6,312 matches
-
mă aflam cu băiatul Inei în brațe. Ce puteam să fac ca să scap de șleahta aceea de zurbagii? Le-am arătat că acesta este copilul acelei țigănci, nici nu-mi mai amintesc numele ei! Căuta în acest fel să se împace cu ea, dar împăcarea, oricât o chema, nu voia să vină. Alungă din amintiri și faptul că, după plecarea țiganilor, prinsese o brățară albastră, cu numărul 15, băiatului țigăncii ca și cum acesta ar fi fost al Inei, având același număr pregătit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aprilie 1951, se închide în el și, după ce astupă cu bumbac toate gurile de aerisire, după ce face ordine, după ce-și arde ultimele manuscrise, deschide gazele... De data aceasta, ficțiunea a funcționat perfect. Întins pe canapeaua din bucătărie, surâzând, calm, împăcat în sfârșit cu el însuși - așa l-a găsit un vechi prieten, Edouard Saenger, cel care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu 100.000 de franci, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia, repet, lăcrima În finalul Scrisorii pierdute, crezînd că Nae Cațavencu se Împacă cu Tipătescu, În timp ce polițaiul strigă Muzica!... Găsesc printre miile-mi de fișe care tind să măngroape, În camera de lucru, una care sună utopic : un (Încă) tînăr regizor anunță că va realiza integrala Shakes peare, pe scena unui teatru moldav
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bătrînul strîns la pungă, autorul reamintește episodul - savuros! cu butoiul din prăvălie :” Într-o bună zi, un șobolan s-a Înecat Într-un butoi cu ulei, iar pe proprietar nu l-a lăsat inima să arunce produsul infestat. Cum să Împace totuși cinstea, de care trebuia să dea dovadă orice bun creștin, cu grija de-a evita o pagubă considerabilă? Luminat de Cel de Sus, Pavel Egorîci a adus un preot, pe care l-a pus să citească rugă ciuni purificatoare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
om de nota zece, veșnic zâmbăreț și pus pe șotii, mâhnit în adâncul sufletului că n-a avut fericirea să aibă copii, lucru pe care aproape că nu-l afișa în fața soției, se conformase repede și, chiar dacă el nu era împăcat sută la sută cu casa, o cumpărase. O achiziționase de dragul ei. O iubea pe Karin enorm de mult, chiar și la bătrânețe. Cum n-aveau copii, ea ținea pentru el, locul acestora. Îi plăcea s-o răsfețe, s-o necăjească
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefina și așa nu mai știe nimic... Tocmai de-aia - insistă Relia-și-apoi cine, în afară de tine însuți, mai trebuie să știe că tu mergi la înmormântarea Iozefinei? Ei, bine, asta contează de fapt, Gerard: să știi tu însuți. Să fii tu împăcat cu sufletul. Ești irezistibilă, Reli. Și irezistibilă, Gerard corectă ea zâmbind. Femeie fatală. Cel puțin, Gerard. Ori de câte ori voia să fie convingătoare, Relia îmi pronunța numele corect, fără să-l fragmenteze sau să-l alinte. Îl pronunța cu mult suflet. Aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sunt profunde, nu de suprafață, el nu se implică degeaba, doar pentru a se face remarcat, nu-și bate cu pumnul în piept pentru a ieși cu ceva în evidență, nu încearcă să manipuleze pe nimeni cu nimic, el este împăcat cu el însuși și cu ceilalți și privește mereu zâmbitor la agitația vieții și orice face această persoană simte emoțiile în profunditatea ființei sale. Pentru înțelegerea și continuarea acestei idei, la care mulți se vor întreba: Dar pentru o astfel
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ca mâine poimâine... Îi pentru prima oară, Dumitre, când nu te zburlești dacă stric și eu o vorbă acolo... Lasă că de grăit ai tot grăit. Ia să văd cum arăți și când taci. Păi cu tăcutul ista nu mă împac eu. Încolo...treacămeargă. Cum te știu eu și de pe năsălie te-ai ridica să spui cine știe ce polojănie! D-apoi câtă vreme ești viu? Cam ai dreptate, Dumitre. Și, ca să nu-mi uiți glasul chiar în seara, asta te-oi pofti
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
orășel pitoresc despre care am amintiri frumoase. Am început școala primară. Aveam colegi români, unguri, evrei. Diriginta era unguroaică, iar directorul școlii era român. Aveam ore de limbă maghiară și am învățat această limbă la îndemnul tatei. Noi copiii ne împăcam foarte bine indiferent de etnie și numi aduc aminte de probleme care să ne fi afectat. De multe ori urmăream jandarmii plecând la instrucție. Seara când se întorcea îi așteptam la poartă pentru că ne aduceau fragi. Frumoase timpuri! Dar Baliff
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
poartă pentru că ne aduceau fragi. Frumoase timpuri! Dar Baliff nu dormea. Tata, tot căpitan, este azvârlit la Bazargic, oraș cosmopolit din Cadrilater, cu greci, turci, tătari, bulgari, evrei. Era prin anii ’30, eram mărișor, la școală știu că ne-am împăcat cu toții. Îmi amintesc însă de o situație când am fost nevoit să folosesc forța asupra unui coleg. Îl lovise pe fratele meu. L-am dărâmat dintr-un pumn și de atunci mi-a mers vestea. Nu am avut alte conflicte
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
lucru ni-l arată cele mai frumoase foiletoane ale scriitorului, "împărătesele" acestui scris, "împărătese" și pentru că păstrează accentul locului, aerul basmului, întrunind în ființa lor visul de trăire înaltă, farmecul aproape dureros al plasticității și o acută nevoie de a împăca diversitatea, îngândurând." (p. 174). N-aș vrea să actualizez procedurile autorului, făcând o critică "de a treia zi" în care defectele celei de-a doua să fie mărite demonstrativ. Sancționarea gafelor precedente nu ne garantează, ea singură, excelența; și a
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
să se supună la rîndul lui acestei dorințe. Nu avem nici o dovadă că universul va putea fi redus vreodată la o lege atotîncăpătoare din care să desfacem apoi, bucată cu bucată, legile particulare. Potrivit lui Richard Feynman, numai așa ne putem împăca cu situația neplăcută în care se află fizica de cîteva decenii: neputința de a strînge într-un sistem coerent teoria gravitației cu cea cuantică. Nimeni nu se îndoiește că aceste niveluri de realitate există și că, la scara universului, sunt
Lumea ca o tablă de șah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9201_a_10526]
-
Roncea, Ion Spînu, Roxana Iordache, Roșca-Stănescu, el continuă nefasta operă de autodemolare a ceea ce se profila cândva a fi o posibilă statuie. Dar nu scriu toate acestea pentru a mă răfui încă o dată cu dl Eugen Simion. De împăcat, ne vom împăca în lumea de apoi. E prea mare dezamăgirea pe care mi-a produs-o pentru a avea cea mai firavă iluzie că va redeveni omul generos, inteligent, distins de altădată. Cumpărat pe talanții găunoși ai unei glorii în genunchi, despre
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]
-
o familie unită. — L-am Întrebat și nu știe, o preveni băiatul. CÎnd Vic era bosumflat, colțurile gurii Îi cădeau nu știu cum, Într-un fel care Christinei i se părea foarte interesant. Simțea atunci nevoia să-l sărute, pentru a-l Împăca, dar o timiditate inexplicabilă o obliga să-și rețină acest impuls. Cei doi intrară ținîndu-se de mînă În camera lui Vic, pe care-l găsiră așezat direct pe mochetă și Înconjurat de tot felul de piese cu forme ciudate. Îl
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
s-ar fi potrivit mai degrabă unui individ mediocru. De vreme ce montase „rădașca“, trebuia să Întocmească un raport, așa cereau uzanțele. Zile În șir, nu aflase decît că Daisy s-a mai culcat Încă o dată cu Jegg, pe urmă, că s-a Împăcat (provizoriu) cu secretara colonelului, sau că uneori, atunci cînd rămînea singură În cabinet, se apuca și ea de cîntat - și cînta Îngrozitor de fals. Între timp, amintirea serii ratate de la Calea Luminoasă se estompase cu destulă ușurință și, ce e mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
alternativă, posibilitatea divorțului, ceea ce presupunea, la schimb, un angajament ferm din partea mea. Nu, mai bine să rămîn din nou singur, Între pereții reci ai garsonierei mele... etc. Tăcerea mea Îmbufnată Își făcu, În cele din urmă, efectul; pentru a mă Împăca, Meluța Începu să-mi descheie nasturii. CÎnd am ieșit din nou În șosea, imediat după intersecție, cineva ne-a făcut semn să oprim. În lumina tulbure a dimineții, amestecată cu aceea a farurilor și cu ceața, nu mi-am dat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cîteva întrebări, nimic mai mult, spune Părințelul, oricine ar face la fel. Vreți cu tot dinadinsul să recunosc că am pus la cale ceva ce nici prin gînd nu mi-a trecut, spune Roja făcînd pe plictisitul. De ce nu vă împăcați cu situația? Asta este, și gata. Ne-ați înțeles greșit, n-am vrut să vă supărăm cu nimic, spune Curistul. — Ba din contră, îl întrerupe Părințelul, sîntem de acord că nu are nici un rost să mai despicăm firul în patru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai ține sistemul, dar ea mă tot pisa că trebuia să împac și capra, și varza, nu-ți dai seama cît de riscant poate să devină tot jocul ăsta, dar ea nu înțelegea, zicea că depinde doar de mine, de abilitățile mele, și avea dreptate, zice Roja, dar nu înțelegea că nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plîngînd lîngă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gînd să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin și mai departe vocile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
grijă. Frigul intră În maghernița mizeră prin zecile de crăpături, făcând din interiorul ei un veritabil igloo. -E minunat ce am găsit În pachet, Kawabata. Gândește-te la cât de mult ne-am Îndepărtat de Dumnezeu! Lasă-mă să te Împac cu El.! Ai nevoie de asta ca de aer. Antoniu, iar a căzut o stea pe șandramaua lui Ben! Dacă nici de data asta nu arde de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
anume ca să Înghită În imensitatea ei toată această materie În descompunere. Locuitorii ghetoului te batjocuresc arătându-te cu degetul și Îndemnându-și copiii să arunce cu pietre În tine. Gunoaiele sunt tot ce au mai de preț și nu se Împacă cu dispariția lor, nu vor să le fie luate. Au muncit din greu ca să le Înalțe deasupra pă mântului, să inunde cu ele ghetoul, să le miroasă ca pe niște crini imperiali, să meargă prin ele ca printr-o iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu ramele de lemn exfoliate, ca niște orhidee care primesc lumina soarelui, auzeam neîntrerupt monologul femeii jignite, presărat cu strigăte. După finalul În care el Îi cerea să Înceteze, nu mai aveam puterea să aud și Închideam fereastra. Poate se Împăcau până a doua zi, poate făceau dragoste frenetic, poate nu mai aveau energia să continue. Atunci mă afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
agitație și încântare. Îmi închipuisem, așa cum te îndeamnă să crezi în general cei care fac un asemenea tratament, că psihanaliza este o treabă tristă și umilitoare, dar soției mele analiza părea să-i ofere automulțumire și chiar o stare euforică. Împăcat cu lumea și cu mine însumi respiram aerul plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ncurcăm cu explicații pseudoștiințifice. Dar de plecat n-ai să pleci. La vârsta ta nu faci asemenea schimbări. Ești soția mea și te iubesc și vreau să fiu căsătorit cu tine și de acum încolo, așa că va trebui să te împaci cu gândul de a avea și un soț și un iubit. Nu, răspunse Antonia. Trebuie să plec, Martin, chiar trebuie. C'est plus fort que moi. Se ridică și rămase în picioare în fața mea, cu burta puțin împinsă în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
robust și curat, cu pielea bronzată și fără riduri, cu părul cărunt tuns scurt, moale și uscat ca o blană de animal. Întrucât mi s-a părut că și el radia de fericire m-am întrebat dacă nu cumva se împăcase cu Antonia. Dar era imposibil. Peste capul lui Palmer m-am uitat la Honor Klein. Continua să zâmbească precum o statuie antică. — Ce-ar fi să plecați voi doi, copii? Eu vreau să stau de vorbă serios cu pacienta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]