766 matches
-
trebuie să preia comanda aici. Puteți avea încredere în caporalul Mohamed. Iar soția lui știe să folosească radioemițătorul. Făcu o pauză ca să înghită. — Aici nu se întâmplă niciodată nimic. Locotenentul medita, în timp ce Souad servea ceaiul clocotit și dulceag, parfumat și îmbietor. îi plăcea sergentul, se simțea bine în compania lui și era singurul dintre oamenii săi care-l putea prinde pe fugar. Poate tocmai din cauza asta, în mod aproape inconștient, încerca să-l țină deoparte, pentru că în adâncul sufletului său continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ani. În timpul acesta, viața lor s-a adăugat vieților celorlalți copământeni, ca a orcărui soț și soție, deși căsătoria urma să aibă loc peste numai două săptămâni. Totul - normal; totul - echilibrat, în raport cu problemele pe care un trai tihnit, modest și îmbietor la tot mai bine, făcea, din acest cuplu, o pereche de invidiat, pentru mulți din preajmă. Se iubeau, se respectau, fiecare străduindu-se să facă din viața celuilalt un izvor de permanente satisfacții, de autentice bucurii. Ambii au locuri sigure
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
găseau în cale, o armată de neîmblânzit care se apăra pe sine cu o furie de necrezut, în stare să înfrunte, să distrugă și să înfulece într-o clipă orice dușman. Nimeni nu îndrăznea să se pună cu cea mai îmbietoare îmbucătură a selvei, până și jaguarul și omul - cele mai de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui bar și cerură două sticle de bere foarte rece. Foarte rece! E atât de ușor...! Chelner! Încă o bere... Și, după o clipă, sosea atât de rece, de spumoasă, galbenă, transparentă și îmbietoare ca și cea dinainte. Și ca să le țină tovărășie, un ceviche cu raci, și niște creveți la grătar, și niște gustărele cu șuncă slabă, și niște feliuțe de brânză... — Spuneți ceva, părinte! — Taci din gură, fiule, ca n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sardeluțe prăjite, fiule? — Aș mânca „toate“ sardeluțele prăjite, părinte. Pe toate! Dar aici nu sunt sardele. Încă puțină șuncă? — Bine. Încă puțină brânză? — Bine. Încă o bere...? — Îhî! — Chelner! Două beri... Și, după o clipă, soseau: reci, spumoase, galbene, transparente, îmbietoare... Ia, uitați-vă, părinte! — Nu fi bestie, că eu sunt preot... Oricât ați fi de preot. Ia, uitați-vă. Ce fustă are...! Lasă-mă în pace. Mai dă-mi niște ceviche! — Poftiți niște ceviche. Și negresa aia? La naiba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nord la Sud, și Bulevardul Libertador, de la Est la Vest, se deschideau ca niște artere gândite pentru trafic, dar deja după doi ani de la inaugurare, se dovediseră incapabile să atenueze, măcar și ușor, marea problemă. Închise fereastra și privi patul îmbietor, whisky-ul și baia mare ce se deschidea în capătul camerei. — Ce grozav ar fi dacă progresul ar exista doar de la uși spre înăuntru! șopti el. Ce grozav ar fi! Se îmbrăcă și coborî în stradă. Părăsi curând marile bulevarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poezie care, ca și restul poeziilor ce aparțin adepților acestei tendințe, nu reprezintă absolut nimic. În fantezia halucinantă a parnasienilor, antichitatea capătă culori vii, picturalul, vizualul dominând totul: nimfe apetisante cu sâni albi, coborând din spații marmoreene, cu corpuri grațioase, îmbietoare, de culoarea petalelor de roză, împrăștiind parfumuri de trandafir, levănțică, liliac, cu îmbrățișări mlădioase, într-o muzică misterioasă a harpelor, cu apariția bacantelor într-un ménage à trois, ”triplu delir“ etc. Pe de altă parte, Nordau ne avertizează că parnasienii
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
din colțul gurii, n-am mai zis nimic. Iar Gula: - Fratele tău te așteaptă afară, uite-l aici, ieși de-aici, ieși de-aici, ieși de-aici. O altă femeie aduse o bucată de piatră pe care erau Întinse bucate Îmbietoare, o alta aduse apă rece, iar Gula se porni să strige tot mai tare: - Ai masă, ai apă, și aici e casă răcoroasă. Fratele tău mănâncă bine. Poftă bună, Hamu bun, poftă bună, de ce nu-l chemi și pe Hamu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ar fi un Întreg regiment de marinari, după cum se aude. Dumnezeule mare! exclamă el rîzÎnd mirat. Doamne! — Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tine, mîndră stradă! Și seara, vom călca pe covoare moi și luxoase În mijlocul veseliei, căldurii și fericirii scînteietoare din Încăperile mari și luminate ale nopții, pline de acordurile plăcute și molcome ale viorilor, acolo unde cele mai frumoase și mai Îmbietoare femei - preaiubitele fiice ale negustorilor, bancherilor, milionarilor sau văduvele tinere, bogate frumoase, iubitoare și singure - trec cu pas ușor, mîndru și legănat, cu o expresie de duioșie superficială pe chipurile lor frumoase și delicate. Și cea mai frumoasă este a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
micul dejun. Iar mirosul mîncărurilor lor - contopit cu emoția noastră puternică, cu mirosurile tari, dar sănătoase, ale animalelor, cu bucuria, frumusețea, farmecul și măreția Înălțătoare a dimineții și a circului care se instala - ni se părea mai Îmbătător și mai Îmbietor decît orice mîncare pe care o văzusem sau o gustasem vreodată. Îi vedeam pe artiști mîncînd un mic dejun uriaș, savurat cu toată pofta forței și puterii lor; mîncau cotlete prăjite enorme, fripturi de porc, hălci de slănină, zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în fond. Fiecăruia îi venea rândul cam de două-trei ori pe semestru. Atunci, profesorul de serviciu venea la slujbă cu farfurii și pahare de plastic, termos, sticle, oale, caserole. Când profesorii coborau în pauza de la ora 11, cancelaria mirosea la fel de îmbietor ca orice restaurant cu specific tradițional. Unele profesoare erau renumite pentru spiritul lor culinar: una pentru plăcintele cu varză, alta pentru brânzoaice, alta datorită salatei de vinete care îți lăsa gura apă. Drept e că existau și dascăli faimoși pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
erau invariabil invitați în sala de susținere din care se scoseseră băncile, iar pe mesele dispuse în potcoavă tronau, acoperite cu fețe de masă, platouri cu friptane, ciozvârte, fleici, antricoate, cașcavale, înghețate și torturi cremoase cu glazuri din cele mai îmbietoare. În centrul potcoavei adăstau lăzi de sucuri, vinuri, șampanie. La asemenea agape luau parte cel puțin treizeci de educatori. Festinul se prelungea până seara, după care cei mai bazați chemau un taxi și se prăbușeau în el. Cioflingarii, majoritar tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se văzu asaltat de vânzători ambulanți care își lăudau, țipător, marfa. Un bărbat, cu făină pe față, semănând cu un clovn, mâna din urmă un asin, în vreme ce, peste drum, niște prostituate, purtând centuri de castitate, îi ofereau cheile cu gesturi îmbietoare. Într-o vitrină, Julius zări o mumie expusă, ceea ce i se păru din cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mea din ultimul timp. O puzderie de treburi neplăcute se adunaseră de câteva luni ca niște nori amenințători la orizontul meu mental, dar în ziua aceea simțeam că scăpasem de povara lor și că ele zăceau în fața mea, neamenințătoare, chiar îmbietoare, ca un șir de lespezi pe care puteam să pășesc spre un viitor mai luminos. N-am mai pierdut vremea în pat. M-am sculat, am făcut un duș, mi-am pregătit ceva de mâncare, am spălat vasele, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îi făcu cu degetul lui Thomas și îl expedie cu cuvintele de despărțire care încă mai erau proaspete în mintea lui treizeci de ani mai târziu, când chicotea cu fratele lui Henry amintindu-și de incident, lângă căminul cald și îmbietor de la Heartland Club. Probabil inspirat de vizita lui la studiourile Twickenham, Thomas își instalase câteva orificii de observație în diverse locuri cheie din blocul de birouri Stewards când deveni președintele băncii. Îi plăcea să știe că putea spiona oricând voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
vedere geopolitic-militar, alcătuind pe hartă o curioasă asemănare cu Baronul Münchhausen din profil. Arc muntos, deltă trifidă, șapte cetăți, Porțile de Fier, Insula Albă, populație în mișcare. Deși o treime trăiește încă în mediul rural, spiritual practic lichidată. Tradițiile coji îmbietoare pentru turiști precum murătura lângă purcel. Lumpen proletariat în destrămare, cu accente de isterie. Halucinația colectivă, hipnoza în masă, mânuirea curentelor lunare pot da aici rezultate deosebite. Intelectualitatea pretinsă, vlăguită, și aici isterie, infantilism, mania persecuției, bonjurism, slugărnicie, indiferență, obtuzitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luptă. În aerul limpede și rece se vedea printre corturi un du-te-vino de oameni - de la diatanța aceea păreau furnici - și de care. Deodată, vântul aduse mirosul de jăratic și de panis militaris, făcută din făină, apă și sare, un miros îmbietor pentru cei aflați la capătul unui marș lung. Pe lângă mirosul de pâine se simțea un altul, mai greu. — Ceapă, usturoi și praz - Valerius adulmecă aerul. Aș mânca o strachină întreagă. — Eu aș înmuia în sos multă pâine. — Cum fac soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
negustorului de pește la care Vitellius îl trimitea să scotocească după delicatese pe care ceilalți bucătari nu le băgaseră în seamă; în fața depozitului negustorului de marmură văzu o copie a zeiței Venus ieșind din apă, care-i aruncă o privire îmbietoare. Se opri gâfâind în fața prăvăliei negustorului de mantii. Intră precaut ca un hoț și, urmărit de privirea neîncrezătoare a negustorului, aruncă pe tarabă câțiva bănuți și cumpără o mantie. Alese una neagră. Cu mantia împăturită sub braț, o luă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
supăr, ci îi privesc îngîndurat, cu lacrimi, se apropie de mine, stânjeniți, până încep să vorbesc cu ei în bengali și le împart gologani. Mă conduc cu alai, până la capătul satului. O seară puțin răcorită de ploaie, dar senină și îmbietoare la drum. Curând rămân singur pe șosea. Trec câteodată mașinile spre Calcutta, cu faruri mari, aprinse. Câte un om, doi, grăbiți. Mă întreb, așa, ce devreme se culcă oamenii în India!... Îmi amintesc atunci de Bhowanipore, și parcă un val
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o parte au rămas uitați într-un hârb de oală... După multă vreme, gospodarul a avut nevoie de oala cu pricina, dar... Ei! Aici i-aici! Când a pus mâna pe oală, a simțit că adie o miroaznă plăcută și îmbietoare, iar pe fundul oalei licărea o zeamă lăsată de boabele uitate... La început, omul a stat pe gânduri: să guste sau să nu guste din zeama ceea? Până la urmă, curiozitatea a învins și cu mare precauție a gustat din lichid
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
se zbată ca doi hulubi speriați sub bluzița bine struniă pe trup... ― Nuuu... Nu sunt misterios, ci... nu mă pricep... ― Vai! Cum se poate? Un tătic atât de tânăr... Atât deee... - și-a mieunat pisicește vorbele cu alint, privindu-l Îmbietor... Gruia a plecat ochii, neîndrăznind să-i susțină privirea zburătăcită de pe cărbunii din străfundul ființei ei... ― E abia născut. Are doar cinci zile - a reușit să Îngaime Gruia, tulburat de-a binelea de „fluidul” dogoritor ce se revărsa de dincolo de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două ore de când se trezise, dar nu se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se mai întâmplase de foarte multă vreme - de acel display întunecat, dar îmbietor, și de tastatura pe care aceeași nelipsită (dar care, paradoxal, lipsea exact atunci când aveai mai mare nevoie de ea) Lucia o ștergea la diferite interval de timp de praful care se depunea cu o plăcere teribilă. Folosea o cârpă moale
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă. în fond, își spuse sieși, era cu soțul ei la un restaurant și era firesc să se simtă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]