824 matches
-
un teren cu zgură, pocnetele seci ale mingilor săltărețe fiind singurele sunete care făceau aerul să se miște. Am traversat terasa și am intrat În barul din spatele restaurantului. Un chelner blond cu o figură copilăroasă și cu umeri de gabier Împăturea șervețele de hîrtie transformîndu-le În iahturi miniaturale, origami decorative pentru farfurioarele cu alune. — SÎnteți invitat, domnule? (RÎnji plin de voie bună.) Mă tem că nemembrii nu au acces În club. — Nu sînt invitat - sau nemembru, nu știu ce formă de viață ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că există cineva care are cheile. — Va trebui să vorbiți cu domnul Hennessy, trezorierul clubului. Se Întoarce Într-o jumătate de oră. Știu că vrea să-l ajute pe Frank. Facem toți ce putem. L-am urmărit cu privirea cum Împăturea delicat iahturile de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nimeni care să depună mărturie pentru el, nimeni dintre cei care lucrează pentru el. Doar un bătrîn avocat spaniol care deja a renunțat la orice speranță. — Domnule Prentice... I-am Înapoiat triunghiul de hîrtie, iar el a Încercat să-l Împăturească, apoi l-a strivit Între palme. — Frank nu se aștepta să ne ducem acolo. De fapt, i-a spus domnului Hennessy că vrea să ne ținem deoparte. Și, În afară de asta, a pledat vinovat. Dar tu nu crezi asta, nu? — Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
incendiere. Am așteptat o replică din partea lui, dar el s-a mulțumit să-mi zîmbească, acel zîmbet liniștitor de simpatie profesională cu care sînt tratați cei Îndoliați la capelele funerare. Părea să nu-și dea seama că degetele lui, În loc să Împăturească mai departe șervețele de hîrtie Într-o flotă miniaturală, Începuseră să le desfacă și să le netezească. Pe cînd mă Îndepărtam, el s-a aplecat peste mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
aluneca lin pe rotile, urmînd făgașele vechi trasate În covor, dar În lumea lui Frank nu prea mai erau multe lucruri care să se potrivească atît de bine. I-am atîrnat În șifonier cămășile risipite peste tot și i-am Împăturit cu grijă șalul de dantelă veche În care fuseserăm amîndoi Înfășați cînd eram bebeluși. După moartea mamei, Frank recuperase șalul din legătura de haine depuseă de tata la o instituție filantropică din Riyadh. Țesătura străveche, moștenită de la bunica lui, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
intervenise caseta video. O văzusem filmînd, aproape goală, o scenă de viol, iar ea hotărîse să nu mai apară niciodată goală În fața mea. Mă așteptă să-mi golesc șifonierul, apoi preluă ea controlul. Îmi aranjă cămășile În valize și-mi Împături halatul, netezind reverele de parcă ar fi vrut să scuture toate urmele pielii ei. — Îmi pare rău că pleci. (În acel moment Își observă imaginea În oglindă și rămase privindu-se fără nici o expresie În ochi.) Într-un fel, ai ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcut că nu bagă de seamă, s-a mai răsucit, s-a dus la oamenii lui de aveau în primire balul, i-a socotit, a strâns banii de la tombolă, că se vânduseră toate numerele și se împărțiseră câștigurile, i-a împăturit după ce-i numărase și i-a așezat în portofelul lui de piele scumpă, a dat o raită pe la bufet, s-a uitat la chelneri, să nu învîrtească vreo șmecherie, a ridicat și de-acolo o sumă și s-a întors
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să risipească, să cânte și să se îmbete. Erau împărați! La patru lăsau mistriile, se spălau, își îmbrăcau cămășile peticite și se adunau sub schele, așteptând banii pe care-i împărțeau meșterii. Hârtiile albastre foșneau plăcut și miroseau bine. Le împătureau și le ascundeau în buzunare. Treceau pe la frizer, își dădeau bărbile jos și se opreau la cârciumar. Beau secărică cot la cot cu băieții de-i ajutau, a lor era lumea! Prin fața prăvăliei, treceau fetele. Măscilite, date cu roșu, parfumate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse lacrimile, înghiți aspirina și apoi se apucă nevoie mare să-și curețe ochelarii cu un material special, moale, pe care-l împături cu grijă în formă de pătrat înainte să se apuce să lustruiască fiecare lentilă. —O cunoșteai pe fata care a fost omorâtă? întrebai eu, când a terminat cu ochelarii. Rămase uitându-se cam neajutorată la ochelarii de pe masă, care străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-i alt aer. DOAMNA CU VOAL: Ei! Nu vorbiți așa că poate se supără. BĂRBATUL CU ZIARUL: De ce să se supere? E dreptul nostru să fie liniște. (Către DOAMNA CU VOAL.) Nu? Nimic mai înalt decât liniștea. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar, își culege arcușul de pe scaun și reîncepe să cânte netulburat.) BĂRBATUL CU ZIARUL (După ce așteaptă încremenit câteva secunde.): A, nu, că asta e prea de tot! BĂTRÎNUL CU BASTON (Pe jumătate amuzat.): Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
reocupă scaunul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își scoate batista și începe să se șteargă de sudoare. BĂRBATUL CU ZIARUL își scoate vata din urechi, rușinat. DOAMNA CU VOAL își lasă din nou voalul pe fată. Tăcere lungă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL își împăturește batista, și-o pune în buzunar și începe din nou să cânte transpus, pasionat.) (Pauză lungă. BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne încremenit pe scaunul lui, cu ochii închiși. DOAMNA CU VOAL pufnește scurt în râs după care așteaptă consternată. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de altă parte Însă, ideea Îmi convenea, așa că... gând la gând cu bucurie. Ce m-a intrigat a fost faptul că, la un moment dat, doamna psiholog a luat o hârtiuță, a scris pe ea câteva cuvinte și apoi a Împăturit-o, privindu-mă insistent În ochi. Am vrut s-o Întreb dacă-și ia notițe, dar, ca și când mi-ar fi ghicit gândul, femeia a dus Încet arătătorul la buze, poruncindu-mi să tac. În prag, În timp ce-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ori pe care Îl reținuse dintr-un film, ceva de genul ăsta... Ca de obicei, domnul chimist cu antecedente militare avea zâmbetul la purtător, că m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fier peste o stradă frecventată zilnic și apoi cotind cu toate geamurile brusc cuprinse de flăcări, după un ultim grup de case. Aceste amalgamări optice aveau Însă și neajunsuri. Vagonul-restaurant cu geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se hotărî să se Îndrepte, foarte Încet, spre cufere, să-l deschidă pe cel mai mare dintre ele și să contemple rochia pe care o purta În seara În care trăsese la mal și pe care-și amintea că o Împăturise cu grijă, pe o stîncă, Înainte de a intra În apă. În tot acel timp rămăsese În pielea goală, iar partea de jos a rochiei, corsetul, juponul și lenjeria intimă o trimiseră la realitatea unei lumi din care Își dorise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
foaia și săltă baticul aruncând o privire scurtă în bilet. " E destul de clar, draga mea. Vor bănui că l-ai scris cu mâna stângă. Doar nici unul nu-i grafolog și oricum n-au timp să-și bată capul cu fleacuri." Împături biletul și-l puse pe masă astupîndu-l cu palma. Căruntul lăsă arma pe genunchi și încercă să-și aprindă țigara cu o singură mână. Se uită la bătrânii învăluiți parcă în ceață. " Sînt îngrozitor de obosit... Nu trebuia să intru în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
subsemnatul Tudor Matei... Tânărul începu să scrie. Melania Lupu, aplecată peste el, urmărea înșiruirea literelor. ― Străduiți-vă, domnule Matei! Aveți doar o caligrafie frumoasă. Sculptorul lăsă tocul din mână. Începu să râdă. Hohote care nu se mai isprăveau. Melania Lupu împături foaia de hârtie și ieși din cameră încuind ușa cu cheia. "Ai câștigat, draga mea." Puse mâna pe telefon și formă un număr. ― Spitalul nr. 9? Un caz urgent, domnișoară! O criză. Da... E furios... Notați-vă! Strada Crăiței 115
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
radio anunțând că numele femeii va fi dat publicității mâine, și nu numai numele, ci și adresa, pentru ca toată populația să afle unde își făcuse răutatea cuibul. Atunci, comisarul se duse după mașina de scris și o aduse pe masă. Împături ziarele, le trase la o parte și se apucă să lucreze. Hârtia pe care o folosea avea logotipul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări și putea, nu chiar mâine, dar cu siguranță poimâine, să fie prezentată de procuratură ca probă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bun că Milton venea pe la mine mai târziu, m-am gândit. Cu siguranță mă va Înveseli după Întâlnirea aceea. Asta nu Însemna că trebuie să-l și angajez. — Ne plac rochiile foarte mult, spuse Bob Bulton, trimisul de la Neiman Marcus, Împăturind comanda și trăgând elasticul În jurul dosarului. Bob Multon era unul dintre cei mai influenți achizitori de modă de la Neiman Marcus, chiar dacă felul În care arăta nu conducea neapărat la această concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta pensionării și purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai ales articolele tematice, cele despre cum să trăiești lent. Și cu cît citeam mai mult, cu atît mă înfundam mai tare în șezlong, hotărît să nu mă las dus la nici o treabă. Trecuse astfel de miezul zilei cînd am împăturit revista, hotărît să mă apuc, în sfîrșit, de lucru. Soția mea trebăluia de mult prin gospodărie, iar eu, iată, zăceam fără să fac nimic ! Mă încerca deja un sentiment incomod că am cam pierdut timpul, că se duce ziua și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar dacă ar fi câștigat premiul cel mare la loteria de Anul Nou. Fără să știe familia, jucase cu acest unic scop. Căută în buzunar după bilet și revăzu numerele: 12.21.42. Vârsta micului Iacob, a Iuliei, a Agatei. Împături cu grijă biletul, îl puse în buzunarul ascuns al portfeuille-ului, portefeuille-ul în buzunarul ascuns al hainei, își luă geanta-trusă din piele maron, mare și grea, cu instrumentele organizate în compartimente, și urcă treptele pasajului, spre stația de birje din fața Teatrului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
relaxat. — Ce să fac? Să-mi scot hainele? El aprobă din cap, constatând că nu-i În stare să vorbească, și o văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]