3,070 matches
-
Sir Henry Frederick Ponsonby, secretarul ei particular (care i-a fost favorabil reginei), nimic nu-i făcea mai multă plăcere Victoriei decît să regizeze funeraliile celor apropiați. Poate un gust morbid al spectacolului? La East Cowes, sicriul Victoriei a fost îmbarcat pe yachtul "Alberta" al prințului de Wales care, în uniformă de amiral, s-a suit și el la bord. Se povestește că, văzînd marele pavoaz coborît în bernă, Albert l-a întrebat pe căpitan pentru ce a dispus acest lucru
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
împrejurări, s-a folosit ne varietur formula Le Roi est mort ! Vive le Roi! (sau The King / Queen is dead !, Long Live the King / Queen). Membrii familiei regale și rudele lor (toți îmbrăcați în alb, conform instrucțiunilor ei) s-au îmbarcat pe vasele "Victoria & Albert", "Osborne" al prințului de Wales și "Hohenzollern" al împăratului, care au traversat împreună strîmtoarea Solent, acostînd la Portsmouth. Trenul funerar ajunge în gara Victoria. Capitala toată este îmbrăcată în mov. Destinația finală este Windsor unde, după
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Regimentul a participat la dezastruoasa campanie din peninsula Gallipoli (1915). În cel de-al Doilea Război Mondial, o întreagă brigadă a căzut în mîinile germanilor în apropiere de Tobruk. Și tot Regimentul 24 (numit ulterior South Wales Borderers) se afla îmbarcat pe vasul care s-a scufundat în timpul expediției avortate asupra portului norvegian Narvik în 1940. Cititorul va fi observat că timp de peste două secole Regimentul 24 Infanterie și-a păstrat neschimbat numele. Prin contrast, trebuie să amintim că la romani
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
jucau o festă mișelească. Cu toate acestea, fu gata la timp, iar când îi sosi taxiul, arăta proaspătă și odihnită în costumul ei negru cu pantaloni și în tricoul crem. Își bău cafeaua de rigoare la aeroport, înainte să se îmbarce pentru zborul spre Londra; având bilet la clasa întâi, putea să se relaxeze într-una din sălile separate, departe de îmbulzeala celorlalți pasageri. Deși se simțea puțin vinovată pentru această izbucnire de răsfăț, constată că se putea relaxa, iar amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu mine la Radisson? Mă întâlnesc cu Carol, Rosa și Roy acolo. —Eu mă duc la aeroport, zise Aidan. Ca să văd dacă nu încearcă să iasă din țară. Este un zbor în seara asta și s-ar putea să se îmbarce și ea. Ce dezastru, spuse Darcey. —Știu, dar nu a fost provocat de Nieve. Și ea e o victimă. Probabil că da, se învoi Darcey. Cred că e un sentiment nou pentru ea. În acea seară, stând cu Rosa, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
al InvestorCorp. —Mulțumesc, zise ea simțind că îi tremurau mâinile. Mulțumesc tuturor. Sunt... aș vrea să cunosc mai multe cuvinte. Sunt... ăă... încântată. Câteva ore mai târziu, amețită de trei pahare de șampanie și încă uluită de această întâmplare, se îmbarca în avionul spre Dublin alături de Neil. Nu vorbiseră aproape deloc pe drum spre aeroport sau în timp ce așteptau avionul (Darcey fusese încă în transă); dar acum, trântindu-se pe locul ei, îl privi și îl întrebă de ce nu îi spusese. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trimiși în case speciale, toate cheltuielile fiind suportate de Fundația Regală. Această măsură era determinată de foametea prelungită și de precaritatea mijloacelor igienico-sanitare, care duceau la mortalitate crescută în rândul copiilor. A doua zi, grupuri de copii așteptau să fie îmbarcați în mașini ale armatei. Mulți plângeau, gândindu-se la clipele frumoase petrecute pe meleagurile natale, neștiind ce-i așteaptă viitorul, unii, doar, erau bucuroși că vor scăpa de foametea apăsătoare ce înconjurase întreaga așezare. Vasile, Mitică și Costică au ajuns
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost incendiată de căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și a devenit luceafărul de dimineață... * * Nu trecuseră decât douăzeci și patru de ore
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fântână, îmbrăcat în costum de scafandru, căutând printre copaci putreziți, printre șerpi, șopârle și oseminte, figurine de jad sau de obsidian, pumnale, vase și bijuterii de aur, ofrande votive, până ce plonjările i-au spart în cele din urmă timpanele. Ne îmbarcăm și plecăm. În autobuz, senzația că am văzut toate piramidele posibile revine. Mereu aceleași pietre fierbinți, mereu aceleași explicații... Fost chirurg, acum pensionar, dr. Huerta, însoțitorul nostru de la Uxmal încoace, e un taciturn de o mare discreție. Vârsta îl constrânge
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
săptămâni. Prima mea reacție, auzind că "eroii" acestei călătorii vor să scoată o carte despre experiența lor, a fost să zic: ce poți să descoperi pe mare în trei săptămîni? Într-un fel, acest autobuz este "corabia" noastră. Ne-am îmbarcat pe el la Ciudad de Mexico și acum, după mai multe "escale", am ajuns aproape de limita sudică a Mexicului. Autobuzul gonește pe o șosea goală, sub un soare asurzitor, printre câmpuri pietroase, cu cactuși giganți, dar am pierdut șirul zilelor
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna nouă apărută pe cer și-atunci am auzit urletul acela neomenesc sfâșiind noaptea, către zori mă îmbarcam clandestin spre Italia, Intraductibil în limba rusă câteva cuvinte spuse de el, apoi râzând către mine, Hai să ieșim să mâncăm ceva, mi-e o foame teribilă! 30 aprilie, Boris e plecat de câteva zile, dar nu și-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
parcarea. Gardianul îi ținu la respect, cu arma ațintită spre ei, până când am găsit duba și am venit spre ei în marșarier. Gardianul deschise ușa din spate a dubei. M-am uitat în oglinda retrovizoare și am urmărit cum se îmbarcă încărcătura. Șușoteau între ei, sorbind cu nesaț aerul rece al nopții în timp ce urcau cu greu în vehicul. Gardianul zăvorî ușa în urma lor și-mi făcu semn cu țeava puștii că pot să plec. Am demarat. South Alameda, numărul 1701, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
faimoasei bătălii. Căpitanul arătă cu degetul spre partea cea mai îndepărtată a golfului. — Marcus Antonius își ascunsese corăbiile acolo, spuse, și adăugă cu părere de rău: Concepuse o strategie disperată și riscantă - să-i adune pe cei rămași, să-i îmbarce pe corăbiile sale puține și să ducă războiul, pe mare, până în Italia. Nu spuse că hotărârea aceea fusese luată după multe nopți nedormite și beții crâncene, precum și după obsedantele neliniști ale clarvăzătoarei Cleopatra. Zise în schimb: — Flota lui Augustus l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra Cleopatra, Julius Caesar mersese în lungul fluviului și cu care, după mulți ani, alături de Cleopatra, care avea treiezci și nouă de ani, se îmbarcase, în locul celui dintâi, Marcus Antonius, pentru glorioasele și disperatele banchete din ultimele săptămâni ale vieții sale. Preotul își dădu seama că accentul grecesc al străinului devenise mai dur; își amintea glasurile tribunilor lui Augustus în timp ce săreau pe uscat în portul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de divinitate, care nu are formă, nici chip, nici granițe. Cortegiul cu torțe ajunge la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul Lunii, ce renaște în fiecare lună. Și întredeschide Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Thot, simbolul cunoașterii. Poate că îi ținuse tovărășie stăpânului palatului în ultimele zile. — Să nu atingi nimic, îi spuse Germanicus fiului său. Trecură de statuia micului zeu, străbătură locul îngust care înconjura palatul și care fusese odinioară o grădină. Se îmbarcară din nou. Marea era foarte limpede. Văzură pe fundul apei, printre pietre și nisip, ceva asemănător cu capul gigantic al unei statui având pieptănătura regală a vechilor phar-haoui. — Trebuie să fi fost o statuie grandioasă, zise băiatul. Capul sculptat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a-l fi trimis din timp la Antiohia pe omul care putea juca mai bine decât oricare altul acel joc crud: Gneus Calpurnius Piso. Un mesaj imperial fu trimis de la Roma la Antiohia, către care Germanicus se îndrepta după ce se îmbarcase la Pelusium. Împărații din dinastia Julia Claudia, precauți, au scris doar documente și orații oficiale, autobiografii solemne, opere cu caracter literar. Olimpicul Octavianus Augustus, de pildă, pe lângă operele politice, făcuse câteva încercări literare și scrisese niște poezioare pornografice, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
la el ca un tată și declară că se supunea bucuros. Împăratul nu răspunse; buzele i se relaxară: se liniștise. Adolescenta Junia Claudilla Astfel, la douăzeci și unu de ani, Gajus Caesar se întoarse, după multe luni, în portul din Capri, se îmbarcă și ajunse pe continent. Printr-o mare ceremonie, la Antium, în vila de pe malul mării despre care mai apoi s-a spus că i-a aparținut lui Nero - în realitate, familia imperială avea pe litoralul și pe insulele din Tyrrhenum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el nu renunța fiindcă aproape că nu-i mai rămânea altceva ca să se simtă viu. Copiii apăreau pe neașteptate, îmbrăcați extravagant, alături de însoțitori, mai ales greci și sirieni, care supravegheau acel du-te-vino, și dispăreau în camerele secrete; la fel de rapid erau îmbarcați cei care plecau. „Acele sphintriae ale lui Tiberius“, comentau marinarii. Și fiindcă un scandal de moravuri e o lectură mai plăcută decât o genealogie imperială și, în același timp, o puternică armă a urii, mai mulți scriitori faimoși din secolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să călărească ore în șir în nopțile cu lună, la lumina slabă a torțelor, asemenea barbarilor sciți. Lăsând-o la Villa Jovis pe tânăra lui soție, Ennia, foarte frumoasă și prea puțin educată, se duse în portul Capri și se îmbarcă pe obișnuita liburna, ca să debarce la Misenum și să se îndrepte apoi spre Roma. Dar îndată ce liburna ieși din port, Ennia se așeză alături de Gajus în de-acum faimosul portic al bibliotecii, privi în jur, îi mângâie părul cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acela dezolant încercă un salut stângaci. Nu-l privi, dar auzi un glas cu o cadență dialectală, barbară, zări un chip care i se păru animalic - fu străbătut de un fior de spaimă retrospectivă. Îi aduseră calul. Poruncise să fie îmbarcat Incitatus, calul de culoarea mierii care îl urmase de la Misenum. Sări direct în spinarea lui, fără vreun sprijin; neliniștea îl sufoca. Se duse la terasa unde se ridica vila pe care n-o văzuse niciodată; ceilalți, cu excepția comandanților escortei, mergeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ușile atârnând în balamale, murdăria veche. Nu era nici măcar o mobilă dintre cele pe care și le imaginase. Numai bănci, mese urâte, grămezi de paie, vechi draperii aruncate una peste alta. Îl zări pe blândul Helikon, ce reușise să se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
momentul acela i se păruse o idee bună, dar berea și curaçao albastru laolaltă cu Valium combinate la peste 35 de grade, fără apă, n-a fost un lucru prea înțelept. — Adriana, trezește-te. Leigh? Cred că trebuie să ne îmbarcăm. Leigh deschise un ochi fără să se miște din loc și privi cu o claritate surprinzătoare. — Unde suntem? — Haideți, trebuie s-o luăm din loc. Mai rău decât să ne urcăm în avionul ăla este să dormim aici la noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Uau, ce securitate beton au ăștia, mormăi Leigh în timp ce își croiau drum spre o tablă pe care scria DIVI DIVI 6:00 PM. Ador aeroporturile care nu te inoportunează cu filtre cu raze X și detectoare de metale. S-au îmbarcat fără prea mare tam-tam în avionul cu șase locuri, doar pilotul le-a aruncat o privire ciudată când a văzut-o pe Adriana dând gata ultimul strop de curaçao și adormind instantaneu sprijinită de hublou. Zborul n-a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe el. Ultima dată când îl văzuse pe tatăl lui, Pfeffer stătea pe un peron, fluturând mâna în semn de adio spre un tren plin cu copii care se îndrepta spre vest, spre siguranță. Eu l-am văzut pe Pfeffer îmbarcat într-un vagon de vite care mergea spre est, spre Auschwitz. El își amintește niște brațe puternice care l-au ridicat de pe un schif. Pe spatele pozei pe care Pfeffer o ținea în camera lui era scris Prima plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]