75,659 matches
-
prin metoda masei electronului. Coordonarea Internațională Avogadro, de multe ori pur și simplu numită „proiectul Avogadro”, este o colaborare inițiată la începutul anilor 1990 între diferite institute naționale de metrologie pentru măsurarea constantei lui Avogadro prin metoda densității cristalelor cu raze X în scopul de a obține o incertitudine relativă de maxim 2×10. Proiectul face parte din eforturile de a redefini kilogramul în termeni de constantă fizică universală, pentru a înlocui Etalonul Internațional al Kilogramului, și completează măsurătorile constantei Planck
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind și numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută și drept „singularitate". La suprafața limită gravitația este atât de mare, încât nicio rază (particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
particulă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”. Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”. Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
pentru a scăpa în afară. La această suprafață limită deplasarea gravitațională spre roșu este infinit de mare. Viteza de scăpare gravitațională este la suprafața limită egală cu viteza luminii, așa încât raza suprafeței limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”. Conceptul de obiecte al căror câmp gravitațional este prea puternic pentru a permite luminii să scape a fost prima oara propus in secolul al XVIII-lea de către John Michell și Pierre-Simon Laplace. Prima soluție modernă a teoriei generale a
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
sferic, simetric, nerotativ. Cateva luni mai târziu, Johannes Droste, un student al lui Hendrik Lorentz, a obținut separat aceeasi soluție pentru o masă punctiformă descriind amănunți proprietațile acesteia. Această soluție are un comportament straniu pentru o anumită zonă (numită acum Raza Schwarzschild) generând o singularitate, adică o parte din termenii ecuațiilor lui Einstein deveneau infinit. Natura acestei suprafețe nu a fost pe deplin înțeleasă la momentul respectiv. În 1924, Arthur Eddington a arătat că singularitatea dispărea după o schimbare a coordonatelor
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
susține în conformitate cu teorie relativității, un corp care nu mai emite radiații și are masa mai mare decât o anumită limită (numită limita Chandrasekhar la 1,4 mase solare) trebuie să aiba densitate infinită. Cu alte cuvinte obiectul trebuie sa aiba raza zero. Acestor argumente li s-au opus mulți cercetători ai vremii, precum Eddington și Lev Landau, care susțineau că un mecanism necunoscut încă ar oprii colapsul. Aceștia aveau parțial dreptate: o pitică albă puțin mai masivă decât limita Chandrasekhar va
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
devin în urma colapsului găuri negre din motivele indicate de Chandrasekhar, și au concluzionat că este improbabil ca vreo lege a fizicii să prevină (cel puțin pentru unele stele) transformarea în găuri negre. Oppenheimer și colaboratorii săi interpretează singularitatea de la limita razei Schwarzschild ca fiind granița unei zone în care timpul se oprește. Acest punct de vedere este valabil pentru un observator extern, nu și pentru un observator care se prăbușește spre singularitate. Datorită acestei proprietăți respectivele stele au fost numite stele
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
observator extern, nu și pentru un observator care se prăbușește spre singularitate. Datorită acestei proprietăți respectivele stele au fost numite stele înghețate (observatorul extern ar vedea suprafața stelei înghețată în timp la momentul în care colapsul duce steaua sub limita razei Schwarzschild). În 1958, David Finkelstein identifică suprafața Schwarzschild pe care o numește orizontul de evenimente, ca fiind o membrană perfect unidirecțională : cauzalitatea o poate traversa într-un singur sens. Aceste concluzii nu contrazic în mod direct rezultatele lui Oppenheimer, ci
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
medicale (de regulă minim invazive) folosind pentru orientare tehnologii imagistice. Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către un radiolog sau un tehnician de radiologie. Următoarele modalități imagistice sunt utilizate în domeniul radiologiei diagnostice: Radiografiile (sau roentgenografiile, după numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
Achiziția imaginilor medicale este efectuată de obicei de către un radiolog sau un tehnician de radiologie. Următoarele modalități imagistice sunt utilizate în domeniul radiologiei diagnostice: Radiografiile (sau roentgenografiile, după numele descoperitorului razelor X, Wilhelm Conrad Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran un tub de raze X generează un fascicul de raze
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
Roentgen) sunt produse prin transmiterea de raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran un tub de raze X generează un fascicul de raze X, care este îndreptat către pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce împrăștierea și zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strâns legat de un ecran de fosfori emițători de
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
raze X printr-un pacient către un dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran un tub de raze X generează un fascicul de raze X, care este îndreptat către pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce împrăștierea și zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strâns legat de un ecran de fosfori emițători de lumină într-o casetă fotosigilată. Filmul
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
dispozitiv de captare, apoi convertite într-o imagine pentru diagnostic. Imagistica originală și încă larg utilizată produce filme prin impregnare argentică. În radiografia film-ecran un tub de raze X generează un fascicul de raze X, care este îndreptat către pacient. Razele X ce trec prin pacient sunt filtrate pentru a reduce împrăștierea și zgomotul, apoi lovesc un film nedevelopat strâns legat de un ecran de fosfori emițători de lumină într-o casetă fotosigilată. Filmul este apoi developat chimic și o imagine
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
lovesc un film nedevelopat strâns legat de un ecran de fosfori emițători de lumină într-o casetă fotosigilată. Filmul este apoi developat chimic și o imagine apare pe film. Înlocuind acum radiografia "film-ecran" este folosită "radiografia digitală", RD, în care razele X lovesc o placă de senzori, care apoi convertește semnalele generate în informație digitală și o imagine pe ecranul computerului. Radiografia simplă a fost singura modalitate imagistică disponibilă de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Încă este primul
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
imagistică disponibilă de-a lungul primilor 50 de ani de radiologie. Încă este primul studiu cerut în evaluarea plămânilor, inimii si scheletului datorită disponibilității sale largi, vitezei și costului relativ scăzut. Fluoroscopia și angiografia sunt tehnici speciale de imagistică folosind raze X în care un ecran fluorescent și tub intensificator al imaginii este conectat la un sistem de televiziune în circuit închis. Aceasta permite vizualizarea în timp real a structurilor în mișcare sau augumentate cu un agent de radiocontrast. Agenții de
Radiologie () [Corola-website/Science/299143_a_300472]
-
Calul andaluz ("Pura Raza Española" sau "cal spaniol") este una dintre cele mai pure și mai vechi rase de cai. Face parte din grupa cailor iberici, respectiv a celor baroci și provine din regiunea spaniolă Andaluzia. Profilul clasic al acestui cal este gâtul convex
Andaluz (cal) () [Corola-website/Science/299201_a_300530]
-
terestre - care pe atunci era presupusă plană - precum și pentru rezolvarea unor probleme științifice și inginerești. La începutul acestei perioade s-au conturat obiectul științific și principiile geometrice ale cercetării sale. Problema principală a geodeziei în aceasă perioadă a fost determinarea razei terestre. De atunci geodezia a rămas strâns corelată cu matematica și astronomia, dar și cu cartografia și geografia. În această perioadă se situează începuturile gravimetriei și principiilor fizice pentru soluționarea problemei ei științifice. Acastă perioadă s-a încheiat prin recunoașterea
Geodezie () [Corola-website/Science/299241_a_300570]
-
din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria domnitorului Moldovei Petru Rareș). Stema localității Dolhasca se compune dintr-un scut tăiat. În partea superioară, pe fond de contrahermină, un cap de bour cu gâtul conturnat, însoțit de o stea cu opt raze între coarne, un disc solar și un crai-nou, în stânga - toate de aur. În partea inferioară, pe fond roșu, un arbore dezrădăcinat - de asemenea, de aur. Scutul este timbrat cu o coroană murală cu un turn de argint. Propunerea de stemă
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
cu specificul economic, social, cultural și tradiția istorică ale fostei comunei, respectând tradiția heraldică a acestei zone și legile științei heraldicii. Deși a fost declarată oraș, coroana murală cu un turn de argint semnifică faptul că așezarea este comună. Pe raza orașului Dolhasca funcționează o unitate de învățământ mediu care poartă numele Grupul Școlar „Doamna Oltea” (mama domnitorului Ștefan cel Mare). În afară de acest grup școlar, în Dolhasca și în satele arondate orașului mai funcționează 10 școli și 13 grădinițe. De asemenea
Dolhasca () [Corola-website/Science/299255_a_300584]
-
persoane locuiau în orașul propriu-zis, iar restul locuiau în cele două sate, Darabani și Vâlcelele, care aparțin de oraș. Satul Grăniceru, deși încă figurează în nomenclatorul localităților din România, este de fapt dezafectat și depopulat. Următoarele trei situri aflate pe raza localității sunt înscrise în Patrimoniul cultural național al României, conform Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național:
Negru Vodă (oraș) () [Corola-website/Science/299775_a_301104]
-
Slivica, obști, alte prsoane juridice, persoane fizice - total) RNP Romsilva; Direcția silvica Rm.Valcea; Ocolul silvic Români Orașul Horezu, str.Manastirii, nr.1, jud.Valcea; te.0250 860490 Formă de proprietate Publică Suprafață administrată și limitele administrative 5075 ha din raza teritorială a com.Vaideeni Volumul total al arborilor pe picior 1.352.492 mc Suprafață pădure grupa a ÎI cu rol de productie /protecție 3500 ha Ocol silvic - nume, adresa, telefon, reprezentant legal, administrator Ocolul silvic Români, Orașul Horezu, str.
Comuna Vaideeni, Vâlcea () [Corola-website/Science/299779_a_301108]
-
energii mult mai mari decât cele care pot fi realizate într-un laborator terestru; pozitronul, miuonul, pionul și kaonul au fost descoperiți în acest fel. Ea prezintă dezavantajul că este incontrolabilă, iar fluxul de particule este foarte redus: experimentele cu raze cosmice cer multă răbdare și durează un timp îndelungat. Reacțiile nucleare produc o diversitate de particule, în principal neutroni, neutrini, electroni și pozitroni, fotoni (radiație gama). Reactoarele de cercetare servesc ca surse de particule în experimente efectuate în laborator. Particulele
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
loc prin întrepătrunderea și stimularea reciprocă a realizărilor experimentale și ideilor teoretice. Unele particule identificate inițial ca elementare (cum sunt protonul și pionul) s-au dovedit ulterior a avea o structură internă. Experimentele efectuate de J.J. Thomson în 1897 asupra razelor catodice au arătat că acestea constau din „corpusculi” de sarcină electrică negativă și masă mult mai mică decât masa oricărui ion cunoscut. Din faptul că raportul sarcină/masă era independent de natura electrozilor rezulta că acești "electroni", cum au fost
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]
-
este distribuită în atom sarcina pozitivă compensatoare, care trebuia să constituie aproape în întregime masa atomului. O grup de cercetători sub îndrumarea lui Ernest Rutherford a sondat această distribuție de sarcină, observând modul în care era împrăștiat un fascicul de raze alfa pe o foiță de aur (1911). Concluzia era că sarcina pozitivă masivă este concentrată în centrul atomului. Rutherford a încorporat acest rezultat într-un model atomic, care însă nu specifica distribuția sarcinii negative de electroni. În anul 1913, Niels
Fizica particulelor elementare () [Corola-website/Science/299803_a_301132]