943 matches
-
înclinații dramaturgice înțelege că formele de deghizare, travestiul, masca, și mai ales cea mitologică, sunt oricând preferabile afișării ostentative a traumelor sau frustrărilor feminității neînțelese. Deși undeva recunoaște ineficiența măștii ("Sabia cade. Lucitoarele lucruri./ Memoria./ Căința./ Dar dacă/ acest chip împietrit nu este al tău?"), Carmelia Leonte nu-și refuză nicicum voluptatea acoperirii, a dezvelirii prin acoperire, procedeu atestat în literatura noastră încă din vremea primelor ieroglife ficționale. Într-un loc, poeții-mânuitori abili ai măștilor, dar și potențiali vraci, mântuitori ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urmare nu are timp să lenevească sau să rămână fără sentimente.171 Succesiunea rapidă cu care cititorul primește imaginile poetice leopardiene constituie și un scop al ermeticilor. Dorind la rândul lor să ofere imagini simultane, cu contururi nete, aparent fixe, împietrite, a căror capacitate de a intra în rezonanță cu viziuni din aceeași poezie sau cu cele din alte versuri scrise de acelasi autor să devină vizibilă numai într-un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
viața se află sub semnul morții care se insinuează în fiecare clipă ce bate și în fiecare manifestare existențiala. Atunci cand poetul ermetic se referă la universul sau interior, rareori uită să semnaleze prezenta morții ce s-a strecurat în inima împietrita: Și moartea e / un loc din inimă (Valuri de râuri proaspete în somn).304 Pentru el moartea din interior, data de lipsă sentimentelor sau a inspirației creatoare este, întotdeauna, reversibila. Dimpotrivă, pentru Leopardi moartea era o experiență totală, o limită
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adormite este creionata pe fundalul unui peisaj natural, uneori nocturn, mereu armonios. Așa cum silueta feminină din Seara zilei de sărbătoare, cufundata deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
așeza acolo un zeu / ca să ne-nchinăm lui, pentru ca el / apără tot ceea ce se desparte de sine.// Ai grijă, luptătorule, nu-ți pierde / ochiul,/ pentru că vor aduce și-ți vor așeza / în orbită un zeu / și el va sta acolo, împietrit, iar noi / ne vom mișca sufletele slăvindu-l.../ Și chiar și tu îți vei urni sufletul / slăvindu-l ca pe străini" (Elegia a doua "Getica", Nichita Stănescu). 141Luiza Bratu, op. cit., p. 123. 142 Ibidem, p. 123. 143"unicul demers este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a eroului a fost adăugată de‑abia în 1860, cînd fostul ocnaș găsește cu cale și să elimine o frază: „Se zice că apropierea pedepsei produce în sufletul criminalului o adevărată căință și, uneori, dă naștere remușcărilor în inima lui împietrită. Se zice că aceasta este acțiunea spaimei“2. Crima care are loc nu este, deocamdată, cea a lui Raskolnikov. Este vorba doar de faptul că, după iluminare, eroul conștientizează faptul că viața de visător este „o crimă și un păcat
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
ritm care se impune. Baudrillard atrage atenția că senzația potrivit căreia obiectele sunt sclavii noștri din ce în ce mai performanți, asupra cărora avem o putere deplină, este una înșelătoare dependența omului de obiecte este una mult mai mare decât aceea a "puterii noastre împietrite"353 și ne duce cu gândul la ideea obiectului ca pharmakon în ciuda sentimentului de putere, "efectele adverse" ale consumului "regnului" obiectual nu pot fi neglijate. 4.3.1.2. Societatea de consum și spectacolul său În această lume de obiecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pe dinăuntru! Ușa în dosul căreia se afla mortul! (subl. în text)". Costache este paralizat de teroare și hipnotizat de stranietatea reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
die Bilder meiner Großstadtkindheit vielleicht befähigt, in ihrem Innern spätere geschichtliche Erfahrung zu prä formieren.“ Experiența marelui oraș, identică în acest loc experienței modernității ca atare, capătă, în timp, o dublă fizionomie: pe de o parte, cea a formelor încâlcite, împietrite, iluminate ale poveștii lumii urbane și, pe de alta, cea a povesti torului ei: flaneurul. Despre aceste două fizionomii ar trebui să vorbească, în cele din urmă, cartea de față. O serie de precauții se impun. În primul rând, trebuie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prezent și trecut, nu ca momente temporale, ci ca un conținut aflat în diferență cu sine însuși, ca actualizare salvatoare a unui adevăr care se impune cu necesitate lecturii. Din acest motiv, dialectica imaginii nu este discursivă, desfășurată, progresivă, ci „împietrită“ în momentul percepției: „Bild ist dasjenige, worin das Gewesene mit dem Jetzt blit zhaft zu einer Konstellation zusammentritt. Mit andern Worten: Bild ist die Dialektik im Stillstand.“ Într-o scrisoare din 1935 a lui Adorno către Benjamin (cita tă fragmentar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
experienței între formele de locuire ale marelui oraș face ca aceasta să fie reactualizată cu forță prin personaje (detectivul, flaneurul) care ies din logica sa pur tehnică. Marginalul este, în aceste locuri ale modernității extreme, sursa privirii care dislocă formulele împietrite ale străzii, ale mărfurilor sau ale mulțimii și le sesizează pe toate acestea în mod alegoric. Exercițiul unei astfel de priviri este mesianic prin excelență: memoria colectivă, involuntară este adusă în joc ca fundal al rescrierii fantastice a spațiului urban
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
atâta dispreț... Da... îl va săruta... Și iat-o în alt tablou, întinsă în tot lungul corpului ei adolescent și nespus de armonios pe marmura ce se rumenește de reflexul pieliței ei luminoase, iat-o sdrobindu-și buzele arse de gura împietrită a mortului... În Salomeea, d. Emilian Lăzărescu are o lumină atât de clară lumina zilelor de vară în țările binecuvântate decorul și mișcarea tabloului e atât de frumoasă, că nu putem să-l felicităm în deajuns de a fi reușit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
extraordinare, ea va încerca în mai multe rînduri să iasă, și treptat, cu dificultate, se va elibera. Aripile sale vor fi mototolite, cleioase, lipite de corp, nu se vor putea întinde imediat. Urmează un interval foarte lung de imobilitate aproape împietrită. Dintr-odată, fără veste, libelula își va lua zborul. Spre deosebire de insectă, Europa nu are programul prealabil al transformării sale, nu are un sistem nervos central care să o guverneze. Însă, ca și în cazul omizii, au fost necesare nimicirile și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
fost repetat de omul lui Dumnezeu timp de trei zile. Atunci, clerici, însoțiți de o mare mulțime, au venit și cu mare venerație l-au condus înapoi în oraș pe omul lui Dumnezeu. Francisc înduplecă astfel inimile lor ostile și împietrite, înmuindu-le prin suavitatea predicilor sale imploratoare. 9. Faima numelui său s-a răspândit astfel prin toate regiunile Italiei și mulți nobili, urmând exemplul lui, i-au acceptat învățătura, părăsind lumea cu viciile și ademenirile ei. 2291 10. De aceea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Nuuu se poaatee!!” Dar telefonul care atârna și aștepta să fie pus în furcă îmi spunea că se poate, că vorbisem la telefon și că vestea era pe cât de adevărată, pe atât de groaznică, de neconceput, dar incredibil de reală. Împietrit, am format numărul de telefon al surioarei noastre, Lica, la București. Ca un automat, fără să gândesc, fără să o menajez, după ce mi-a răspuns la apel, am rostit: - Alo, Lica, vino la Iași, a murit Gică! Scurt și brutal
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și, profitând de acest fapt, pătrunse În livadă să culeagă ea câteva, de poftă. Dar nu apucă să culeagă decât o singură cireașă pe care o băgă În gură, și se văzu Încolțită de un câine mare și negru. Rămase Împietrită, cu cireașa Între dinți și, numadecât Începu să-i tremure picioarele de frică. Noroc cu paznicul care se ivi la fața locului și potoli câinele. - Ce faceți doamnă aici, știți că nu aveți voie, este o proprietate privată, cum de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
cum să crezi asta, mamă? Lasă-i pe toți dacă vrei, haideți și voi. Lică, e mic, lasă- l mamă că suntem bătrâni și singuri, mâine poimâne închidem ochii, din toți măcar unu’ de-a veni. - Nu! Răspunsul dur și împietrit îi zdrobi inima lui Andrei. Fugi în magazia cu lemne și plânse înfundat. Nu avea să vadă cum e să mergi cu “Steaua”, nu va ști cum sunt colindele pe la fereastră și nici cum se joacă ursul sau capra. Vântul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
animalul se învârtește de-a-ndăratelea prin cercul de foc. E înnebunit. Dacă înaintează, se frige, dacă dă înapoi, se frige. Ar fi timpul să se izbăvească de chinuri printr-o lovitură de stilet. Într-adevăr, cu un spasm brusc, chinuitul rămâne împietrit, întins pe burtă, cât e de lung. A murit Scorpionul ? Așa s-ar spune, s-a străpuns cu o lovitură de ac greu de văzut din pricina tumultului ultimelor sforțări, s-a înjunghiat, propriul său venin l-a ucis repede. Cules
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tractorul mai sus de fậntậna din vale. Din gura mortului se prelungea subțire un firicel de sậnge care se îngroșa treptat, șuvoind negricios apoi către bulgării de tină. Copil fiind, am avut cea dintậi tresărire în fața confruntării cu destinul. Stăteam împietrită lậngă trupul livid al celui trecut dincolo de fruntariile vieții și încercam neputincioasă să-i caut sufletul printre păduri și dealuri, printre livezi și dumbrăvi. Cea dintậi reprezentare a morții a fost pentru mine întocmai precum a ciobanului mioritic. Mi se
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în liniște adậncă, în glas domol de clopot. - Doamne ferește, ai grijă de dragul meu, Maică Fecioară! E încă tậnăr, a iubit-o atật de mult! Umbra dealului acoperea satul și întunericul se lăsa încet peste acoperișurile cu hornuri fumegậnd .Yon stătea împietrit, neputậndu-și lua ochii de la turla bisericii de-abia zărită. - Unde să mă duc? Unde să mă duc? întrebă iarăși. - Acasă la tine, Yoane! Unde să te ducem? răspunse un bărbat mai în vậrstă. - Cum adică?... Mă duceți acasă făra ea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și cu moartea cea adâncă Am schimbat al vieței gând, Am fost vultur pe o stâncă Sunt o cruce pe-un mormânt. Care-i scopul vieții mele Întreb sufletu-mpietrit? Ochiu-i stins, buzele mele De dureri a-nvinețit. {EminescuOpIV 33} Crucea-mi pare gânditoare, Parcă arde-a vieți-mi tort Și prin neguri mormântare Privesc fața mea de mort. Dar atunci când albe zâne S-or privi-n sufletul meu, A! gândiți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii bătrâni cuprinși de plete. Și colțuroasa-i roșie coronă, De fulger împietrit, lucește-n aer Sălbatec. Iar un înger... cel mai blând, Îngenunchiat l-a lui picioare cântă Pe arfa sa și aerul roșește De voluptatea cântecului său... Nu credeți cum că luna-i lună. Este Fereasta cărei ziua-i zicem soare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumii de-a ei rele să se lase? Cine-a vrut s-asculte vorba? Cine-aude? Cui îi pasă? Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lui de fulger și-a lui car. Călări pe bouri, A lui oaste luminoasă îl urma din Răsărit. Ca o negur-argintie barba lui flutură-n soare, Pletele-n furtună-nflate albe ard ca o ninsoare, Colțuroasa lui coroană e ca fulger împietrit, Împletit cu stele-albastre. Răsturnat în car cu rune, Cu-a lui mîn-arată drumul la oștirile-i bătrâne Și de dor de bătălie crunt e ochiul strălucit. Astfel arcul nalt din ceruri el îl urcă cu grandoare. Munții lungi își clatin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfințește palizii pereți de marmoră. ONTOLOGIE ["UNIVERSUL ÎNTREG ESTE ÎN ETERNĂ MIȘCARE"] 2258 Domnilor! Azvârliți pe suprafața vremei asemenea spumelor cari plutesc pe ocean, suntem însă un fel de spume cu ochi și privim îndărătul nostru la acel trecut stabil, împietrit, neschimbat, care pare cu toate acestea a se depărta din ce în ce mai mult de ochii noștri, privim la viitor ca la o umbră * despre a cărui fatalism nu ne-ndoim, despre care știm că va veni astfel cum trebuie să vie, auzim
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]