsoluri, mansarde și camere de închiriat în bătrânul București. Când a venit în București, la 18 ani, avea de ales între matematică, arte plastice sau filologie. A ales Institutul Nicolae Grigorescu, secția
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
care avea o diplomă, pe un șantier de Drumuri și Poduri. Adeseori, Valeriu Pantazi s-a laudat că el a mers cu mașina pe un drum făcut chiar de el pe valea Mureșului. În vremea studenției a debutat și ca poet în revista „Luceafărul” (1961) la „Poșta Redacției”. Apoi a publicat frecvent și a luat chiar și un premiu al revistei în anul 1972. Tot în acea perioadă a cunoscut și s-a împrietenit cu cei ce erau sau aveau să
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
în limba română), Gabriela Melinescu și poeta Violeta Zamfirescu, pe Sânziana Pop, Ilie Constantin și Gigi Astaloș (dramaturgul), pe Alexandru (Alecu) Paleologu, Ștefan Augustin Doinaș, Nicu Filip, pe criticii Nicolae Ciobanu și Eugen Negrici, pe Pâcă și Pucă, Mircea Ciobanu poetul și Mircea Ciobanu pictorul și pe Corneliu Vadim Tudor. Debutul literar l-a avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat bani frumoși. Acest eveniment i-a
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
literar l-a avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat bani frumoși. Acest eveniment i-a schimbat viața ca urmare a deciziei de a se face poet. Cum orice poet trebuia să fie boem, Valeriu Pantazi s-a mutat în anul 1970 într-o cămăruță de 3 m x 4 m în subsolului unui bloc de pe strada Sfinților nr.8, pentru a-și urma destinul alături de iubita
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
avut în anul 1961 cu o poezie publicată în revista Luceafărul, intitulată „Poem către bunicul din Faraoanele”, de pe urma căreia a câștigat bani frumoși. Acest eveniment i-a schimbat viața ca urmare a deciziei de a se face poet. Cum orice poet trebuia să fie boem, Valeriu Pantazi s-a mutat în anul 1970 într-o cămăruță de 3 m x 4 m în subsolului unui bloc de pe strada Sfinților nr.8, pentru a-și urma destinul alături de iubita sa, Iolanda Malamen
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
A locuit cu totul întâmplător, în celebrul „Hanul Galben”, loc al acțiunii din romanul lui Mateiu Caragiale „Craii de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin Tudose, Iolanda Malamen, Marin Tarangul, Ștefan Agopian și Nichita Stănescu, Pantazi
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Casa Malaxa era în dispută de interese imobiliare. După patru ani de așteptare editura Editura Cartea Românească a publicat volumul de poezii “Estimp” (1972), cartea de debut a lui Pantazi care a adunat peste 20 de cronici laudative, criticul și poetul Nicolae Prelipceanu declarându-l cel mai bun volum. În același an a depus la editură volumul „” după apariția căruia a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru de onoare al Societății Culturale Astra și membru al PEN-Clubului. A participat
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
mare la “2 Mai” și a participat la întâlniri cu cititorii iubitori de poezie din București și din țară. În anul 1978 a fost publicat al treilea volum de poezie „Aerul tare de dragoste” care a evidențiat latura lirică a poetului. Tot în acel an s-a căsătorit cu scriitoarea și arhitecta Francisca Stoenescu, și-a adunat manuscrisele și picturile de prin subsoluri și mansarde și s-a mutat pe strada Haga nr.4 unde a avut la dispoziție un atelier
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
mers în fiecare vară, săptămâni întregi în Delta Dunării la Mila 23 și mai apoi la Casa de Creație de la Partizani (pe brațul Sulina). În perioada 1978 - 1983, viața lui Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct din atelier, dar a scris intens pregătind al patrulea volum de poezie „Tu, Secole!” care a fost ilustrat de marele grafician Mircia
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
i-a adus statutul de membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. Între timp, s-a despărțit de prietenul său, marele grafician Valentin Popa, cu care colaborase câțiva ani și care a ales să rămână în Franța, și de marele poet și prieten Nichita Stănescu, care a plecat în neființă, în anul 1983. În următorii doi ani, Pantazi s-a închis în sine, a pictat adoptând o factură „sintetică și conceptuală”. Evenimentele care aveau să urmeze s-au dovedit a fi
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
tot “realismul socialist” fiind un episod nesemnificativ. Valeriu Pantazi avea un crez: Valeriu Pantazi a decedat pe 25 iulie 2015 după o lungă suferință și a fost înmormântat pe 28 iulie în Cimitirul Străulești 2 pe Aleea Scriitorilor, lângă mormântul poetului Mihai Elin. Valeriu Pantazi a scris de-a lungul carierei 6 cărți, după cum urmează: Valeriu Pantazi a devenit și subiect de roman. George Colpit a descris în romanul său „"Nebunul"”, editat în anul 1912 (ISBN 978-606-92963-8-7) viața aventuroasă și boemă
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
978-606-92963-8-7) viața aventuroasă și boemă pe care Pantazi a avut-o în tinerețe. Scriitorul Ștefan Agopian începând din anul 2011 până în 2012 a publicat în revista Cațavencii, un serial numit „"Scriitor în comunism"” în care unul din personajele principale este poetul Valeriu Pantazi. În anul 2014, scriitoarea piteșteană Maria Mona Vâlceanu a publicat romanul „"Egor - o iubire imposibilă"” la Editura Zodia Fecioarei, Pitești, ISBN 978-973-9388-61-0. Coperta I-a a romanului are ca ilustrație pictura „"Natașa după baie"” (vezi galeria de imagini
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Sri Indraditya și regina Sueang. El a avut două surori și doi frați mai mari, dintre care unul a murit timpuriu și de altă natură, Ban Mueang, care a devenit rege la moartea tatălui lor. Ramkhamhaeng a studiat sub instrucția poetului înțelept,Sukathanta. La 19 ani el a servit sub tatăl său în timpul atacului din urmă asupra orașului Sukhothai, care era ocupat de Khmeri. Succesul acestui atac a extins foarte mult puterea regelui, în esență, Sukhothai s-a instituit ca un
Ram Khamhaeng () [Corola-website/Science/328743_a_330072]
-
de artă Ruxandra Garofeanu. În 1989, Ministerul Culturii din Grecia invită artistul la Atena, si reiterează expoziția sub titlul „Raport către Bizanț”. ... „Universul de imagini care ilustrează cu putere, imensă acolada care unește, peste timp, straturi succesive ale mării spiritualități” (poetul și criticul Corneliu Antim) a cucerit Grecia, entuziasta, unanimă în apreciere. Artistul oferă orașului Atena lucrarea-simbol al expoziției, un clopot, „că un tribut de onoare fă a de civilizația bizantina”. Pe bulevardul Vassilissis Sofias nr. 39, „impozant, hieratic, clopotul bizantin
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
personaje ficționale cum ar fi Tudor Șoimaru și răzeșii șoimăreșteni, boierul Stroie Orheianu și fiica sa, precum și unii nobili polonezi a căror existență reală nu a fost dovedită. Primirea romanului de către criticii literari ai epocii sale a fost una elogioasă; poetul George Topîrceanu, unul dintre cronicarii literari ai vremii, îl considera a fi cel mai valoros roman istoric publicat până la acel moment. Romanul a fost ecranizat într-un "film omonim", regizat de Mircea Drăgan după un scenariu scris de Alexandru Struțeanu
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
mijloacele sale”". Cu toate acestea, Eugen Lovinescu plasează "Neamul Șoimăreștilor" pe același nivel cu "Șoimii", afirmând că în ambele romane istorice „chefurile necurmate și patosul eroic nu pot suplini insuficiența creației”. Într-un articol publicat în "Calendarul Minervei" pe 1916, poetul George Topîrceanu îl considera drept cel mai valoros roman istoric românesc publicat până la acel moment, „plin de toată strălucirea pe care i-o putea da un mare talent, ajuns, după o producție fecundă și variată, la deplina sa maturitate”, în timp ce
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
de discuri Pan-Record (P 9) de către Ionel Păscu. Tipăritura lui Richard Stein, din păcate publicată în 1937 de editură bucureșteana Ticu I. Eșanu sub pseudonimul „S. Richard”, l-a aruncat pe adevăratul compozitor în anonimat. Pe versurile inițiale ale poetului și dramaturgului Liviu Deleanu și cu subtitlul „Cling, cling, cling”, melodia, anunțată de editor drept „cel mai formidabil succes” al epocii interbelice, și-a pierdut după un sfert de veac adevărată identitate. Pătrunderea compozitorului român în anonimat s-a datorat
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
Mariei Lătărețu, în confruntarea atletica americană). Popularitatea melodiei a dus curând la „aranjamentele muzicale”, „prelucrările” și „preluările” diferiților compozitori și interpreți străini. În repertoriul cântăreței franceze Edith Piaf, melodia a devenit "„Johnny tu n'est pas un ange”". În Iugoslavia, poetul Dragomir Ristic i-a adăugat un text nou, schimbându-i ritmul popular în „medium swing”. Cântecul a fost plagiat în anii '50 de cunoscutul chitarist american Leș Paul, care a folosit integral linia melodica în cântecul "„Johnny is the Boy
Sanie cu zurgălăi () [Corola-website/Science/328749_a_330078]
-
cinstea acestei ocazii și s-au compus cântece liturgice - piutim - spre binecuvântarea pomilor. În Gheniza din Cairo au fost descoperite două astfel de cântece - piutim de tipul "krovot" - urând recolte bogate, al căror autor era Rabi Yehuda Levi Berabi Hilel, poet evreu care a trăit în Palestina înainte de anul 1000. E vorba de :אדר נוזלי ישע תזיל להמוני"" cu versurile aranjate după ordinea alfabetului, și "ראש אמרתך אמת במללך. În vremea antică sărbători propriu-zise (Hag) erau socotite numai acele consacrate de
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
Moldovan), poreclit „Milordul”, se întoarce pe Insula Victoriei, țara sa natală aflată sub un regim dictatorial. La o oră de la aterizarea sa pe insula izolată și imediat după sosirea la vila sa dărăpănată de pe malul mării, el este vizitat de poetul Victor Labri (Dan Condurache), un fost prieten care era membru în Colegiul Superior al Ligii ce guverna insula (era redactorul unei reviste, realiza o emisiune de televiziune și locuia într-o casă mare și frumoasă). În primele zile de la sosire
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]