17,154 matches
-
și adversari. Totuși, campania de presă pe care a pornit-o ziarul CRONICA ROMÂNĂ împotriva candidaturii lui Theodor Stolojan e, vădit, o afacere în care se citesc interesele celor care vor să scape de candidatura lui Stolojan, pentru a-l împinge în față pe Mugur Isărescu * ADEVĂRUL, care le-a dat de mai multe ori ca sigură cititorilor săi neparticiparea lui Isărescu la competiția pentru Cotroceni, încearcă să-i convingă de faptul că premierul ar candida și nu prea. * Nici CURENTUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16832_a_18157]
-
uitase dar mereu îl apăsa iar la sfârșitul romanului chipul victimei-agresor îi apare într-o nălucire onirică. Tot producătoare de traume sunt însă pentru erou și aspectele vieții banale, răul banalizat întins în toată societatea din timpul ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va fi un loc situat în altă țară decât aceea în care se născuse și trăise, cu bune și rele, până în pragul senectuții. Schimbând ce este
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
Constantinescu să rămână în memoria noastră măcar ca un "king maker"! Ar trebui, totuși, ca în următoarele patru luni domnul Constantinescu să stea mai mult pe-acasă. Altminteri, s-ar putea ca de puseul de onoare ce-l va fi împins spre retragerea din cursă să se aleagă praful. Dacă președintele va prefera turismul, punerii în practică a promisiunilor ce sunau atât de solemn, înseamnă că adjectivele pe care i le-am aplicat din prima clipă a sosirii la Cotroceni erau
La adio (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16855_a_18180]
-
reprezentări, în toată ingenuitatea lor. Iată una dintre ele, sugerată personajului de strivirea unui pește sub picior. " El simțea încă în tălpi furnicătura rece din ponor, când cleanul se zbătea să scape de sub apăsare. Poate că, de greață și frică, împinsese prea tare și-i rupsese într-adevăr șira spinării. Fără să vrea, își privi labele picioarelor. Nu le avea așa mari ca Feri, dar peștelui i s-or fi părut uriașe cum îl strângeau acolo în fundul ponorului. Ca ale lui
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
este și foarte greu să se obțină bune fotografii ale spectacolului.) Din nou, ca și în alte împrejurări artistice oferite de Mona Chirilă, centrul de forță stă în jocul actorilor Miriam Cuibus și Dragoș Pop, în bine condusa expresivitate corporală - împinsă pînă la probe de pantomimă. Aici, trebuie subliniată intenția regizorală de a crea/recrea imagini trimițîndu-ne la filmul mut, fiindcă o bună parte din spectacol e compusă din gest și dans, iar muzica, care are un rol major, reproduce melodiile
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
un fel de stranie detașare, aproape cu indiferență. Asistăm la un caz de alienare, dezechilibrul psihic produs prin senzația ștergerii granițelor spațiului real, cât și criza sufletească produsă de vina asumată a uciderii propriului copil și părăsirii lui Victor, o împing pe Irina, aproape previzibil, către sinucidere. În orice roman cu intrigă polițistă finalul aduce o rezolvare mai mult sau mai puțin spectaculoasă a enigmei în jurul căreia se construiește întreaga narațiune. În cazul de față, rezolvarea rămâne un fel de temă
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
uniformă. La ce gând să ducă astfel de abuzuri, dacă nu la pregătirea unei fraude de proporții? Și, în al doilea plan, la transformarea forțelor militarizate într-o clasă a privilegiaților. Disprețul față de economia de piață, față de oamenii cinstiți au împins guvernul Isărescu la încă o boacănă. în cel mai dictatorial stil cu putință, cu un ciocoism pe care-l avea doar Ceaușescu, membrii guvernului au decis, pur și simplu, ștergerea datoriilor către stat a o sută șaptezeci și una de
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian Tudor Popescu, un
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
mai cuprinde aluzii ("seamănă panică în tranșeele germane"), comparații elaborate ("întors pe toate părțile ca un șalău în tigaie") și în special un ton hiperbolic - peluza "duduie", difuzoarele "urlă", "larmă infernală", nemții sînt "prezenți la stadion cîtă frunză și iarbă" - împins pînă la parodie (o echipă învinsă, "cu visurile năruite", suferă "trecerea bruscă de la extaz la agonie").
Clișee fotbalistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17003_a_18328]
-
fi existat două categorii de partide. O categorie, reprezentată numai de PNȚCD, iar o a doua în care intrau de-a valma ceilalți membri ai Convenției. Strategia din opoziție a lui Corneliu Coposu, strategie de tip are balta pește a împins două partide, PL 93 și PAC, să iasă din Convenție, fără a primejdui scorul obținut de CDR în alegeri. Continuarea acestei politici, după victoria din '96, a scos la iveală, cum era și firesc, că de fapt balta are peștii
Moștenirea lui Corneliu Coposu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17013_a_18338]
-
și în lumea economiștilor și a tehnicienilor, susținută de politicienii puterii. În aceasta din urmă se discuta despre modele, despre necesitatea păstrării și salvării sistemului economic în care vechiul centralism era înlocuit de noul etatism. Tinerii de atunci au fost împinși tot mai la margine, iar tinerii de acum nu au dialog cu lumea politică. O lume în care li se fac promisiuni vagi și li le cere să aibă răbdare. În care nu e loc și pentru ei decît dacă
Bătrîni paznici ai democrației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17031_a_18356]
-
ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
i-a venit atunci cînd s-a trezit cu un copil, deci cu o sumă de obligații agasante și acaparatoare pe cap, și cu starea: " Ce m-a apucat să mă înham la toate astea?" (raționament pe care l-a împins, în scenariu, pînă la ultimele consecințe logice!) În fine, ultimul film francez al competiției - Cod necunoscut - a aparținut unui regizor austriac de teatru și film, Michael Haneke. Un puzzle în mișcare, o continuă intersectare de fragmente din povești diferite, din
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
felul de a fi al poeziei lui Nichita Stănescu, dar o face numai pentru a avea autoritate asupra farmecului ei și a putea să-l nege: " Poezia lui suferă de un regim de exterioritate, de un imbold centrifugal, care îi împinge " viziunea " spre un surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Mi se pare o noutate (dar s-ar putea să mă înșel) o construcție colocvial-argotică care are aceeași semnificație ca a sintagmelor la televizor sau pe post, dar e mai puțin previzibilă, putînd produce chiar unele ambiguități: pe sticlă. Formula împinge mai departe metonimia - de fapt o sinecdocă, în care partea substituie întregul - începută cu reprezentarea televiziunii prin televizor; din televizor mai rămîne doar ecranul, desemnat prin materialul său (real sau aparent). Majoritatea citatelor care urmează provin din același cotidian, multe
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
sensul virtuozității, ci al unei vibrații la unison. Aproape de public, fiecare gest, fiecare respirație sau tresărire sunt receptate și percepute: e nevoie de precizie și de o maximă concentrare. Apropierea de public declanșează emoția, dar orice scădere a tensiunii poate împinge totul în ridicol. În partea a doua a spectacolului, cîțiva oameni, bărbați și femei, îmbrăcați sumar, fac tot ce le ordonă alt om, îmbrăcat în uniformă. Acesta vrea să-i distrugă, amînînd cît mai mult satisfacția finală. Fantezia în prelungirea
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
fals și corect, cînd mobilează, cu trăirea lor, spațiul dintre onoarea artei și degradarea ei. Cele cîteva trăsături prin care sunt individualizate victimele contribuie la performanța grupului. Memorabilă este prezența handicapatului mintal: interpretul sugerează supunerea, spasmul, destinderea cînd acesta încetează. Împins și dirijat de ceilalți el se integrează în chin; desigur suferă, desigur îl doare, dar faptul că nu înțelege cît este de umilit îi conferă o anume liniște și un fel de imobilism care îi dau relief. Neimplicarea sa afectivă
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe. Victimele directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost în primul rînd spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri civilizatoare. în topul preferințelor metafizico-propagandistice ale autoproclamaților manageri ai eternității s-au situat acele personaje care au intrat comod în conștiința publică drept purtătoare ale unei măreții tragice
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
se distanțeze - după ce inițial îi admiră - de monștri sacri ai literaturii, ca Teilhard de Chardin sau Emil Cioran. Apologia spiritului românesc La fel trebuie înțeleasă elogierea de către N. Steinhardt a românilor, a României, a stilului de viață românesc. Elanul scriitorului-călugăr împinge românismul spre ipostaza lui ideală, îl obligă să fie așa cum ar putea fi, îl inventează plecând de la o esență revelată în momente faste. Frazele lui N. Steinhardt sunt imperative, nu enunțiative: " Fericiți cei ce s-au născut în acest paradis
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
-se, pe Traian Băsescu să își verifice popularitatea printre bucureșteni în calitate de candidat la funcția de primar general. Potrivit Tiei Șerbănescu însă, care îl citează pe Traian Băsescu în Breful ei din CURENTUL, nu PD-ul, ci doamna Băsescu l-a împins pe fostul căpitan de vapor să-și depună candidatura. Soția ministrului transporturilor l-a convins pe Traian Băsescu deoarece vine din ce în ce mai furioasă de la piață și e terorizată de prețurile aberante. Cronicarul își permite să aibă anumite îndoieli față de exactitatea citatului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
dărăpănate îmi spuse răstit că: „Aici e Virtuții 13 bis!” Scândurile gardului abia se țineau, multe din ferestre nu mai aveau geamuri și era evident că nimeni nu mai locuise acolo de ani buni. Dar eu fusesem acolo ieri?! Am împins poarta cu forță și am intrat în curte unde o bătrână mă întreba binevoitoare pe cine caut. La explicațiile mele îmi răspunse că familia căutată nu mai locuiește acolo de câțiva ani, domnul profesor Tudor murind bolnav de plămâni, iar
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]
-
cele literare). Antiamericanismul primar al unor scriitori contemporani seamănă foarte bine cu prosovietismul primar al generațiilor anterioare. Iuțeala cu care unii dintre ei au semnat un apel în favoarea eliberării lui Miloșevici ține de aceeași mentalitate pseudodemocratică și pseudoumanistă care-l împinge astăzi pe autorul Tobei de tinichea să nu vadă riscul enorm al politicii de tolerare a terorismului pe care au dus-o multe state civilizate. Grass nu e la primul acces de acest fel. O polemică de acum cîțiva ani
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
nu puține - precum: "Rromii beneficiază rareori de judecători neutri, dispuși să verifice eventualele abuzuri comise de poliție sau de reclamant" descriu ori o situație generală (partea cu poliția), ori una puțin probabilă. Fenomenul corupției, atât de generalizat și de profund, împinge foarte adesea în desuet și în ridicol orice discriminare rasială. Fără a cădea în patima imaginii idealizate a "omeniei" românești (când în fapt, în acești ani este vorba mai mult despre revelarea unei nebănuite bestialități primare), mi se par într-
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
lectura cărților, jocul de șah. Singura cultură, Coranul, singurul sport, războiul. Copiii afgani se joacă, și ei, doar de-a războiul. Se explică în felul acesta de ce, pe un fond de intoleranță generală, preceptele islamice tolerante și generoase, au fost împinse treptat spre violență și crimă. Fanatizați religios, mulți tineri au devenit kamikadze. Caliban și-a pierdut orice blîndețe, s-a făcut agresiv, răzbunător și ucigaș. Calibanismul e o premisă a talibanismului, cum e a tuturor extremismelor. Incultura e o trăsătură
Caliban și Taliban by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15836_a_17161]
-
neputinței lor de a le înțelege. Ar fi deajuns să avem ceva mai multă cultură, în ce ne privește, și mai puțină uscăciune din partea lor, ca să ne înțelegem și să ne completăm. Numai că iată! îngustimea, meschinăria spiritului omenesc, te împing să proclami drept adevăr irefutabil punctul tău de vedere sau convingerea ta personală. De aici severul spirit critic al lui Psycha cu privire la arderile mele interioare, în ciuda atracției pe care o exercit asupra lui. Și de aici propria mea iritare în ceea ce privește
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]