810 matches
-
amestecă bine și se împarte în trei bucăți. Se adaugă 2 kg cabanos. Se face un aluat frământat bine, până se dezlipește de pe degete, apoi se întinde o foaie, care se unge cu o parte din aluatul din unt, se împăturește în trei și se repetă de trei ori, apoi se pune la rece timp de 3-4 ore. Se taie fâșii de aluat, care se umplu cu cabanos, se rulează, ungem cu ou bătut și se coc la foc iute. PÂRJOALE
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
mere, ceapă sau ouă. ALUAT DE FOIETAJ 400 g făină, o cană de apă, sare, 350 g unt Se face un aluat din apă, făină și sare, se întinde pe masă, iar la mijloc, se pun 350 g unt. Se împăturește și se întinde, după care se repetă de trei ori și se lasă să stea timp de două ore. Acest aluat se folosește la mai multe rețete de foietaj - plăcintă cu brânză, carne, ciuperci sau pateuri. ARDEI COPȚI CU SOS
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de un comic vulgar și de aceea de multe ori evit a o privi. Camera e deosebit de curată. Iluminatul e modest și mai mult deranjează ochiul decât să-l ajute. Fiecare pat are în partea inferioară câte o pătură groasă împăturită cu grijă; la perete în partea superioară, o perină nu prea confortabilă capului ce vrea să se odihnească. Pe patul dinspre ușă ,,zace’’ întins un camarad de suferință. L-am lăsat pe redută și tot aici l-am găsit, rezistând
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
Pentru unele însemnări apelez mereu la ,,documentarea’’ lui. E mai aproape de realitate. * * * Am făcut primii pași în salon, m-am instalat comod, mi-am luat patul în primire ca și cum aș fi făcut acest gest pentru prima dată. Pijamaua spitalului am împăturit-o cu oarece atenție și am ascuns-o sub salteaua de burete vechi și fibros. Îmi imaginez cum pe ea au stat sute ori mii de bolnavi și cum poate tot aici au murit în număr neștiut mulți dintre aceștia
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
critic și mobilizator: Domnule director trebuie făcut ceva pe unele porțiuni din aleea principală, ce ține de la... (A făcut o pauză și a privit peste capetele noastre de la înălțimea discursului său. A scuipat într-o batistă pe care apoi a împăturit-o și a pus-o în buzunarul de unde o luase.)...de la corpul ,,G’’ la clădirea asta veche pentru ca este gheață muuuulltăă ( Ținu să explice mai apăsat of-ul său! )...și se tot întâmplă nenorociri!’’ Și-a încheiat discursul printr-o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
dascăli ai omenirii. Urmând învățăturile lor, omenirea va atinge fericirea. Neghină a despăturit tablourile și întinzându-le pe patru bănci a făcut următoarea remarcă: barbă albă (Marx), barbă neagră (Engels), barbă cioc (Lenin), barbă deloc (Stalin). Ne-am amuzat, am împăturit tablourile și le-am pus la loc. Nu mai țin minte exact ce gândeam atunci despre acești ”mari dascăli”, dar sigur nu eram convinși că de la ei vor veni binele și fericirea omenirii. Nici profesorii noștri nu erau convinși de
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Omul - un ins robust, în costum sportiv - nu știe cum să o ia și-mi zâmbește din reflex, ușor stingherit. Baza de antrenament a Borussiei Dortmund reprezintă o salbă de terenuri excelent întreținute, încondeiate cu un gard viu, „englezesc”, și împăturite cu o „carpetă” de gazon verde și gras - o sursă de extaz pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am cum să vă conving prin vorbe. Desigur, dacă vreți să vă spun că am furat mașina, o s-o fac. Dar cînd o să verificați, o să vedeți că e a mea. - O să verificăm, fii sigur. Gaborul cu fața de broscoi a Împăturit hîrtiile cu grijă și le-a pus deoparte. A luat plicul și s-a uitat la adresă și la timbru. Apoi a scos scrisoarea. A citit scrisoarea În gînd, pe urmă a citit-o din nou, cu voce tare, sărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
un hotel. Am Împins cinci pesos printr-un grilaj. Un bătrîn a deschis ușa unei camere și a aruncat un prosop zdrențuit pe un scaun. - Llevas pistola? („Porți pistol?”) a-ntrebat băiatul. Îmi zărise arma. Am răspuns că da. Mi-am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am Împăturit pantalonii și i-am lăsat pe un scaun, punînd pistolul deasupra lor. Mi-am pus cămașa și chiloții peste pistol. M-am așezat gol pe marginea patului și m-am uitat la băiat cum se dezbracă. Și-a Împăturit cu grijă costumul albastru, ponosit. Și-a scos cămașa și și-a pus-o peste sacou, pe speteaza unui scaun. Avea pielea netedă și arămie. Băiatul și-a dat jos chiloții și s-a-ntors și mi-a zîmbit. Apoi a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două, mai mici, fiecare Împăturit la fel. A pus plicurile pe masă. M-a privit cu ochii lui căprui și strălucitori. Gura lui, știrbă și cu buzele strînse, Îți dădea impresia că e cusută. M-am dus În baie să-mi iau ustensilele. Ac, pipetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Pentru a intra am fost nevoiți să înlăturăm zăpada care blocase accesul în hol. Cu mâinile și picioarele am deblocat ușa și am intrat. Odată cu noi a pătruns și Leu căruia i-am oferit drept recamier confort sporit o țolică împăturită în două, așezată într-un colț al camerei cu veleități multifuncționale. Merita din plin. Fără Leu mama noastră s-ar fi prăpădit. Ce ne făceam noi, șase copii, fără mamă și fără tată?? Greu de spus... În camera noastră, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de vînt, aproape în fiecare noapte. Învățase cîntecul „Am cravata mea“, dar nu îndrăznea să-l cînte pînă nu avea să vină sorocul. Oricum, îi pusese pe ai lui să-i ia haine de pionier și acestea îl așteptau frumos împăturite pe raft. Cînd mama sa îi cumpără la un moment dat niște pantofi negri, fu surprinsă să constate că fiul ei se încălța în continuare tot cu cei vechi. Pe aceștia noi îi pusese de-o parte pentru ziua cea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-l Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor, căruia i-am și propus să mă verniseze. Domnia sa a acceptat acest lucru spre bucuria sa, fapt de care s-a achitat cu mare profesionalism. Pliantul avea să fie de forma unei pagini A4 împăturită în trei. Problema era însă, unde voi tipări acest pliant, aveam cel puțin două variante: prima era ca să tipăresc acasă, la imprimanta color, pe o hârtie de xerox, care era acceptabilă, sau a doua variantă era să tipăresc la o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
scoțând buletinul și deschizând fermoarul de la geantă. Ultimul lucru pe care îl pusesem în geantă înaintă să plec de acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă tăișul câtorva dălți, ofițerul de poliție a făcut un pas puțin înapoi, întrebându- mă mirat ce sunt acestea. Se speriase săracul văzând atâtea dălți, neștiind la ce îmi sunt necesare. Prezentându-i invitația, arătându-i legitimația
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vot. După ce iese, politicianul pășește radios către urnă, ținând la vedere buletinul de vot, și introduce hârtia prin fantă. (De fapt, politicianul nu aruncă pur și simplu buletinul înăuntru, ca orice alegător, ci întârzie câteva zeci de secunde cu foaia împăturită în dreptul fantei, pentru ca fotografii acreditați să poată imortaliza momentul.) Apoi se lasă asaltat de stolul de mi crofoane, carel întreabă gureșe pentru ce a votat. Politicianul zâmbește și spune că a votat pentru România sau pentru o viață mai bună
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noiembrie, decembrie și o parte din ianuarie. În Veneția, unul din cei doi care-l găzduiseră înainte de plecarea la Ierusalim îl întâlni și-i dădu de pomană cincisprezece sau șaisprezece giuli 1 și o bucată de stofă, pe care o împături de mai multe ori, punându-și-o deasupra stomacului, din cauza frigului puternic. O nouă direcție După ce Pelerinul înțelese că nu era voința lui Dumnezeu ca el să rămână în Ierusalim, cugetă în sine și se întrebă quid agendum 2. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
frumos, să ai grijă de copiii mei așa cum ai avut și până acum. Cu inima ta bună și prin faptele tale, Dumnezeu va fi mereu cu tine. Ai fost iubirea vieții mele. Iartă-mă și adio pentru totdeauna. LEON” Carlina împături scrisoarea la loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ies în stradă, grăbindu-mă să prind mașina de combinat care se apropie de stație. Ajung la combinat în aproape un sfert de oră. Arăt legitimația portarului și intru. Scot casca de protecție din sacoșă, mi-o pun pe cap, împăturesc sacoșa și ziarul băgîndu-le în buzunar și mă îndrept spre pavilionul administrativ. Dar la cine să mă duc?! Cine are putere așa mare încît să-l scuture pe Condurache?! Directorul general! îmi zic. Mă cunoaște bine. Și-apoi, modul cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că-i fac numai încurcături; eu îmi văd de drum, gîndindu-mă că mîine la prima oră am s-o caut la telefon pe doamna blondă și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pantalonilor cheia de la ușa încăperii și mi-o pune în față. Iau cheia, o bag în buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, apoi încerc să mă ridic de pe scaun: constat că am înțepenit. Îmi dezbrac încet costumul de azbest, îl împăturesc, i-l dau lui Vlad și-i mulțumesc, apoi îmi scutur haina de velur și pantalonii de scamele albe. Vlad bagă costumele în sacul de hîrtie, leagă sacul la gură cu o sîrmă și-l ia sub braț. Coborîm împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tare obosit. La revedere! Sărut mîinile! Imediat, aud tonul de oraș în receptor, semn că femeia a închis telefonul. Închid și eu telefonul. Mai citesc o dată biletul Cezarei, strîng din umeri ca la un lucru care nu mă privește, îl împăturesc și-l bag în buzunar. Iau radiera oferită de Don Șef, o frec îndelung între degete și-mi duc degetele la nas, înfiorîndu-mă la mirosul plăcut de mandarin. "Ca să vezi! mă mir. Don Șef m-a propus ieri să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că faci nunta aici? Nu! spun, înnodându-mi degetele la spate. Știu cum sunt mamele când vine vorba de nunta fiicelor lor... — Iartă-mă, dragă, să nu uit, aud iar vocea lui mami. Mă întreba Janice: cum vrei să fie împăturite șervețelele? Mitră de episcop sau lebădă? Înhaț telefonul cât ai clipi. — Mami, te rog frumos, hai să vorbim mai încolo. Am musafiri! — Te rog. Nu te stresa, spune Michael de pe canapea. Dacă e ceva important... Nu e important! Mă doare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu e important! Mă doare undeva cum sunt aranjate șervețelele! Pe bune, și dacă le faci lebădă, cât o să rămână așa? Două secunde, cel mult! — Becky! exclamă mami, șocată. Cum vorbești? Janice a făcut un curs special despre cum se împăturesc șervețelele, special pentru nunta ta! A costat-o patruzeci și cinci de lire și a trebuit să vină cu mâncare la pachet... Mă cuprinde remușcarea. — Iartă-mă, mami. Sunt doar puțin stresată. Hai să le aranjăm... mitră de episcop. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cam ciudat să auzi asta din gura mea“. Elinor privește hârtia cu ochi lipsiți de expresie. Respirația i s-a accelerat și preț de o secundă am sentimentul că o să mi-o arunce în față. Apoi, cu foarte mare grijă, împăturește hârtia și o pune pe servantă. Ce e zvâcnetul ăla ușor de sub ochiul ei, emoție? E ofensată? Lividă de furie? Sau pur și simplu plină de dispreț? Nu pot deloc s-o citesc pe Elinor. Acum cred că are un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]