741 matches
-
și povestește altă istorioară. Reguli Nici un elev nu are voie să alerge mai devreme de a pronunța cele patru cuvinte. Jucătorii trebuie să alerge până la linie și să se întoarcă înapoi la loc. În timpul alergării jucătorii nu trebuie să se îmbrâncească sau să-și pună piedici. 19.Portița de scăpare Jucătorii stau în cerc cu picioarele depărtate. Doi din ei sunt în afara cercului. La un moment dat, unul trebuie să prindă pe celălalt. Cel urmărit își găsește scăparea intrând printre picioarele
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
în cercul său. Jocul se continuă astfel până când toate pietricelele au fost adunate. Câștigă jucătorul care a reușit să adune mai multe pietre. Reguli De fiecare dată nu se culege decât o pietricică. Nu este voie ca jucătorii să se îmbrâncească. 11.Câinele și pisica Materiale - 2 batiste, două mingi. Elevii stau în cerc cu fața spre interior. Copiii stau jos cu picioarele încrucișate sau în picioare. Din batiste se fac niște gheme, unul fiind „câinele” iar celălalt „pisica”. Înconjurând cercul
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
prins de cel urmărit, alți trei elevi le vor lua locul. Reguli de joc Vânătorul, vrabia și albina au voie să alerge în orice direcție atât prin afara cercului cât și prin interior. În timpul alergării nu este voie să se îmbrâncească nici un jucător din cei care formează cercul. Se va avea grijă ca toți elevii să alerge. 19.Cursa iepurelui Elevii se împart în 2-3 echipe egale ca număr, așezate în flanc câte unul. În fața echipelor se marchează o linie de
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la cei doi bărbați. Traversau drumul, îndreptându-se spre ulițele înguste ale satului, ca doi prieteni care se sprijină unul pe altul după o beție. — Aici. Bărbatul îl îmbrânci spre o ușă. Intrară. Bărbatul închise repede ușa în spatele său, îl împinse pe Valerius la perete și-i puse pumnalul la gât. — Din clipa asta să-ți ții gura. Pentru totdeauna. Altfel... Agită pumnalul. — Ne-am înțeles? — Spune-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spate, și atunci înainta și el cu pas mai hotărât. Domnul cu teancul de reviste sub braț îl privea cu simpatie și deschise chiar gura, parcă ar fi vrut să-i spună ceva. Dar în clipa următoare Adrian se simți îmbrîncit cu o neașteptată forță și, înveselindu-se deodată, fără motiv, se trezi, strivit din toate părțile, în ascensor. Cladova tresări și întoarse brusc capul. Femeia tocmai se apropiase de ușă. - Evident, ea este, Leana, șopti Hrisanti zâmbind misterios. N-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi mă opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep să rîd. Noi Începem să rîdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
gînd săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești, umpic să vedeme ce putem găsi să-i Înfigem În cur homălăului ăsta, să vedem cît de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vînt afară din mașină și ne Îmbrîncesc pe o scară. Scări. Putem vedea treptele de sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
faptului că pînă și aici, cînd sînteți singuri, departe de privirile furioase ale adulților și ale celorlați copii, el e tot Micuțul Stevie iar tu ești tot Celălalt Puști 0000000000000000000000000000 Du-te-n măta 00000Du-te-n măta, Înjuri tu În timp ce-l Îmbrîncești pe Stevie În josul dealului, iar puștiulică Își pierde echilibrul și cade. Prinde viteză coborînd pe mormanul abrupt și instabil de cărbuni alunecă pe partea cealaltă a muntelui pînă la bază; fix În gura deschisă a buncărului În care de regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
într-o revistă din Bacău. E un octombrie de zile mari în grădină. Grădina cu 10.000 de imagini, trimite Șichy la imaginea tibetană a lui Ion Mircea, Copacul cu 10.000 de imagini. Tano se repede în salturi. O îmbrîncește pe Miss Deemple, să-i arate drumul spre fundul curții, unde-i place să lenevească în bătaia soarelui, ba chiar să doarmă dus, în frunze. Pe cîinele meu (castrat, fapt neluat în seamă de veșnicele lui musafire, Dunguța și Gipsy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la pomană și pe urmă degeaba te-ai mai duce! strigă Pavel sfătos, înapoindu-se degrabă la conac. ― Fire-ar a dracului! bombăni baba, văzîndu-și de treburi, parcă nici nu I-ar fi văzut și nici auzit. În vreme ce mulțimea se îmbrîncea în jurul magaziilor, unii mai îndrăzneți se ciorovăiau din pricina vitelor. Marin Stan scoase din grajduri o pereche de boi și voia să-i ducă acasă, Leonte Orbișor era indignat și răcnea: ― Să-ți fie rușine să pui tu mâna pe boi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care-și petrecuse adolescența printre cărți : „Focul e un fel de a fi al energiei. Gândul e și el un fel de energie, așa că și melancolia poate arunca flăcări pe nări“. El pufni : „Asta vă învață la Medicină ?“. Ea îl îmbrâncise ușor, dându-și seama că, sub pretextul acestei conversații, el își apropiase prea mult obrazul de al ei : „Asta nu se învață la școală“. Filip era gata să glumească pe seama osârdiei ei de a învăța, „o tocilăreasă“, adică nu doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Cosminei. — E greu, nu-i așa... ? — Nici nu știu dacă e mai greu pentru mine sau pentru el... Încep să mă gândesc... deși sună cam aiurea... Poate că moartea lui n-a fost tocmai un accident. — Zici că l-a îmbrâncit cineva pe scară ? L-a lovit cu ceva ? Auzi, da’... lipsește ceva din casă ? — Nu despre hoți e vorba. Și nici nu știu, dacă a intrat cineva, pe unde putea s-o facă ? Legistul n-a găsit niciun alt semn
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sâni. — Te omor, auzi ? mârâi, cu ochii injectați. Dar era mai mult un îndemn către sine și un fel de a mări groaza femeii, al cărei tremurat îi înfierbânta mințile. Nu-i plăceau însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie, căzând în genunchi. O îmbrânci până pe marginea patului și o lipi cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
însă ochii ei care-l priveau nesupuși, îmbrâncindu-l parcă. Și atunci o întoarse cu spatele, strângându-i ceafa ca într-o menghină. Și, ca să înțeleagă ce vrea, îi trase un ghiont, încât femeia se încovoie, căzând în genunchi. O îmbrânci până pe marginea patului și o lipi cu fața de așternut. Îi ridică rochia peste coapse, îi smulse chiloții și îi aruncă într-un colț. — Ce faci ? strigă ea, privind fața îngrozită a fratelui ei. Ne vede, oprește-te ! — Ne vede
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cazanele aburinde. Mulțimile coborau dinspre Mitropolie ca un zid îmbrâncit, o lavă curgând gros din toate părțile. Primul pe care îl izbiră fu Costică Ologu. Cârjele îi săriră în lături ; rămase încă o vreme în picioare, căci trupurile care îl îmbrânceau din toate părțile îl și țineau să nu cadă. — Ho, oameni buni, opriți-vă ! strigă Ologu, dar nici măcar el nu se mai auzea. Căci, laolaltă cu vălătucii groși ca pâsla ai mâncării, veneau acum sunetele tușite ale mega fonului : — Apropiați
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unul, o trăsătură de la altul, alcătuise un fel de portret colectiv cu ceva de la fiecare, dar asta n-o ajuta să identifice pe nimeni. Mai repede, striga la ei din ascunzătoarea luminii puternice o voce care pur și simplu îi îmbrâncea, următorul ! Privi în jur, dincolo de scaun nu mai era nimeni și nici în urma ei, așteptându-și rândul. Și totuși, căzuse, poate din cauza luminii care o orbea, poate din cauza repezelii nătângi cu care se supunea, ca o somnambulă, vocii aceleia. Bocancul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un fel de furtunuri de cauciuc, cu tot felul de unelte, altminteri folosi toare la casa omului, dar rotite amenințător pe deasupra capetelor. Înarmați. Împotriva cui, Alexandre, vru să întrebe, dar nu mai era lângă ea, unii îl țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei continuau să-l târască și nu știai de ce îi căzuse bărbia în piept, dacă într-un gest disperat de apărare ori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aminti brusc Calu, arătând spre Marchiză. Nu ți-am văzut mersu’ pe faleză ! Tu ce ne arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ia ? Maca o privi lung, apoi își lăsă ochii în jos. De data asta nu voia să răspundă. Nu i-ar fi plăcut. Tocmai de aceea fata înțelese cu totul altceva. Își propti palmele în pieptul lui și îl îmbrânci. — Ești ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scurt. Polițistul se aplecă peste masă și îl înșfăcă pe Maca de guler. Celălalt se apropie până la o palmă de el, privindu-l cu dispreț : — Crezi că e destul să fii îmbrăcat în haină de piele ca să fii șmecher ? Îl îmbrânci înainte ca lui Maca să-i dea prin cap să reacționeze. Tili își puse mâna peste a lui, liniștindu-l. Asta da, treabă deșteaptă, constată omul în haină de piele. Apoi își trase un scaun pe care îl încălecă : Eu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gura bătrânului ca floricele de porumb sub capacul ceaunului. De jos năvăleau pași pe scări. Maca se strâmbă la bătrân, încercând să-i imite rictusul, apoi înșfăcă rața de plastic de pe dulap și o luă pe scări în sens invers, îmbrâncindu-se cu cei ce urcau. La parter dădu peste bărbatul în pijama, care ocupa ușa de la intrarea în bloc. Nu părea interesat de învălmășeală. Îi făcu doar semn către buzunarul de la piept, nu voia o țigară, cerea tot pachetul. Cine știe ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pentru că este agresiv cu copii de vârsta lui. După ce îl urmărește pe băiat și discută cu profesorii, psihologul contribuie la completarea formularului de evaluare funcțională cu următoarele informații: Probleme de comportament specifice Agresiune verbală: folosirea de porecle Agresiune fizică: împins, îmbrâncit Condiții favorizante Profesorul lucrează cu un alt elev (interval de lucru individual) Profesorul corectează tema (elevul nu și-a pregătit-o) Consecințe Profesorul îl trimite pe Josh la director (scoatere din clasă) Funcția comportamentului Scoaterea din clasă (fugă/evitare) Biroul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dansului, povestește Clara Malraux, Maurice s-a aplecat spre Lisbeth, i-a depărtat buzele și dinții pentru a-și vârî limba în acel loc care crezuse că-i aparține numai ei. Acest semi-viol a umplut-o de scârbă. L-a îmbrâncit cât colo pe frate-meu, a scuipat, și-a frecat gura cu batista. Apoi a venit la mine să-mi aducă la cunoștință cele îndurate, neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-a dat au
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
buzele. Reuși totuși s-o facă, cu o senzație de înecare ce o înmuie de plăcere, în timp ce, simultan, armoniile lui Bach, impregnate de zgomotul morții și al timpului, îi dădeau fiori pe șira spinării. Schlage doch, gewünschte Stunde! El o îmbrânci, îndepărtând-o de pântecele lui, îi spuse să se întoarcă, îi porunci să îngenuncheze la altar, sub scheletica emblemă cruciformă a suferinței divine ce strălucea ca un os gol. Ea se răsuci pe călcâie, cum i se poruncise, auzi bocănit
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]