983 matches
-
Tot timpul am admirat la tine felul În care știai să te ții deoparte. Vezi, aici nu spui adevărul, spuse Teo Haiduc foarte liniștit, cu aerul zeflemitor al vechiului Teo Haiduc. Întotdeauna ai crezut că sunt un păcĂlit, un personaj Împietrit Într-o mască de samurai. iată că te-ai Înșelat ! Cum Îmi poți cere mie ca personaj să mă schimb, când tu Însăți nu ești dispusă să miști un deget ? m-ai chemat aici ca să mă eliberezi. mi-ai spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și distrage sufletul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte mult și de atunci inima mea s-a împietrit. Apoi l-am cunoscut pe Jean-Claude și mi s-a părut că pot iubi din nou. Dar în scurt timp mi-am dat seama că nu-l iubesc. Mi-e teamă că nu voi mai putea iubi niciodată. Ceva a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
am cunoscut pe Jean-Claude și mi s-a părut că pot iubi din nou. Dar în scurt timp mi-am dat seama că nu-l iubesc. Mi-e teamă că nu voi mai putea iubi niciodată. Ceva a rămas definitiv împietrit înăuntrul meu. — Iubirea lumească e un lucru efemer. Singurul îndemn pe care vi-l pot da este să stați aproape de Dumnezeu și să vă îndreptați iubirea spre El, a spus Père Joseph. O lumină caldă a pătruns deodată într-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Tot timpul am admirat la tine felul în care știai să te ții deoparte. Vezi, aici nu spui adevărul, spuse Teo Haiduc foarte liniștit, cu aerul zeflemitor al vechiului Teo Haiduc. Întotdeauna ai crezut că sunt un păcălit, un personaj împietrit într-o mască de samurai. iată că te-ai înșelat ! Cum îmi poți cere mie ca personaj să mă schimb, când tu însăți nu ești dispusă să miști un deget ? m-ai chemat aici ca să mă eliberezi. Mi-ai spus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
transformismul și de ce aceasta era o doctrină profund religioasă și umilă atunci când demonstra omului o indefinită ascensiune de a ameliora, dar toate erau trape care vi se puneau pentru a proba credința voastră. Și așa cum lui Faraon i s-a împietrit inima și având inima împietrită nu a răspuns când a fost chemat, pentru care a fost pedepsit, așa veți fi pedepsiți acum pentru că ați crezut în rațiunea voastră și nu în vechile și venerabilele cuvinte". Și va suna fatidica trompetă
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
bărbați și femei ai evangheliei, ar putea să completeze mai bine pasul lui Francisc de Assisi - făcut spre cei săraci - pentru a îndrăzni următorul pas: acel al dificilelor și exigentelor periferii ale istoriei și ale inimilor care devin tot mai împietrite în lumea noastră globalizată și tot mai post-modernă? Papa Francisc a spus-o în prima sa audiență generală, cu ocazia iminentei pregătiri pentru primul său Paște ca episcop al Romei: «A trăi Săptămâna sfântă urmându-l pe Isus înseamnă a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
moș Costache, observă Stănică. Aglae făcu un gest de dispreț. - Costache se uită numai în ochii ei. E în stare, Doamneiartă-mă, de toate năzbâtiile. Felix ar fi râs în altă împrejurare de plânsul așa de naiv invidios al Aurichii. Îl împietrise însă știrea logodnei Otiliei, pe care o credea adevărată. Comunicând Otiliei scena din casa Aglaei, aceasta zâmbi dând din umeri. - Fleacuri de-ale lor. Nu e nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe femei, care în genere dușmănesc pe orice femeie independentă față de bărbat. Moș Costache, Pascalopol, Stănică, Felix însuși n-ar fi îndrăznit să contrarieze pe Otilia. O scurtă oboseală a ochilor, o ducere a mâinilor la tâmple, ca un reproș, împietrea pe cauzatorul presupus al supărării și-i dădea sentimentul catastrofei. Când Otilia înconjura cu lațul delicat al mâinilor ei subțiri gâtul lui moș Costache, bătrânul râdea cu toate liniile feței, dar dacă Otilia dezaproba, oricât de blând, ceva, mergea în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în închisoare. - Nu te strigă pe tine, către seară, golanii la portiță: "Nicolici C. Maria, treci afară ca să ne facem exercițiile de antiaeriană pe tine"? - Nu mă strigă, piui deznădăjduită fătoaca. Nu mai mă strigă nici unul... Care cum strigă, cum împietrește... Ocna de taximetrist îi mai plantă trei degete sub betelia înflorată a fustei. Mustăci hâtru. Capitolul 4 STRADA PERONE de gloate, Balta Icoanei, destul de adâncă, odinioară să înece între subțiorile ei și cal și călăreț. Taman din acest binecuvântat gârlici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și când, cîte-o vână de pământ viu, gras, miezos, îndopat cu împuțiciunile asimilate, semn că, pe sub scoarțele pavajelor centrale ale Bucureștiului, mai pulsează ceva din inima pârâiașului care circumscria punctele descântate ale orașului. 98 DANIEL BĂNULESCU - Dar de ce, fă? De ce-mpietrește?... Ce le-arăți? Din încăperile podidite de întuneric și de răcoare ale imobilului se prelinse un clănțănit dulce de clopoțel. Năsoasa își ciuli antrenată bănuții translucizi ai urechilor și, descifrând semnalul, buzele îi citiră instictiv. - Cugete dulci, bucuriile inimii... Asta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apoi amândoi, el și umila vizitatoare, oprindu-se la o distanță respectuoasă. În mijlocul salonului, Cocondy, și ea în picioare, c-o lumânare aprinsă în mâini, făcea de gardă lângă trupul soră-sii, golit de viață, nemaiînvîltorat sub nici o respirare și împietrit în cea mai frumoasă figură de balet pe care o realizase vreodată o muribundă. Patricia murise lipită de covor. Într-un ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlindu- și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ncăpătoare și încetinindu-ți răsuflarea ca zgomotul viețuirii să nu acopere depănările visului final! Sânt după-amieze de toamnă de o atât de melancolică nemărmurire, încît ți se oprește respirația pe ruina timpului și nici un fior nu mai poate însufleți zâmbetul împietrit pe absența eternității. Și atunci, înțeleg o lume post-apocaliptică... În Dumnezeu nu trebuie văzut mai mult de o terapeutică în contra omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
potență va ridica acest somn puterile sale. O, inimicii noștri s-au temut totdeuna de noi, dovadă că secol cu secol a conspirat pe față și-ntr-ascuns contra esistenței noastre, și aceste conspirări toate n-au servit decât spre a ne împietri, spre a ne-ncremeni în esistența noastră. De ne punea alături cu ea, de ne deschidea amândouă portalele de aur a privelegiilor și a drepturilor ce erau numai a lor, cine știe dacă, moleșiți și răsfățați, nu deveneam unguri. Compatrioți
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care deschide, în loc să limiteze. Fără tradiție, posibilitatea unei înțelegeri de sine ne-ar fi refuzată. Mai mult decât o „alteritate a trecutului”, tradiția patronează prezentul cu răbdarea și competența unui maestru. Fără discipoli, tradiția moare. Infinita generozitate a memoriei este împietrită, astfel, în labirintul trufiei amnezice a clipei. Dialogul este genul proxim al limbii, care are menirea de a strânge distanța originară dintre text și interpret 2. Limba este mediul oricărei comprehensiuni și conferă suportul viu care oferă universalitate experienței hermeneutice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mișcare a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia este provocată de aceste pohte și că ea Însăși este o pohtă superioară pentru că meditează și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de cetate. Mai era vreme până să vină și ceilalți angajați, care deschideau încăperile întunecoase, cu ferestre înguste, cât să se strecoare prin ele o gură de tun. Din tablourile înalte te priveau bărbați țepeni, cu uitătură severă, și femei împietrite în rochiile grele, strânse pe talie. În anumite ceasuri ale zilei, razele pătrundeau prin ferestre ca niște lame de cuțit, ajungând până în cele mai ferite unghere, și atunci armurile luceau scurt, ca o cremene izbită de piatră. Petrache luă găleata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se va vedea piciorul lipsă, când lumea va fi întreagă, pe cât de voios și de dornic de viață va fi. Femeia se apropie de Coltuc. Era frumoasă ca din poveste, părul blond rămânea nepăsător la vântul care se întețise, ca împietrit în jurul chipului alb. Ochii îi erau limpezi, de culoare violet, ei sileau toate celelalte figuri-plantă să pălească. Era subțire, chiar și înveșmântată în haina de blană, iar botinele cu tocuri lungi făceau să țâșnească din fiece pas o grație care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet și mai aproape, până când se opri. Apoi începu să plutească, privind cu nesaț către lumea care începea să se dezmorțească și, mai ales, privind de sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca de fiere. Golea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca unele din noțiunile sale, în special cuplul dar / contra-dar, să fie reutilizate în sensul unei ocultări a economicului 3 -, Polanyi și echipa sa caută să identifice în mod mai sistematic "locul schimbător al economiei" în societăți și în istorie, împietrindu-l însă într-un cadru instituțional 4. Unul din aporturile majore ale lui Polanyi este de a fi angajat o reflecție, care va provoca numeroase discuții pe trei mari linii teoretice, asupra naturii înseși a economicului: constatând că definiția "formală
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prisma unui caracter, a unei inimi deja formate; educațiunea, creșterea cade însă în periodul acela al vieței omenești când inima neformată încă a omului seamănă unei bucăți de ceară în care poți imprima ce vrei. Când inima cu vârsta se-mpietrește, atunci n-o mai poți îndrăpta, o poți numai rumpe. {EminescuOpIX 447} De aceea ne temeam mai mult de școalele populare maghiare decât de Dieta lor, de miniștrii lor, de honvezii lor. Dieta, miniștrii și honvezii se duc, omul rămâne
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ținutul natal. Și apoi uitați-vă la copilul dumneavoastră, la Herrmann, carnea dumitale înmatrițată ca patrie, care v-a fost cauzată într-o oră de slăbiciune pentru plăcere. Herrmann al dumitale, această existență despicată, doamnă Wurm, eu aș putea să împietresc de fericire! Semenii dumitale produc fără să se gândescă o tortură mortală. (Herrmann plânge cu capul pe masă) DOAMNA KOVACIC: Asta e o grozăvie îngrozitoare, da, totul e... a degenerat, cum se spune. DOAMNA GROLLFEUER: Dar, doamnă Kovac, asta e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în afară de Schweindi. Acesta privește iritat scena) SCHWEINDI: Nu ling eu picioarele alea catastrofale... eu sunt un austriac cu coloană vertebrală și un austriac nu linge picioarele nici unui om, omul austriac poate cel mult să sărute plin de umil respect picioarele împietrite de marmoră ale unei fecioare adevărate cu o demnitate logică, care se află inclusă într-unul ca asta. HERTA: Dar acum și mai de mult sunt eu Fecioara. Am fost așa de deplin însămânțată că nu mai aparțin nimănui. Am
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
context, forma unui obiect sau a unei vietăți poate fi considerată o diagramă a forțelor acestei lumi. Cochiliile de pildă constituie construcții ritmice din natură alcătuite din pastă calcaroasă lichidă modelată prin mișcările ritmice ale melcilor. Ele sunt mișcări expresive împietrite de primă clasă . Sub ochii noștri natura este, într-o anume măsură, vie, pentru că formele ei sunt fosile ale proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
context, forma unui obiect sau a unei vietăți poate fi considerată o diagramă a forțelor acestei lumi. Cochiliile de pildă constituie construcții ritmice din natură alcătuite din pastă calcaroasă lichidă modelată prin mișcările ritmice ale melcilor. Ele sunt mișcări expresive împietrite de primă clasă . Sub ochii noștri natura este, într-o anume măsură, vie, pentru că formele ei sunt fosile ale proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
context, forma unui obiect sau a unei vietăți poate fi considerată o diagramă a forțelor acestei lumi. Cochiliile de pildă constituie construcții ritmice din natură alcătuite din pastă calcaroasă lichidă modelată prin mișcările ritmice ale melcilor. Ele sunt mișcări expresive împietrite de primă clasă . Sub ochii noștri natura este, într-o anume măsură, vie, pentru că formele ei sunt fosile ale proceselor care le au generat și trecutul nu este numai dedus din indicii, ci și receptat direct sub aspectul unor forțe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]