73,403 matches
-
a devenit cunoscut prin rolurile principale jucate în filmele istorice "Alexandr Nevski" și "Ivan cel Groaznic". a terminat școala de balet din Petersburg, fiind angajat la opera din localitate. În cinematografie a debutat în anul 1927 în filmul "Țar și poet" sub regia lui Vladimir Gardin. Ulterior va primi roluri nenumărate, printre cele mai importante se numără cel în care îl prezintă pe Maxim Gorki, Vladimir Maiakovski, Don Quijote sau cel a lui Alexandr Nevski și Ivan cel Groaznic; ultimele două filme
Nikolai Cerkasov () [Corola-website/Science/330998_a_332327]
-
sa originală, fie în varianta adăugită. Temele principale ale acestui volum sunt descrierea naturii și trăirea de către oameni a unui sentiment de comuniune cu natura. Criticii literari au afirmat în mai multe rânduri că Sadoveanu ar fi cel mai strălucit poet al naturii din literatura română. Frumusețea naturii este zugrăvită de prozator în toate scrierile sale; fundamentul psihologic al apariției poeziei naturii este descris de autor în acest volum: "„cât stau în baltă, lângă tovarășii mei, sunt fericit ca salcia ori
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
lumii contemporane. Analizând opera literară sadoveniană, Pompiliu Constantinescu consideră că „acele neuitate meditații poetice, scoase din contemplarea lumii bălților și din viața peștilor, acele dialoguri tainice, adânci, cu natura primordială și eternă (d. Sadoveanu e un peizajist variat, ci un poet care-și înscrie sentimentele în peizaje diverse), ne pun în contact cu un lirism de semnificație cosmică, adevărata esență a geniului sadovenist”. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă. Natura dobândește astfel
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
tatăl său a cumpărat Casa Gabriella, o fermă veche din apropiere. Aici Olga și-a petrecut restul vieții. Ea a început să studieze filozofia indiană și meditația și să se preocupe de teosofie. Printre prietenii și învățătorii ei se numărau poetul german Ludwig Derleth, psihologul Carl Jung și sinologul Richard Wilhelm, a cărui traducere a textelor I Ching i-au devenit accesibile. Ea cunoștea de asemenea mulți membri ai Școlii Înțelepciunii (Schule der Weisheit), condusă de contele Hermann Graf Keyserling în
Olga Fröbe-Kapteyn () [Corola-website/Science/334904_a_336233]
-
literară, Luceafărul (de dimineață), Cultura, Orizont, Ramuri, Dilema, Contemporanul, 22, Bucureștiul Cultural, Tribuna, Pro Saeculum, Paradigma XX, Caligraf, Acasă, Tomisul cultural, Destine literare" (Canada); "Radio România Cultural (București), Radio Craiova". După o activitate de cronicar literar, cinematografic și sportiv, de poet și prozator desfășurată timp de câteva decenii în paginile unor publicații din provincie și din Capitală, a debutat în volum cu "Anti-Caragiale", eseu consacrat capodoperei dramatice a lui I.L. Caragiale, "O scrisoare pierdută", care s-a bucurat de o primire
Gelu Negrea () [Corola-website/Science/334916_a_336245]
-
luat-o pe drumuri diferite, Nimeni Altu' continuând solo din anul 2001. În anul 2002, Nimeni Altu' își face deja prezența pe piesă celor de la "Paraziții - Acțiunea Instrumentalul". Nimeni Altu', aka Adrian Voicu este considerat de fanii săi un adevărat poet. Nimeni Altu' a realizat, de-a lungul timpului, mai multe albume, având un numar însemnat de piese. Nopți prea lungi - este primul său album, lansat în 2008, având colaborări cu Jhivago, Freakadadisk, Carbon, UFe, Subsemnatu, Aforic, Dj Sonia, sek93, Dj
Nimeni Altu () [Corola-website/Science/334944_a_336273]
-
au reușit să scape de moarte. Călătorul englez John Carne, care l-a cunoscut pe Ciprian pe durata șederii sale în Cipru, a relatat că arhiepiscopul i-a dezvăluit taina că autoritățile turcești așteptau doar un prilej ca să îl execute. Poetul național al Ciprului, Vasilis Mihailidis, i-a dedicat mai multe versuri, inclusiv în poemele „9 iulie 1821 în Nicosia Ciprului” și „La moartea părintelui meu Ciprian”. Moartea eroică a lui Ciprian l-a determinat pe pictorul cipriot Iorgos Mavroghenis să
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
celei de a doua călătorii a lui Cook (ea a apărut cu șase săptămâni înaintea celei oficiale) și era destinată publicului larg. Versiunea în engleză și traducerea în germană a autorului (publicată în 1778-80) i-au adus celebritatea tânărului autor. Poetul Christoph Martin Wieland a lăudat cartea ca pe cea mai importantă a vremii sale, și ea până astăzi rămâne una dintre cele mai importante descrieri de călătorie scrise vreodată. Cartea a avut un impact important asupra literaturii, culturii și științei
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
fi acordate două premii distincte. Din motive financiare s-a acordat un singur premiu care a fost acordat unei alte persoane. S-a pensionat la 1 octombrie 2008 având funcția de conferențiar. În acest domeniu, este cunoscut, mai ales ca poet, editând de-a lungul timpului, în perioada: 1994-2008, cinci plachete de poezii și o antologie poetică, editată în doua ediții. A colaborat, de asemenea, cu publicistică la mai multe reviste literare, iar unele dintre poemele cuprinse în cărțile pe care
Lorin Fortuna () [Corola-website/Science/335018_a_336347]
-
(în idiș: איציק מאַנגער, n. 30 mai 1901, Cernăuți, Austro-Ungaria - d. 21 februarie 1969, Ghedera, Israel) a fost un poet și dramaturg evreu de limbă idiș, originar din Bucovina, care s-a intitulat „bard popular”, văzător și „meșter croitor” al cuvântului scris. Manger a trăit și creat în România și Polonia, mai apoi s-a refugiat din cauza primejdiei naziste în
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
societatea poloneză și în urma anulării cetățeniei sale române de către regimul Dictaturii regale din România, Manger a fost nevoit să părăsească Varșovia în 1938 și să emigreze la Paris, în Franța. Dar în 1940 Parisul nu mai era sigur pentru evrei. Poetul a fost nevoit să ia calea pribegiei - a fugit la Marsilia, apoi la Tunis și de acolo a izbutit să ajungă în Anglia, mai întâi la Liverpool și apoi la Londra. Manger a obținut cetățenia britanică și a rămas circa
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
ai țării ca Levi Eshkol, Golda Meir și Teddy Kollek. Manger s-a stabilit în Israel definitiv în ultimii ani ai vieții și a murit la Gedera, în anul 1969, la vârsta de 68 ani. A fost înmormântat ca un poet național israelian. Regizorul și dramaturgul evreu român Israil Bercovici a fost autorul unei adaptări pentru teatru a poeziilor lui Manger - piesa în două acte „Mangeriada”. Premiera acesteia a avut loc la 6 aprilie 1968 la Teatrul Evreiesc de Stat. Poezia
Itzik Manger () [Corola-website/Science/335028_a_336357]
-
poeme arabe au pătruns în al-Andalus odată cu negustorii de caravane. Promotorul a fost Ibn al-Șimma, care, la sosirea sa în peninsula Iberică, în secolul VIII, a introdus "qașīdele", implicit tematica beduină. Aceasta a fost îndrăgită de însuși ‘Abd al-Raḥmăn I, poetul imigrant întemeietor al califatului de la Cordoba, însă descrierile deșertului, cămilelor și caravanelor au supraviețuit până în secolul IX, când așa-numita poezie modernă a început să capete contur. Pe fondul avansului civilizației, secolul IX a surprins nevoia întregii lumi arabe de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
intens exploatată în restul Europei, nu a rămas indiferentă nici poeziei hispano-arabe, cel mai însemnat reprezentant al acesteia fiind Ibn ‘Abd Rabbih. Totodată, începând cu secolul X, tematica amoroasă a dat naștere unui tip de poezie andaluză homoerotică. Mai mult, poeții moderni s-au îndepărtat de reperele spațiale deșertice, eliminându-le în favoarea grădinilor cu vegetație luxuriantă și generând astfel noi genuri de poezie - "rawḍiyya" și "nawriyya" (poeme despre grădini și flori). Alte tipuri, precum poemul bahic sau "ḫamriyya" și poemul de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba și, totodată, distrugerea orașului au produs o descentralizare a culturii, astfel că poezia de inspirație arabă a depășit cadrul curtenesc preponderent și s-a dispersat odată cu emigrațiile poeților. Cu toate acestea, sfârșitul aceluiași secolul a fost considerat epoca de aur a poeziei andaluze, cu atât mai mult cu cât s-au remarcat inovații la nivel formal. Primul val poetic a fost reprezentat de așa-numiții „nostalgici”, întrucât principala
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
mai înalt grad de rafinament în timpul califului-poet al-Mu‘taḍid (-1069) și al fiului său, al-Mu‘tamid (-1095), care s-a dedicat poemelor de dragoste. Cucerirea Sevillei de către dinastia almoravidă a adus exilul lui al-Mu‘tamid în Africa în atenția unor poeți precum Ibn al-Labbăna (-1113) din Denia, care a creat o deosebită elegie pe această temă. Cât despre estul Andaluziei, acesta a fost acaparat de una dintre cele mai notabile personalități literare - Ibn Ḫafăğa (1058-1139) din Alzira, care, datorită afinității pentru
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
a creat o deosebită elegie pe această temă. Cât despre estul Andaluziei, acesta a fost acaparat de una dintre cele mai notabile personalități literare - Ibn Ḫafăğa (1058-1139) din Alzira, care, datorită afinității pentru poezia de tip "rawḍiyya", a fost supranumit „poetul grădinar”. Secolul XII a surprins peninsula Iberică în fața unei noi invazii nord-africane - cea a almohazilor. Vocea feminină, asociată inițial cu poete precum prințesa Wallada, iubita lui Ibn Zaydūn, s-a făcut din ce în ce mai auzită. Ḥafșa al-Rakūniyya (1135-1191) din Granada, cea mai
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată în epoca de aur de către Abū Bakr Muḥammad Ibn Zuhr (-1110) și preluată apoi de Ibn Sahl (1212-1251) din Sevilla. Odată cu înființarea regatului Granadei (1232-1492) și începerea Reconquistei creștine, poetul de curte a devenit funcționar al statului, având astfel sarcina de a redacta scrisori oficiale și de a alcătui "qașīde" pentru suverani. Un poet-funcționar remarcabil a fost Ibn al-Ğayyăb (1261-1348) din Granada, ale cărui volume s-au păstrat. O altă
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
-o adesea, ca și scenele amintite, legate de mituri și religie, si care, după unii, ar fi fost inspirate de Arnold Böcklin.Așa de exemplu în tabloul despre „Prometeu consolat de Undine” (1892), „Fantezie marină” (1894) în care apare un poet cântând din harpa, călare pe un delfin și înconjurat de sirene, "Afrodita" (1893),„Cimitirul de pe malul mării”, „Valuri sparte”. Hirémy-Hirschl a pictat și imagini reflectând pure stări de spirit că de exemplu în „Singurătate” sau „Ceasuri triste”, ori înfățișând diferite
Adolf Hirémy-Hirschl () [Corola-website/Science/335425_a_336754]
-
neînțeles de femeia pe care o vrea ideală, e nefericit pentru că i se refuză împlinirea prin creație, care l-ar fi pus în consonanță cu Universul (misoginismul); pierzând „dulcea muzică de sfere” pe care ar fi dobândit-o prin iubire, poetul se transformă într-un Orfeu dezamăgit, al cărui cântec s-a stins.
Scrisoarea V () [Corola-website/Science/335434_a_336763]
-
Principatul Moldovei a avut în întreaga sa existență de 500 ani, frontierele estice axate pe fluviul Nistru. Odată cu dezvoltarea identității naționale la români în secolul al XIX-lea, Nistrul este considerat doar drept limita de est a României Mari. Astfel, poetul național Mihai Eminescu a vorbit în celebra sa poezie "Doina" despre întinderea României „de la Nistru pân-la Tisa”. Uniunea Sovietică constituiește aici în anii 1930 (1924) o regiune autonomă a Transnistriei în interiorul Ucrainei, numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
Dan Constantinescu și Ioanichie Olteanu publică "Din lirica japoneză : Antologie", lucrare care a contribuit fundamental la popularizarea poemelor "Tanka" și "Haiku" în lirica spațiului românesc. În anul 1975 este publicată lucrarea "Haiku : lirică niponă", care cuprindea traduceri din 74 de poeți niponi. În anul 1981 Ion Acsan și Dan Constantinescu publica la Editura Științifică și enciclopedică din București volumul "Tanka-Haiku : antologie de poezie clasică japoneză". După „explozia lirică” din anul 1965, o serie de poeți cochetează cu tristihul și haiku. Dintre
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
care cuprindea traduceri din 74 de poeți niponi. În anul 1981 Ion Acsan și Dan Constantinescu publica la Editura Științifică și enciclopedică din București volumul "Tanka-Haiku : antologie de poezie clasică japoneză". După „explozia lirică” din anul 1965, o serie de poeți cochetează cu tristihul și haiku. Dintre aceștia, se rețin nume mai cunoscute, precum Maria Banuș, Virgil Teodorescu, Gheorghe Tomozei, Marin Sorescu, Virgil Bulat, Aurel Rău, Ștefan Augustin Doinaș, Cezar Baltag, Petre Ghelmez, Marian Bodea, Ioana Iacob, Aurora Barcaru, Mioara Gheorghe
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
pe lac. Nu mă răsfrîng, mă văd. Dintre creatorii de micropoeme haiku în limba română s-a remarcat și Vasile Smărăndescu. Zădărnicie Zdrențuite visuri pe o panoplie de ceară se tânguie soarelui.</poem> După anul 1989, un nou val de poeți au reușit să se remarce și în acest gen de poezie: Corneliu Atanasiu (1942- ), Manuela Miga (1947-), Ana Ruse, Henriette Berge, Dan Norea (1949-), Vali Iancu, Elia David, Loredana Florentina Danilă, Valeria Tamaș (1954-), Eduard Țară, Mihai Firică, Ion Untaru
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]