1,835 matches
-
țesând despre doamna lui Mihai Viteazul, „den auz unul de la altul așa dovedim”, o veritabilă legendă a „văduvei nurlii” - au fost de la oraș de la Floci; care, fiind văduvă și frumoasă și nemerind un gelep, om mare și bogat, de la Poarta împărătească și în casa ei zăbovindu-se câtăva vreame, zic că au fost umblat cu acea fameae și au îngrecat-o și vrând să saducă gelepul, i-au dat un inel și 100 de galbeni de aur și au zis fameii, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
apoi neamurile regale sârbești din Serbia și din Bosnia, mai târziu și din Herțegovina; veneau apoi o mulțime de stăpânitori mai mici, tot dintre sârbi, în Macedonia și lângă Marea Adriatică; în sfârșit, ceva mai departe, străluci încă până la 1453 familia împărătească a Constantinopolei, cu multe ramuri laterale”5. Basarab I și-a măritat fata, pe Teodora (care, după călugărire, se va numi Teofana), cu Ivan Aleksandr, țar la Vidin, iar fiul acestora, Stracimir, se va însura cu Ana, fiica voievodului Nicolae
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a-l însura cu o protejată a ei, s-a căsătorit cu o turcoaică botezată; primise, după convertire, numele de Stanca, dar pomelnicul bisericii Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului îi zice „Doamna Sultana”7) și prepară, pentru vremea veche, „căsătoria împărătească” (N. Iorga) a lui Neagoe Basarab. Vlăstarul Craioveștilor, unul dintre „marii bastarzi” ai veacului al XVI-lea8, s-a însurat cu Milița, descendentă a neamului sârbesc al Brancovicilor, o Despină („fiică de despot”) prin urmare, care își va da fetele, Stana
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rang și avere. Putem defini drept „hipergamie” această alianță și sub raportul palierului social pe care se aflau partenerii. S-ar putea spune că, dându-i-o pe Elena de nevastă, Matei Basarab îi găsise celui ce cobora din „viță împărătească” și va face carieră în timpul domniei sale (ajunge mare postelnic) o soață pe potrivă. Pretențiile Cantacuzinilor de a fi considerați descendenți ai trecuților bazilei nu erau necunoscute românilor. Dar această „nobilitate”, vagă oricum și defectuos circumscrisă, în stare - poate - să impresioneze
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să asculte toate poruncile Bisericii... „Mare netocmeală în deopotriva caselor și a hirelor...” Exemplară pentru ilustrarea meandrelor „sorții nestatornice” este - în Letopisețul lui Miron Costin - remarcabila nuvelă care istorisește „mărirea și decăderea lui Vasile Lupu”, Voievodul cu fire mai mult împărătească decât domnească. Destule dintre acțiunile și intențiile ambițiosului domn stârnesc nemulțumirea cronicarului. Năzuința de a-și întinde stăpânirea asupra țării Românești (unde voia să-l înscăuneze pe fiu-său, Ion, „om slab și deznodat și de mâni și de picioare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mavrocordat, fiul lui Alexandru dragomanul Exporitul, ginerele Voievodului, [Radu Greceanu fusese de față la nuntă: „Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă-a face a fiicăi Mării sale doamnei Ilincăi cu Scarlatache, coconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc...]: „Mulți zicea, pă acea vreme, să-l fie otrăvit Costandin stolnic pentru niște pricini ce avea socrul cu ginerele între dânșii; ci aceasta Dumnezeu va ști și mai bine și va plăti fieșce căruia după vina și fapta lui”; Radu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
către lux: „Iar în jurul Doamnei stăteau soțiile marilor boieri îmbrăcate în mătase și strălucind de colane și brățări”): „Doamna purta brățări, inele și colane strălucind de mărgăritare mari și rubine...”322. Era și imposibil să nu impresioneze, să zicem, înfățișarea împărătească a Miliței, soția lui Neagoe Basarab, o „Despină”, căci cobora din familia de despoți sârbi a Brankovicilor, așa cum apare în tabloul votiv de la biserica episcopală din Curtea de Argeș (repictat ori măcar retușat în trei rânduri între secolul al XVII-lea și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1552) și ale altor membri ai familiei sale (Doamna Elena, Ecaterina, Ștefan). Cel ce a reclădit biserica Mănăstirii Putna (operație începută în 1654 și terminată în 1662 de către Gheorghe Ștefan), Vasile Lupu, protectorul Patriarhiilor răsăritene, Voievodul cu „hire mai mult împărătească decât domnească” (Miron Costin), a înălțat, în 1639, propriul miracol la Iași - Mănăstirea Trei Ierarhi -, proiectând pentru lăcașul de rugăciune și funcția de necropolă a familiei sale. Arhitecții lui Vasile Lupu au eliminat gropnița dintre naos și pronaos. Această „cameră
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu zonele esențiale ale Ortodoxiei. Este lung șirul domnilor români dăruitori la Locurile Sfinte. Donațiile generoase, ajutoarele, înzestrările trimise la Athos sau în țara Sfântă de un Alexandru Lăpușneanu, de Matei Basarab, ori Vasile Lupu (voievodul cu „hire mai mult împărătească” - Miron Costin), de Constantin Brâncoveanu au consolidat în Ortodoxie autoritatea micilor monarhi români (putem înțelege astfel gestul Doamnei Ruxandra, care după moartea lui Alexandru Lăpușneanu, poruncea ca, în ziua de Sfântul Nicolae, la Mănăstirea Dochiaru de la Sfântul Munte să fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Sfântului Duh, iată robul stăpânului meu Isus Hristos, Io[an] Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel Bătrân, a binevoit domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii [mele] împărătești, a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae; fiind egumen Kir Grigorie, în anul 7038, oct...”87), și în inscripția de pe mormântul de marmură (căci locul de veci - zicea Gerges Duby - trebuie să fie impunător și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut pe Alexie Aristeu pe marginea Sinapsei lui Ștefan din Efes (secolul al XII-lea) și din Theologia dumnezeieștilor bogoslavi și preluând, din Cartea românească de învățătură a lui Vasile Lupu (apărută în 1646), cu intercalarea Pravilelor arhierești între pravilele împărătești, fragmentele din Praxis et theoricae criminalis a juristului italian Prospero Farinacci 214 -, după cum zice Apostolul”215. Iar Sfântul Apostol Pavel zisese - am văzut - „Vreau ca văduvele tinere să se mărite...”(I Timotei, 5. 14). Sigur că Apostolul Pavel evocase și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
așteptau pe văduve din partea rudelor defunctului, zestrea - recuperabilă, am văzut, sprijin pentru o eventuală recăsătorire - devenea un fel de „pivot” al întregului ansamblu succesoral. Pravila (mă folosesc în continuare de Indereptarea légii cu Dumnezeu care are toată judecata arhierească și împărătească de toate vinile preoțești și mirenești din 1652) sistematiza drepturile de moștenire ale văduvelor, examinând situațiile concrete. Glava 232: „Pentru muiarea care va rămânea văduo și se va mărita, că nu ia de în bucatele bărbatului ei nemic, fără numai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Moldova” - Anonimul Brâncovenesc) sau descendenți ai unor înalți și influenți funcționari de la Poarta turcească („Atuncea dar, pre câșlegi, având Măriia sa și nuntă a face a fiicăi Mării sale, doamnei Ilinca cu Scarlatache, cuconul lui Alexandru dragomanul cel mare împărătesc, cinstit-au întâi cu dregătorie pre acest cocon, făcându-l păharnic mare [...] Că nici coconul acesta nu cu proastă gătire de la tată-său venise, om mare la înpărăție fiind, știut și învățat foarte” - Radu Greceanu), beneficiari ai unor dote fabuloase
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care le cerea brașovenilor carne - trei porci și doi purcei, „o chilă de făină”, orz, condimente și zahăr, cuțite, căldări, tipsii, ibrice, „un ciur pentru fușei”). Aici trebuie să se fi făcut multe dintre dverele. (draperii brodate ce marcau ușile împărătești), zăvesele (perdele - de felul celei ce înfățișa Adormirea Maicii Domnului, care l-a încântat pe Paul de Alep, brodată - probabil - de Doamna Despina Milița) și epitrahilele dăruite apoi bisericilor și mănăstirilor ctitorite de Voievozi sau de Doamnele țării și acoperămintele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzino le-ar fi putut moșteni, fuseseră scoase la mezat cândva la Stanbul, și sub raportul palierului social pe care se aflau partenerii, întrucât, dându-i-o pe Elina de nevastă, Matei Basarab îi găsea celui ce cobora din „viță împărătească” o soție pe potrivă: „nobilitatea”, „vagă și defectuos circumscrisă”, a Cantacuzinului putea să impresioneze în Fanar; în țara Românească, ea nu era în stare să stârnească mari emoții. Iar Elina era, totuși, fiica lui Radu Vodă Șerban. Această femeie, strănepoată a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
târgoviștenii și toți plăiașii Ialomiții” trimiși de Mihnea al III-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării Sale, au [fost] pribeag în Ardeal, și au șăzut la cetatea Brașovului, supt protecția chesaricească, ani 32 și, de acolo, viind aicea, întru această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale, fiind miluit de la împărățiia a prea sfințitului împăratului Romei, Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest an [1739], în 29 ale lunii lui mai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol.III, fasc. XXI, p. 155. 103. Ibidem. 104. Vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, pp. 438-439. 105. Ibidem, vol. I, p. 438. 106. Cu banii de la Viena, Doamna Marica făgăduia să achite datoria la vistieria împărătească (vezi Dan Berindei, op. cit., p. 278). 107. Ibidem. 108. Vezi Cronicile slavo-române, ed. cit., pp. 88, 103. Eftmie povestește și el evenimentul. 109. Despre care istoricii spun că ar fi putut fi un diabet ereditar (Maria Magdalena Székely, „Viața de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu un grai mai aspru. Nu întâmplător Fata ursului și Umbra au fost editate în 1943 împreună, sub titlul Duhul pământului. Basm proiectat într-un timp istoric incert, dar într-o geografie precisă, Pribeaga expune la început evenimente de la Curtea împărătească din Bizanț, spre a se desfășura apoi în Valahia, alcătuind un vast tablou etnografic. Pornită în căutarea mirelui fugar, un Făt-Frumos de dincolo de Istru, Irina, fiica bazileului, Cosânzeană egeică, pribegește prin țara lui un an și mai bine, prilej de
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
stâlpii de telegraf înfloresc în toamnă cu rândunele ce sunt „un fel de frunze negre cu piept nins”, altundeva ele sunt „scriitura sonoră” a unui „Dumnezeu - pesemne caligraf”, pe când norii de vară, „suflați în aur ruginiu de soare”, sunt „icoane împărătești” expuse „pe ceru-n asfințit”. Merite de ordin „iconografic” au și piesele prezente în Biserica de altădată (1926), mai cu seamă în ciclul Povestea Maicii Domnului. E vorba de un fel de sistematizare și mai precisă orientare, de o canonizare
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
de relief și îndeletnicirile omenești. Câteva accente sincere în elogiul exuberanței naturii și mai multe detalii de atmosferă autohtonă dovedesc darul observației spontane, contrastând cu pesimismul artificios al pasajelor de poem filosofic. Între manuscrisele poetului se mai află traducerea intitulată Împărătesc sânual spre statornicia adevăratei fericiri omenească, după o scriere cu conținut iluminist, o tălmăcire din Aug. von Kotzebue și fragmente din Nopțile lui Young. Ar fi transpus în românește versuri sârbești „despre lauda răsăritului soarelui” (însoțindu-le cu o, personală
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru, de întuneric și iluminare, de naturist și artificial se subsumează, în această proză cu silnicie întreținută, viziunilor spectral efulgurante; pentru închipuirile din zori și pentru închipuirile din amurg deopotrivă, ca intermedii împărătești, dintr-o curgere a vieții comune, pururi aptă să se lase meșteșugită. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Florile inimii, București, 1920; Românii dintre Vidin și Timoc, București, 1923; Legătura roșie, București, 1925; Biblioteci și publicații muncitorești, București, 1926; Fuga lui Șefki, București
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
colaborare cu V. Blok). Repere bibliografice: D. Nanu, „Lădița cu necazuri”, SBR, 1919, 16; Carol Drimer, A.A. Luca, „Telegraful”, 1925, 514, 518, 523; A. P. Samson, „Poeme evreiești”, RP, 1930, 3612; S. Podoleanu, 60 scriitori, 23-26; [Camil Petrescu], La porțile împărătești, „Football”, 1937, 1; I. Peltz, „Lădița cu necazuri”, „Drapelul”, 1945, 231; Ion Pas, Prezențe, București, 1968, 241-242; Streinu, Pagini, I, 357, II, 160, III, 86; Encycl. jud., V, 453-454, XIV, 420, 422, 425; Camil Baltazar, A. Axelrad-Luca, RCM, 1972, 279
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
avea impresia că marea de oameni care înainta nu avea sfârșit, iar ultimii oșteni abia dacă se puteau zări în orizontul îndepărtat. Unioniștii se retrăgeau după liniile de apărare ce erau dispuse concentric. Pentru fiecare metru de pământ cucerit, armatele împărătești pierdeau mulți soldați. Au avut loc și lupte aeriene. Escadrilele împăratului bombardau neîncetat orașele și centrele industriale ale unioniștilor, iar avioanele de vânătoare ale Uniunii, "Escadrilele Libertad", încercau să descurajeze trupele imperiale. Luptele au continuat mult timp și pe măsură ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bănuit... Nu e posibil! Ba e. Spune-mi, cât știi despre Împărat? Destul de multe, zisei rezervat. Mi-a părut interesant subiectul. Fiecare găsește ceva interesant în istorie, mai ales când e influențat de ea, murmură el. Ai auzit de Anturajul Împărătesc? Sigur. Din el făceau parte cei mai apropiați prieteni ai Împăratului. Fiecare era, într-un fel, rudă cu el. Și erau însemnați, toți, ca o dovadă a loialității, autoimpusă de ei înșiși, cu o stea în opt colțuri. Patru ace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]