767 matches
-
o îmbrățișeze. Tanța se împotrivea: ― Nu, nu! Lasă-mă!... Am glumit!... Titule... ― Acuma s-a isprăvit! se înflăcără tânărul. Nu mai pleci până... În clipa aceea un ciocănit discret în ușă îi amuți pe amândoi și-i încremeni pe jumătate îmbrățișați. După o tăcere de câteva secunde, în vreme ce Tanța se ascundea sub plapumă până-n bărbie cu ochii plini de spaimă, Titu Herdelea se apropie de ușă în vârful picioarelor, făcîndu-i semn cu degetul să nu se miște, și întrebă răgușit: ― Cine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
după ce călușeii se opriră. Poate că aștepta ceva, pe căluțul ei, legănându-și capul și înălțând umerii, când unul, când celălalt, și atunci Petrache se încu metă, întinse brațele și o luă de subsuori. Fata chicoti, stătură așa, câteva clipe, îmbrățișați, obrajii li se lipiră, dar bărbatul nu mai știu ce să facă și se depărtă, privind în jur, stânjenit. Merseră la tarabele cu dulciuri. Aurica își luă un băț cu vată de zahăr, cufundându-și mutrișoara în spuma sticloasă. Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
muzica nu îndemna la această apropiere, Filip o luă pe Cosmina pe după mijloc și o trase aproape. Ea îi evită apropierea obrazului și-și sprijini capul de umărul lui. Bărbatul spera ca fata să închidă ochii și să se lase îmbrățișată mai strâns, dar îi simți ușoara împotrivire și se refugie doar în păstrarea ritmului. „Bună dimineața !“, râse Papi, strecurându- se între ei, și atunci observară că rămăseseră singurii care dansau îmbrățișați. Pulsul nu se schimbase, liniile magnetice erau la locul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca fata să închidă ochii și să se lase îmbrățișată mai strâns, dar îi simți ușoara împotrivire și se refugie doar în păstrarea ritmului. „Bună dimineața !“, râse Papi, strecurându- se între ei, și atunci observară că rămăseseră singurii care dansau îmbrățișați. Pulsul nu se schimbase, liniile magnetice erau la locul lor, doar ritmul se întețise. Cosmina zâmbi, stânjenită, și făcu semn că ar vrea să plece. Papi ridică paharul gol spre Efrem, semn că ei urmau să rămână. Filip arătă spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
școală. Întâi singularul și pe urmă pluralul. Dacă începi cu pluralul, cauți, zadarnic, după aia, singularul. Noi poate să însemne tu și cu mine, încercă Papi. — Cu noi doi e altceva, zâmbi Efrem, luând-o pe după umeri. Papi se lăsă îmbrățișată, privind cu subînțeles la Cosmina. Când pleci ? — Mâine- dimineață. Dar lumea e mică, nu-i așa ? Cu ce o măsori ? — Cu internetul, râse Efrem. Cu ce altceva ? Deasupra lor, șarpele Kundalini se împuțina. Până ce rămase, luminos, electronul. „Quod erat demonstrandum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
surcele pe povârnișurile de gunoi, știind că, dacă, atunci când Calu se va întoarce, focul se va fi stins va fi vai de ei. Altminteri s-ar fi crezut că o fac din milă pentru Lucică și Magdalena, care se țineau îmbrățișați, aproape de foc, să se încălzească. Lucică întorcea, din când în când, capul spre fată, îi săruta tâmpla și cobora buzele spre gura ei. Magdalena își ștergea bărbia sângerie și își trăgea, cu sfioșenie, capul într-o parte. Bărbatul nu părea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de a urca, inutilă, altminteri, căci la capătul drumului o așteptau alte cazne. Magdalena ajunse în vârf, aproape târându-se, mai degrabă lemnul o purta pe ea, femeia de lemn era mai vie decât femeia de carne. Se proptiră amândouă, îmbrățișate, stâlpul, ușor înclinat, se înfipse în molozul proaspăt din vârful dealului. Magdalena îl cuprinse, plângând, cu ochii la cer, și rămase așa, până ce lacrimile îi secătuiră. Părea că murise, doar lemnul trăia, acoperit de broboanele plânsului ei. Calu apucă de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
miște ca să se simtă palpitând unul în altul. Toate cercurile, ale brațelor, ale pulpelor, ale luminii, se strânseseră într-unul singur atunci când bărbatul trecu, vâscos și întretăiat, în femeie. Ea nu-și terminase încă plânsul, așa că mai rămaseră câteva clipe îmbrățișați, mărind cercurile și lăsând ca între ei să coboare un fel de liniște. Care era parcă a lumii întregi, căci lumea întreagă își ținea răsuflarea. Și, poate tocmai de aceea, revenirea la viață fu asurzitoare. La etajul de dedesubt, abajururi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reală, pentru că exprimă adevărata intenție a părților), cât și o voință exteriorizată. De aceea, s-a ridicat problema priorității uneia dintre aceste voințe față de cealaltă, conturându-se astfel două orientări total opuse. a) Într-o primă opinie, subiectivă (mai larg îmbrățișată) în confruntarea dintre voința internă (reală) și cea exteriorizată se acordă eficacitate voinței interne (este principiul priorității voinței reale față de voința exteriorizată). Opinia și-a găsit consacrarea în Codul civil francez de la 1804 fiind apoi preluată de către Codul civil român
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
a declanșat unele controverse printre autorii de specialitate. O altă opinie explică imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea absolută, prin natura nepatrimonială a acesteia, pierzând din vedere faptul că și acțiunea în nulitate relativă are caracter nepatrimonial și este prescriptibilă. Mai larg îmbrățișată este opinia potrivit căreia, imprescriptibilitatea acțiunii în nulitatea absolută își are suportul în finalitatea instituirii sancțiunii nulității absolute, în sensul că prin intermediul ei se ocrotește un interes obștesc, astfel încât este necesar ca nulitatea absolută să poată fi invocată oricînd, fie
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
este neesențială. În motivarea soluției C.A. Suceava a arătat că dovada depozitului obișnuit n-a fost făcută, iar obiectul de activitate al pârâtei (ca persoană juridică) era achiziția și nu păstrarea și conservarea de bunuri. 486 Este o opinie îmbrățișată și de T. S.; vezi dec. civ. nr. 301/1955, în C.D. 1955, vol. II, p. 209. Instanța nu este îndreptățită să scindeze mărturisirea complexă, ci trebuie să o primească, în întregime așa cum a fost făcută (T.S., Col. civil, dec
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
10. ÎMBRĂȚIȘĂRI MUZICALE Scop stimularea unei atitudini pozitive între membrii grupului. Se va porni muzica, timp în care toți copii vor dansa. Când muzica se va opri, fiecare va îmbrățișa o persoană. Când reîncepe muzica se va dansa cu persoana îmbrățișată. La urmatoarea oprire a muzicii se mai îmbrățișează încă o persoană. Astfel continuă jocul. 11. LA SPĂLĂTORIE Scop favorizarea afirmării. Grupul formează două șiruri care se așează unul în fața celuilalt. Fiecare pereche se transformă într-o porțiune a unui aparat
Micii năzdrăvani, conflictul şi jocul by Alina Nicoleta Bursuc () [Corola-publishinghouse/Science/1683_a_3100]
-
Nr. 3, sala de kinetoterapie, logopedie) sau cele familiare copilului (locuința). Folosește diferiți stimuli, piese sau materiale pentru a facilita conștientizarea senzațiilor corespunzătoare corpului și poziției individului. Temple Grandin, doctor în științe, ea însăși având autism, a creat "mașina de îmbrățișat" (foto Nr. 4) pentru a o ajuta să tolereze atingerea prin stimulări bazate pe presiuni profunde regulate. Nu tratează pe nimeni, dar ajută persoana să se relaxeze și să îmbunătățească comportamentul. Unele dezavantaje ar fi că nu există încă o
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte o poezioară. Rimele îmbrățișate generau voioșie și se înscriau în tradiția toasturilor de la nunți. Noaptea nu mai urla, nu mai acuza pe nimeni, declamând ca un actor. Părea să se fi îmblânzit și paznicii cu greu credeau în acele purtări, plecând de la relatările transmise
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
serviciului militar, care puteau să-i dezorienteze pe cei care îndeplineau meseria de soldat incapabili să înțeleagă pe deplin noutatea evanghelică. Sfântul Paul, părintele teologiei creștine și idealizatorul acestui sistem moral, printr-un zel și o statornicie vrednică de cauza îmbrățișată, cu o scrupulozitate care uimește, a cernut în cele 14 epistole rămase, faptele permise și cele nepermise unui creștin, dictând normele de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Apostolul se vedea pe sine în soldat. Își făcuse din renunțarea la gloria personală propriul steag (cf. 2Cor 6, 4-10 și 2, 23-28). Idealiza creștinul desăvârșit care, după botez devenea conștient de obligațiile asumate, dăruindu-și trupul și sufletul credinței îmbrățișate. Această trăire nu putea triumfa vreodată fără o consacrare completă, fără valorificarea suferinței, ignorând disprețul lumii și depunând o muncă neîntreruptă de apostolat: Suportă încercările ca un bun soldat al lui Cristos Isus. Nici un soldat nu se încurcă cu treburile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe toți cei care au cerut botezul; nu s-a opus primirii soldaților printre creștini și nici nu i-a împiedicat pe cei botezați să se înroleze sub arme, învățându-i, deopotrivă, să se oprească de la acele fapte contrastante credinței îmbrățișate. Atitudine netă și echilibrată era rezultatul recunoașterii dreptului natural și divin al legitimei apărări, al războiului drept și al crezului că membrii ei nu ar fi întâlnit niciodată, în cariera militară, vreun pericol real, care să ducă la compromiterea credinței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tărie în fața încercării, neînfricați înaintea călăului, fără nici o preocupare de viața pământească, zeloși în credința lor, de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul primit, nu au simțit și nici nu s-au lăsat influențați de lingușiri ori de vreo altă atracție pentru păstrarea bunurilor proprii ori a afecțiunilor familiale, respingând propunerea unor cariere comode și aparent onorate în detrimentul conștiinței curate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Totul este eu însămi/ Dați-mi o frunză care să nu-mi semene/ Ajutați-mă să găsesc un animal/ Care să nu geamă cu glasul meu/ Pe unde calc pământul se despică/ Și morții care poartă chipul meu/ Îi văd îmbrățișați și procreând alți morți". (Legături), chiar dacă "Apocalipsa este aici individuală"82. Considerându-l "volum cu adevărat caracteristic poetei"83, Nicolae Manolescu evidențiază "discursul devenit aproape exclusiv moral, liber prozodic (decasilabii iambice care sunau aproape toți la fel în prima jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
versuri "de sursă filosofică precisă sau care trimit la idei ale unor filosofi. O icoană înfățișează "femeia cu pruncul în brațe, / Serioși amândoi și bătrâni, / Uniți prin verbul a naște, / Cel iradiind suferință / Prin toate sensurile vărsate din dicționar, / Stau îmbrățișați, lipsiți de apărare și singuri". Verbul "a naște", așadar, iradiază suferință. A fi înseamnă a suferi. Iată chintesența filosofiei lui Schopenhauer!"146 Natura redevine și ea omniprezentă, însă, nu ca un cadru feeric romantic, prielnic pentru trăirea erotismului, ci ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sînt frumoase! Mina: Minunate. Ilie: Deci, cîte sînt? Mina: (cu o urmă de cochetărie) Nu știu. Ilie: Nici eu. În orice caz, nu-s chiar așa de multe. (îi sărută mîna și o îmbrățișează) La mulți ani, Mina! Mina: (încă îmbrățișați) Îți mulțumesc. Ilie: Ciocnim un pahar de șampanie? Mina: Dar nu-i așteptăm pe Vera și Ștefan? Ilie: Nu, nu așteptăm pe nimeni. Acum o să ciocnim numai noi doi. (desface o sticlă de șampanie, dopul sare în direcția colțului, privesc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sloterdijk. La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate orgoliile. Literatura rămîne perplexă În fața Istoriei, purtîndu-și cu greu vinovăția de a fi asistat neputincioasă la promovarea valorilor barbare care au cauționat cele mai mari genocide din istorie: era limpede, rolul literaturii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și surdă chemării". Volumul " Oricine și ceva" încearcă, la nivelul sugestiei, să creeze sau să ascundă probleme: Am văzut împreună ceva/ Smuls anotimpului:/ îmbrățișați,/ eram un singur ochi de lumină..." "Jocul de fetițe" este arghezian, la fel și poemul "Sub oră": Nu pot, frate, nu pot soră/ Scobitură sunt sub oră." Un ușor univers balcanic, universul mărunt, fac din volumul Mariei Banuș o înmănunchere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lîngă un măr: Cînd luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept Visînd de deștept." (Cînd...) 44 Sau sub un salcîm înalt, de lîngî cimitir, unde stăteau toată noaptea, îmbrățișați și amețiți de acel "farmec sfînt" al beției erotice. Atît de cunoscutul pastel Sara pe deal a fost conceput chiar de pe atunci. Revăzut de mai multe ori, el era gata, în 1872, dar a fost publicat de-abia în 1885
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a lui Nichita Danilov (centura de castitate a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]