73,403 matches
-
sau Froim Oyerbach (în idiș:אפרים אויערבאך sau אויארבאך, אפרים, 1892 Bălti - 4 mai 1973 Petah Tikva) a fost un poet și scriitor israelian-american de limbă idiș, originar din Basarabia. s-a nascut al treilea dintre băieții unei familii evreiești din orașul Bălti din Basarabia, în acea vreme parte a Imperiului Rus.Tatăl sau, Elazar, era „shohet uvodek” („Shub”), măcelar ritual
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
unei familii evreiești din orașul Bălti din Basarabia, în acea vreme parte a Imperiului Rus.Tatăl sau, Elazar, era „shohet uvodek” („Shub”), măcelar ritual, nevoiaș, care învățase la o ieșiva din Lituania și era simpatizant al mișcării hasidice Habad.Mama poetului, Hava, provenea ea însăși dintr-o familie de hasidim Habad. Casă părinteasca de pe strada Petersburg, era întotdeauna primitoare și plină de oaspeți, din toate categoriile sociale, între care și cărturari că poetul Iakov Fichman, care locuia în vecinătate, si care
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
și era simpatizant al mișcării hasidice Habad.Mama poetului, Hava, provenea ea însăși dintr-o familie de hasidim Habad. Casă părinteasca de pe strada Petersburg, era întotdeauna primitoare și plină de oaspeți, din toate categoriile sociale, între care și cărturari că poetul Iakov Fichman, care locuia în vecinătate, si care devenise un model de urmat pentru tânărul Auerbach, rabinul Fishman-Maimon, și alții. Sărbătorirea nașterii și a britului, a circumciziei sale a căpătat o culoare traumatica, deoarece în cursul petrecerii și dansurilor de
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
din motive de boală a plecat în Statele Unite, unde s-a stabilit vreme de 50 ani, aproape până la sfârșitul vieții. A lucrat în cursul anilor ca profesor, ziarist și redactor de gazete idiș (mai ales la Țug Morgen Journal), ca poet și scriitor pentru copii, în mediul vorbitor de limbă idiș. Poeziile sale sofisticate, care descriau adesea viața de zi cu zi a copiilor, au fost premiate cu mai multe premii literare. În anul 1927 a făcut o călătorie în Palestina
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
sau "Stăpânul Copacului Mango". Templul a fost construit pentru prima dată în jurul anilor 600 d.Hr, fiind unul dintre cele mai vechi temple care s-au păstrat până în prezent. Edificiul ar fi fost ridicat din ordinul membrilor dinastiei Pallava. Celebrul poet și învățat Kachiyapper, cel ce a compus "Kandapuranam", a slujit ca preot la acest templu. Locașul a fost renovat în timpul dinastiei Chola. Marele filozof și teolog Adi Shankara, a reușit cu sprijinul comunității locale să extindă , împreună cu alte două temple
Templul Ekambareswarar () [Corola-website/Science/336448_a_337777]
-
(n. 9 decembrie 1930, Genova - 18 mai 2010, Genova) a fost un poet, scriitor și profesor universitar italian. Este considerat unul dintre cei mai importanți autori italieni din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Genovez de origine, în anii '60 a fost un lider al mișcării "Gruppo 63", un curent literar
Edoardo Sanguineti () [Corola-website/Science/336486_a_337815]
-
Centrală Universitară din Iași. Din 1990, obține postul de lector la Catedră de spaniolă a Universității „Al. Ioan Cuza”. Va crea un centru cultural chilian (1993) și va fi atașat cultural al Republicii Chile la București (între anii 1992-1997). este poet și traducător, autor a numeroase studii și materiale legate de literatură hispano-americană și română. Membru titular al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din România; membru al Mișcării Poetice Mondiale (WPM), al Liceo Poético de Benidorm (Spania). A publicat următoarele volume
Mario Castro Navarrete () [Corola-website/Science/336481_a_337810]
-
(în ebraică:דן פגיס Dan Paghis, 28 octombrie 1929 Rădăuți - 29 iunie 1986 Ierusalim) a fost un poet israelian de limbă ebraică, originar din Bucovina,România, traducător și filolog, cercetător al poeziei ebraice din Spania medievală. A fost profesor la Universitatea Ebraică din Ierusalim „Lirismul său reținut, de fatură conceptuală, se bucură de prețuire în opinia critică israeliană
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
sovietice, regimul Antonescu a hotărât să închidă lagărele din Transnistria și să repatrieze treptat pe supraviețuitorii evrei originari din România. Dan Pagis a părăsit lagărul singur, se pare ca a fugit, și a ajuns în cele din urmă la Rădăuți. Poetul nu a acceptat niciodată să povestească, nici mai târziu soției și copiilor, despre viața lui în anii de deportare. Bunica a supraviețuit și ea și s-a întors și ea acasă mai târziu. În 1946 Pagis a emigrat în Palestina
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
statul evreiesc modern Israel. Pagis și-a ales numele propriu ebraic Dan. Niciodată nu a menționat care a fost numele său dinainte. A învățat în cadrul pedagogic numit Hevrat Noar (Societatea de tineret) din kibuțul Merhavia, unde l-a cunoscut pe poetul Tuvya Ruebner, originar din Slovacia, care i-a devenit bun prieten. Apoi a studiat la Seminarul kibuțurilor (Seminar Hakibutzim) la Tel Aviv.Între anii 1951-1955 a predat la școala elementară din kibuțul Gat. În anul 1956 s-a mutat la
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
carte de călătorii spirituale, "Valais mistique", care a avut parte de o primire călduroasă. Jean Raspail, în special, a realizat o recenzie entuziastă, care va apărea în prefața la cea de-a doua ediție. Prieten de mult timp al politicianului, poetului și scriitorului elvețian Oskar Freysinger, i-a dedicat, pentru edițiile Favre, o biografie personală care include, printre altele, o confruntare de opinii cu privire la problema Islamului. El este co-autor al unei cărți replică la cartea lui Paul Garde, , publicată în 1992
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
Ferenc Boros (n. 3 aprilie 1908, Oradea - d. 30 iunie 1963, Oradea, România) a fost un pastor reformat, scriitor, poet și traducător maghiar din Transilvania. A urmat studii la Gimnaziul Premonstratensian din Oradea și apoi la Liceul Gojdu, după care a fost student la Facultatea de Teologie Reformată din Cluj, ale cărei studii le-a absolvit în anul 1930. În
Ferenc Boros (pastor) () [Corola-website/Science/336493_a_337822]
-
Henri-François-Joseph de Régnier (28 decembrie 1864 - 23 mai 1936) a fost un poet simbolist francez, considerat unul dintre cele mai importanți poeți din Franța de la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
Henri-François-Joseph de Régnier (28 decembrie 1864 - 23 mai 1936) a fost un poet simbolist francez, considerat unul dintre cele mai importanți poeți din Franța de la începutul secolului al XX-lea. S-a născut în Honfleur (Calvados) pe 28 decembrie 1864 și a urmat studii de drept la Paris. În 1885 el a început să contribuie la revistele pariziene, iar versurile sale au
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La Double maîtresse" (ed. a V-a, 1900), "Leș Vacances d'un jeune homme sage" (1903) și "Leș Amants singuliers" (1905). Régnier s-a căsătorit cu Mărie de Heredia, fiica poetului José María de Heredia, care era și ea poeta și romanciera sub pseudonimul Gérard d'Houville. El a colaborat la "Le Visage de l'Italie", o carte din 1929 despre Italia prefațata de către Benito Mussolini. "La Canne de jaspe" și
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
Heredia sau sub pseudonimul Gérard d'Houville (), a fost o poetă și romancieră franceză, implicată îndeaproape în cercurile artistice pariziene de la începutul secolului al XX-lea. Marie de Heredia a fost cea de-a doua dintre cele trei fiice ale poetului francez de origine cubaneză José-Maria de Heredia și a fost implicată încă de la o vârstă fragedă într-un cerc literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
literar-artistic în care făceau parte mulți scriitori și artiști care veneau în casa tatălui ei, inclusiv Leconte de Lisle, Anna de Noailles, Paul Valéry, Pierre Louÿs și Anatole France. Viața ei personală a fost oarecum complicată. S-a căsătorit cu poetul Henri de Régnier, dar a avut o relație pe termen lung cu Pierre Louÿs, care a fost, probabil, tatăl fiului ei, Pierre de Régnier (1898-1943). Ea a avut, de asemenea, mai mulți alți iubiși printre care Edmond Versailles, Jean-Louis Vaudoyer
Marie de Régnier () [Corola-website/Science/336513_a_337842]
-
Castiliei, iubirea pentru literatură, poezia portugheză și arta trubadurilor" iar Beatrice a crescut în acest mediu rafinat. Doi dintre fiii nelegitimi ai regelui, ambii figuri importante în panoramă cuturală a regatului se aflau la curte: Pedro Afonso, conte de Barcelos, poet și trubadur, autor a "Crónica Geral de Espanha" și "Livro de Linhagens", si, Afonso Sanches de Albuquerque, fiul favorit al regelui Denis și un celebru trubadur. Căsătoria a fost celebrata la Lisabona la 12 septembrie 1309. Înainte ca nuntă să
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
naos. Cupola bazilicii "Santa Maria della Salute" a fost o completare importantă a linia orizontului venețian și în curând a devenit emblematica pentru oraș, inspirându-i pe pictorii Canaletto, J. M. W. Turner, John Singer Sargent și Francesco Guardi, iar poetul Laza Kostić a scris un poem cu același titlu. Biserică a avut o mare influență asupra arhitecților contemporani imediat după finalizarea să. Printre structurile modelate după aceasta biserică se numără bazilica de pe Sfanțul Munte din Glogówko, construită de polono-italienii Jerzy
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
este o veche clădire venețiană din secolul al XIII-lea, construită de-a lungul Canal Grande în sestriere Cannaregio. Această clădire a fost locuința poetului Pietro Aretino în secolul al XVI-lea, apoi în primii ani ai secolului al XIX-lea a fost cumpărată de familia Levi. După Primul Război Mondial a locuit aici inginerul constructor Gino Vittorio Rava, care a construit Podul Scalzi din
Palatul Bolani Erizzo () [Corola-website/Science/333445_a_334774]
-
locuit aici inginerul constructor Gino Vittorio Rava, care a construit Podul Scalzi din Veneția și a inventat sistemul de restaurare prin metoda cricurilor hidraulice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închiriată pentru o scurtă perioadă de timp poetului Filippo Tommaso Marinetti, care în 1944 a fondat asociația futuristă Cannaregio 5662. Potrivit lui E. Fahy o pictură în ulei de Francesco Guardi , reprezentând "Canal Grande și podul Rialto", prezintă o panoramă venețiană așa cum era posibil să se observe de la o
Palatul Bolani Erizzo () [Corola-website/Science/333445_a_334774]
-
Ioan Moldovan este poet, eseist, redactor șef al revistei „Familia”. S-a născut la 21 martie 1952 în satul Mureșenii de Câmpie, comuna Sava (astăzi comuna Pălatca), județul Cluj. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român. Familia se
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
redacție și în prezent. În ianuarie 1990 este ales redactor șef al „Familiei”. Din creația sa poetică s-a tradus în maghiară, engleză, germană, albaneză și franceză. Colaborează la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii și experimente violente; dimpotrivă, printr-o stăpânire de sine
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii și experimente violente; dimpotrivă, printr-o stăpânire de sine și printr-o luciditate consecventă stării de grație pe care o consemnează, poetul ia pieptiș cărările vieții și ale destinului literar proiectând în albia anonimatului, motive și interogații ale spațiului provinciei pe care eul creator le cerne în pagină, fie sub forma ‘exercițiilor de transparență' și răbdare, fie sub forma insomniilor, a uitării
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
și oboselii de mai târziu. Luând drept martori și confidenți pe Lucrețiu, Horațiu și Eschil pe care i-a buchisit pe băncile facultății, ori pe vreo enigmatică Lavinia, descinsă și ea din personajele livrești, dar adusă în umbra existenței diurne, poetul scrie «perfect senin un poem senin» al tinereții, «despre reflectarea apei în aer/ nota lumina de pe obrazul iubitei/ clătinându-se încolo și încoace». Poemul se naște din notația lucidă care sondează cu prudență realitatea și răsfrângerea ei în sufletul poetului
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]