1,358 matches
-
tale, altfel nu prea mă dădeam în vânt. Hmm! Ce ți-e și cu cafeaua asta! Cică devii mai ager la minte și te ține treaz. Eu însă n-am fost niciodată un adormit, așa că nu ai motive să mă îmbii cu cafea să mă trezesc și mintea mi-e ascuțită ca briciul. Ai tu de zis ceva împotrivă? - Nuu! Ce-ți veni acum, de cârtești contra cafelei? Te treziși cu fața la cearceaf? Doar a început să-ți placă și ție, dreasă
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
rozându-și un colț al mustății lui încărunțite și în ochi i se aprinse o luminiță. - Ca să mă îmbunezi, ar trebui mai mult, decât o cafea. Înainte mă mai pupai, uneori mai mă stimulai și cu altceva, acum însă mă îmbii mereu cu cafea. - Ia uite la el, la ce îi stă mintea! E postul mare, păcătosule! Dispari mai repede și nu mă mai ispiti să zic vorbe rele, că fac pomană azi și mă bagi în păcate. Florica se stropși
ÎN AMINTIREA CELOR PLECAȚI DINCOLO DE ALBASTRU de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378381_a_379710]
-
expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de o aleasă profunzime, nu întâmplător, picturală. Priviți din simeza panoramată a Timpului indiferent „Năluciri, umbre/ la ferestrele sufletului“! Oricâte angoase ne-ar oferi trecerea vremii, amurgul iubirilor intense, suita zădărniciilor absolute
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
vine, Ne-mpărtășim cu toți în frumusețe, Ne-ating cu-aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Steluța CRĂCIUN Referință Bibliografică: Plouă cu mir / Steluța
PLOUĂ CU MIR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378493_a_379822]
-
Ne copleșește iarăși înflorirea, Adusă de stigmate și pistile. De-ar fi mereu așa nemărginirea, Nutrită de culori și clorofile, Am regăsi aceleași căi fertile, Să ne sporim și gândul și privirea. Rămânem ancorați în răsărituri, Chiar dacă bezna nopții ne îmbie, Noi alungăm cutume și-alte rituri, Lumina doar, coloană să ne fie. Și construim legende noi și mituri, Cu soarele stăpân, pe veșnicie. MODUS Am căutat, mereu, o manieră Prin care frumuseții să-i dăm formă. Atunci ni s-a
EST MODUS IN REBUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378513_a_379842]
-
aș vrea, Să vă studiez inima. Să văd ce pot găsi în ea, Dacă seamănă cu a mea, Virtual doresc să fie, Pentru o simplă prietenie. Acolo, aș vrea să fie, Un izvor de bucurie, Ce pe toți să ne îmbie, Cu dragoste și veselie. Eu doresc prietenie, Ca să-mi fie dată mie, Mai doresc sinceritate, Și un dram de voluptate. Așadar, superbă doamnă, Ce aveți un iz de toamnă, Aveți loc și pentru mine, De puțină prietenie. Referință Bibliografică: Superbă
SUPERBĂ DOAMNĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378518_a_379847]
-
Toate Articolele Autorului De visurile mele, e-nvolburată marea... E marea-nvolburată De visurile mele, Ce-așteaptă-nfrigurate, Tocmai din timpuri grele, Din templul amăgirii Să simtă vânt în vele. În cuget ele-nvie, Dar sunt pe dată-nvinse De soarta ce îmbie Pe căi demult apuse Și parc-ar vrea, în vrie, Să îmi oprească zborul, Să nu-mi ating zenitul, Să nu îmi simt menirea. Din adâncimi, pământul Îmi roade rădăcina Și-mi tulbură avântul De-agită rău și marea. De
DE VISURILE MELE, E-NVOLBURATĂ MAREA... de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378560_a_379889]
-
care nu este decât un măr al Discordiei. Cum ar fi să încercăm să concepem, fiecare după puterile sale, mici meditații pe care să le publicăm sub numele literar de Eseuri dar în ciclul de „Scurte Meditații” care să ne îmbie să le citim. Ar fi un început de colaborare frățească. Un pact de neagresiune între câine și pisică. Dar nu ca cel semnat „de comun acord” de Băsescu cu Ponta, devenit o platformă de injurii reciproce care continua și astăzi
SCURTE MEDITAŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378508_a_379837]
-
Să aduni din cele bune Nu-i și asta pan’ la urmă Searbăda deșertăciune? Câte zile de durere, Câte nopți de neodihna, Nicăieri inima noastră N-a găsit un strop de tihna. Nu e alta fericire Pentru om decât sa-mbie Pantecu-i cu-agoniseala, Sufletu-i cu veselie. Dar în vreme, pe-ndelete A-nteles sufletul meu Că s-aceasta însăși vine De la bunul Dumnezeu. Cine poate să mănânce, Să se bucure-n vreun fel Dacă nu-și găsește toată Bucuria lui
ECCLESIASTUL SAU PROPOVADUITORUL CAP.II – ZADARNICIA PLACERILOR LUMESTI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378811_a_380140]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > RÂS DE COPII Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Râs de copii Prindeam bondari și fluturi zglobii Ascunși printre călțunași și norele, Având timpu' aliat, știam să-l îmbii, Cu jocuri, cu râs de copii pan' la stele. Și iedera blândă, cu sfielnici ciorchini, Mă- ncerca, mă privea, martor mut, Să vadă de-ocrotesc muguri fini, Trandafiri rubinii, vas sfințit, dar tăcut, Cupe plăpânde, mustind de frumos, În care
RAS DE COPII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378832_a_380161]
-
undeva, bineînțeles secondate de Ionuț. Fusese o vară fierbinte, cu zile frumoase și minunate, iar toamna și-a făcut apariția cu zile scurte și deseori mohorâte. Zilele calde s-au dus, dar soarele încă mai zâmbea printre perdeaua de nori, îmbiindu-te să te bucura de frumusețea și culoarea acestui anotimp plin de mister. Marea de verdeață se îngălbenise, iar vântul tomnatic își făcea treaba cu sârg, scuturând frunzele și așternându-le pe pământ, grațios, ca într-un dans, într-un
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378852_a_380181]
-
din 04 aprilie 2017. Când sunt copil și mă trezesc Și prima dată gânguresc Prinvind la voi cu duioșie, Eu spun frumos o poezie. Când sunt școlar și anu-i gata Și vine mama și cu tata, Când domnu-nvatator ma-mbie, Eu spun frumos o poezie. Când ouă roșii mama face Și cozonaci gustoși ne coace, Când totu-i viu și veselie, Eu spun frumos o poezie. Când mosul Laie canta-n struna Și fete și băieți s-aduna La nunta
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Și toate trec, nu stiu ce ... Citește mai mult Când sunt copil și mă trezescSi prima dată gangurescPrinvind la voi cu duioșie,Eu spun frumos o poezie.Cand sunt școlar și anu-i gătaȘi vine mama și cu tata,Cănd domnu-nvatator ma-mbie,Eu spun frumos o poezie.Cand ouă roșii mama faceSi cozonaci gustoși ne coace,Cănd totu-i viu și veselie, Eu spun frumos o poezie.Cand mosul Laie canta-n strunaSi fete și băieți s-adunaLa nuntă care va să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
obiectul de artă în sine. Un volum axat pe starea bilanțieră a vieții, în pondere elegiac, dar cu o alură bărbătească, uneori cu tente de revoltă, nu numai contemplative, fac din lectura plăcută și o terapie existențială. dincolo de mine - timpul îmbiindu-mă să mă joc dezinvolt cu vîrsta s-o arunc peste orizont ca pe-o silabă frîntă dintr-un cuvînt ce abia încape-n dicționar- Vocea Mării Temele, de multe ori reluate ( spunea scriitorul Eugen Dorcescu într-un interviu că
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
pfu, pfu. Radu văzu gestul iubitei sale și începu să zâmbească. Bătrânul lui tată dormea de ceva vreme în spate, legănat de mișcarea mașinii. În autoturism era cald și plăcut. Radioul tocmai difuza în surdină o melodie lentă, ce te îmbia la visare. La un moment dat Adrianei chiar i se făcuse somn. În ultima vreme nu mai dormise suficient, ca pe timpul zilei să fie proaspătă. Nici dușurile de dimineață nu o ajutau prea mult. Într-un fel se bucura că
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
dușmani ai ADEVĂRATULUI Dumnezeu. Admir sincer credincioșii Domnului Dumnezeu numit Alah. Ei sunt cinstiți deoarece credința lor nu admite intermediari care pot ierta păcate. Ei, în comunicare nemijlocită cu Alah, trebuie să se apere cum pot de păcatele care-i îmbie din stânga și din dreapta toată viața. Marele lor Învățător Mahomed, ale căror cuvinte le sunt reamintite de Muezini care nu sunt preoți ci simpli cititori ai Coranului, îi învață să se roage pentru ei cât și pentru dușmanii lor care trebuie
DUMNEZEU ESTE PRO SAU CONTRA? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379868_a_381197]
-
Că n-ai văzut-o niciodată! Am răspuns țâfnos: și ce dacă! Da’, se ruga mama de mine, eu n-am văzut-o de multă vreme, măă! Și ce dacă! răspundeam impasibil. -Hai, mă, că e frumos la Piatra! mă îmbia blând, ca un iscusit agent de turism. Ai să vezi acolo...Și mi-a înșirat toate minunățiile pe care am să le văd pe acel tărâm de basm: căței, pisoi, mânji și iezi jucăuși, găini moțate și bibilici, ăhăă! Ascultam
MĂ IARTĂ, MAMĂ!.. de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379871_a_381200]
-
VENIT TOAMNĂ..., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013. Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut. În jurul meu natură se pare că moare, Dar dorul iubirii renaște mai nou, mai acut. Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș, Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie. Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgaș Ce-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie. Citește mai mult Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare.Privindu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
de frăgezie. Citește mai mult Frunzele cad, se aștern că un covor pe cărare.Privindu-le, îmi trezesc nostalgii din trecut.În jurul meu natură se pare că moare,Dar dorul iubirii renaște mai nou, măi acut.Pastelul de toamnă mă îmbie cu surâsul gingaș,Mă-ndeamna să sorb licoarea iubirii târzie.Molatec mă las să lunec pe-acelasi făgașCe-am străbătut cândva în anii mei de frăgezie.... XVII. DOAR AMINTIRILE...., de Ana Georgescu , publicat în Ediția nr. 976 din 02 septembrie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
Tu care acuzi păcătuiești mai mult decât unul care păcătuiește iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim ! Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În lacrimile toamnei În ropot plânge toamna cu lacrimi din nori stoarse, Ori burnițează în ceață plumburie. Iar bătrâne răceli bat cu durerea în oase, Să-și caute remedii la farmacie. * Legumele îmbie cu aroma și gustul, Când Fortuna își varsă coșul în obor. La cramă, în butoaie, de zor spumegă mustul, Când ramuri plâng cu lacrimile frunzelor. * Adoarme cer cu stele în plapuma norilor, Iar vântul viscolește în amintire. Încărunțește natura de
ÎN LACRIMILE TOAMNEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381819_a_383148]
-
Tu care acuzi păcătuiești mai mult decât unul care păcătuiește iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim. Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
de cuvinte albe. Doar frunza a căzut cărunt căldura soarelui se scurge-n amintire. A venit iarna iubito, peste oraș, peste privire... doar albul a rămas imaculat abluțiunea unui gând înalt peste distanța dintre noi, ca o litanie ce ne-mbie la poezie. Referință Bibliografică: A venit iarna iubito / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1427, Anul IV, 27 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
A VENIT IARNA IUBITO de PETRU JIPA în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382087_a_383416]
-
timp, într-o altă epocă acesta era un loc special, în care secretele tuturor erau dezvăluite în totalitate. Spațiul atingea instantaneu coardele sensibile ale oricărei ființe omenești care-l pătrundea... în fiecare suflet prezent, înmugurea o stare unică, magică, care îmbia inexplicabil la confesiune. Și parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
din Bucovina împânziseră globul cu numele lor și acum se reântâlniseră spre a povesti despre copilăriile lor fericite. - I-a zi, măi vere, cum ai mâncat tu numai fripturi și cartofo prăjiți în armată și ai fumat numai kent, îl îmbia unchiul Mitică pe unchiul Gică să povestească. Toți s-au oprit din băut și mâncat și îl priveau curioși pe unchiul care nu prea avea chef de povestit, dar nu avea încotro. Am plecat cu trenul într-o noapte de la
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]