756 matches
-
Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
scâncit al doctorului Cuc - cheamă un brancardier. ― Cum Îți permiți??? Ea are alte atribuții. Dumneata să alergi după brancardier. S-a Înțeles? Sau - a ridicat tonul profesorul Hliboceanu. Ca unul lovit În moalele capului, doctorul Cuc s-a Întors și, Împleticindu-se, a ieșit... Peste un timp cam lung, a apărut cu un brancardier, care - după cum se vedea - nu-l prea trăgea ața spre treaba la care era solicitat... Lipsa de tragere de inimă a brancardierului s-a văzut mai bine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Eu? Ce am scris eu? Cât am scris eu din toate astea, Magicianule? Liniște. Până și ploaia tăcea. Vărsa cantități incomensurabile de apă din butoaiele divine, dar atât și nimic mai mult. Se ridică și o porni către casă, aproape împleticindu-se din cauza oboselii. Treningul îmbibat atârna din ce în ce mai greu, dar nu-i păsa. Mergea cu gândurile vraiște, așteptând un răspuns care întârzia să apară, ca și cum ceva l-ar fi oprit pe drum și nu i-ar mai fi permis să ajungă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste balustradă. Cocor cu aripi larg desfăcute, acoperite cu text mărunt, reclame la detergenți și fotografii color. Se freacă la ochi, fiindcă imaginea unui ziar cu cioc nu e de colo. Asta știre, nu ce scriu ăștia în fiecare zi. Împleticindu-se - pleacă și podul ăsta la plimbare după umbrele sau mă clatin eu? - coboară treptele de sticlă, mda, iată un proiect transparent, și ajunge pe malul fluviului. Linii de tren intră în apă. Sau ies din apă, cum ar fi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
am simțit toți ochii Îndreptându-se spre mine. Când eram pe punctul de a le adresa un salut oarecare, mi-am amintit cum mă făcusem total de băcănie la prima mea Întâlnire cu ea, azi-dimineață, când mă bâlbâisem și mă Împleticisem ca o tâmpită, așa că mi-am ținut gura. Masa, masa, masa. A, da, iat-o. A se depune cartea pe masă. Acum hainele. M-am uitat agitată de jur-Împrejur ca să găsesc locul unde trebuia să agăț hainele aduse de la curățătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la colecție și aș fi făcut haz de ea cu Lily și Alex, picioarele nu m‑ar durea mai puțin și nimeni nu mi‑ar putea da Înapoi seara pierdută de vineri. Am rupt‑o bucăți și am pornit‑o Împleticit pe scări În sus. 15 — Andrea, sunt eu, Emily, am auzit o voce spartă la telefon. Mă auzi? Trecuseră luni Întregi de când Emily nu mă mai sunase acasă atât de târziu, așa că mi‑am dat imediat seama că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod perfect de a Încheia ceea ce fusese o zi binecuvântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În acea primă seară de când revenisem acasă și am plâns, nu doar pentru Alex, ci și pentru tot ceea ce se schimbase iremediabil În timpul acestui ultim an. Intrasem În Elias‑Clark Building ca o puștoaică neștiutoare și prost Îmbrăcată și mă Împleticisem afară din ea ca o femeie pe jumătate maturizată, ușor blazată și tot prost Îmbrăcată (ce‑i drept, una care acum Își dădea seama cât e de prost Îmbrăcatăă. Dar Între timp trecusem prin destule ca să mă pot angaja Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
eu, numai a lui. Simt că-l invidiez, e prada lui; nimeni nu i-o poate smulge, nici chiar moartea. Îmi dau seama că toată agitația mea zadarnică era pornită din gelozie. Iată, se Întorc, obosiți de joc; el se Împleticește cu fata În brațe, dar e vegheat de ochiul meu, intră victorios În camera ce-i atrage intens după această hârjoană anticipativă. (dimineața) Tot mai mult simt o nejustificată greutate În a-mi Îndeplini unele dintre Îndatoririle curente ale vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi rodea inima, că soldații se vor înfrăți cu țăranii și-l vor măcelări. Mulțimea de țărani începu deodată o mișcare pe loc ca o apă bătută de un vânt nehotărât. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
scapi, dacă nici măcar nu știi cine ești ? Pe cine vrei să scapi ? Vocea se auzise acum dintr-o parte. Bătrânul se întoarse spre direcția din care venea sau, neputând zări prin beznă, bănuim că așa a făcut, căci îl auzim împleticindu-se și căzând. — Șerpăria... susură Vocea, venind, de astă dată, de peste tot. Vrei din nou la șerpărie... N-ai ieșit niciodată de acolo, așa-i ? Când auzeai lovindu-se fier peste fier și așteptai să se deschidă gratiile... Nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
apropiară : — Acum ai să taci... ai să taci... Bătrânul se târa, înspăimântat. Se simți, deodată, săltat de subțiori și proptit pe picioare. Vocile se adunau iarăși într-una singură, care îl mâna din spate. — Mergi... ești liber... dezleagă-te... Bătrânul împletici câțiva pași, se lovi de perete, își duse mâna la obraz și degetele i se încleiară în sudoarea amestecată cu sânge. Bâjbâi până dădu de pragul ușii. Ieși, împins din urmă de Vocea care respira un aer ce nu venea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și în ziua și la ora aia o să devină major, după legea americană. La douășunu de ani o să poată merge la bar, să ceară singur de băut ! Când o găsise la spital, unde abia reușise să ajungă pe picioarele ei, împleticindu-se pe scări, Berti n-o mai întrebase nimic. Înțelesese, văzând-o ghemuită, cu mâinile pe pântec și fața la perete, că tot ce-și închipuiseră ei nu mai avea sens. Câți ani are fiică-ta ? întrebă Rada. — Păi, câți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul de coțăială, tre’ să-i bați ca să se potolească. ăștilalți sunt mai cumsecade, plâng de ce-și aduc aminte, așa-i, părinte ? Isaia dădu cu convingere din cap, întinzând orbește mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care să se sprijine. Cum podul se apropia de peretele celălalt, Jenică trase în sus maneta și huruiala se opri. Maca privi în jos, evaluă distanța și concluzia nu fu deloc încurajatoare. Drept care se întinse, agățându-se de scară. Coborî, împleticindu-se, dar cu ochii strălucitori și fața îmbujorată, ca întors de pe munte. Îi luă pe ceilalți pe după umeri, mai degrabă pentru a se sprijini. — Anormal, spuse, lăsându-se, la ieșire, să cadă moale, rezemat de zid, e ceea ce unui anormal
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi adânciți în orbite, acolo unde găvanele nu erau de-a dreptul scobite, mâini ale căror unghii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apropie și fără să vorbească, dar mărturisitoare. — Și ca să ierți, ai nevoie de dovezi, spuse, într-un târziu, Maca. Cine își asumă răspunderea să ierte ? Silit de tăcerea din jur, bătrânul se ridică anevoie și o porni înainte. Mergea împleticindu-se, de parcă ar fi urcat povârnișul unui deal. Pașii îi erau tot mai înceți, mulțimile îl urmau fără să se grăbească. Bătrânul se opri iarăși, îi era tot mai greu să pășească. Își scoase batista și își șterse fața. Încercă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
siguranță Cerul a vrut să oprească această faptă. Chiar înainte ca prințul Kung să-și ridice bețișoarele, pisica împărătesei sări pe masă. Până să poată face servitorii ceva, pisica mâncă peștele prințului Kung. Imediat, animalul dădu semne de otrăvire. Se împletici și în câteva minute căzu lat pe podea. Mult mai târziu aveam să aflu detalii despre ancheta desfășurată de casa imperială. Primii suspecți au fost oamenii care lucrau la bucătărie. A fost interogat mai ales bucătarul-șef. Știind că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
face o plecăciune adâncă împărătesei, după care părăsește încăperea. Din patru părți, apar gărzi care își pun mâinile pe mine. Mă împotrivesc. — Port copilul împăratului Hsien Feng! Eunucul-șef Shim se întoarce și îmi răsucește brațele la spate. Mi se împleticesc genunchii și cad. Pântecul meu se izbește de podea. Mă târăsc în genunchi la Nuharoo și o implor: — Îmi pare foarte rău pentru ce i s-a întâmplat lui Norișor, Majestatea Voastră, dar a fost un accident. Dacă trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe Li Lien-ying. — Sclavul e sigur beat, zice ea. Nu se trezește. — Ceva nu e în regulă, Nuharoo. Îl plesnesc pe Li peste față și în cele din urmă se trezește. Însă când încearcă să se ridice, picioarele i se împleticesc. Rămânem înmărmuriți. — Pregătește-te de fugă, zic eu. — Unde putem să mergem? se agită Nuharoo. Nu cunoaștem zona deloc. Chiar dacă am reuși să ieșim din templu, am putea să ne rătăcim cu ușurință pe munte. Dacă n-am fi prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O să pun la punct detaliile petrecerii singură sau direct cu Amy, din moment ce, oricât de mult mi-ar plăcea să mă ataci verbal, nu prea am timp acum. M-am ridicat cât de sigur am reușit și am Început să mă Împleticesc spre ușă, Întrebându-mă deja cum de reușise situația să degenereze așa de mult Într-un timp atât de scurt. —Bette! strigă el, chiar când voiam să deschid ușa. Îi pare foarte rău. A avut doar o zi foarte lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ne vedem curând, da? O! Ador ce ai făcut cu costumul ăsta - numai tu ai putea să faci ceva banal să arate atât de bine! M-am dat Înapoi ca și cum ea ar fi fost un câine turbat și m-am Împleticit până la masa Elisei, ca să mă adun. Dar până la urmă m-am Îndreptat spre bar și am dat pe gât un martini - pregătit exact așa cum Îi plăcea lui Will. De fapt, nu era deloc rău să stau și să mă Îmbăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o bușitură Înfundată În hol. Am deschis ușa, iar Philip se rostogoli Înăuntru. —Bette, iubire, sunt cam mangă, bolborosi el, scurgându-se lângă perete. Da, se vede. Intră, am spus, pe jumătate târându-l, pe jumătate sprijinindu-l În timp ce se Împleticea În cameră, iar fetele se dădeau la o parte, ca să-i facă o cărare. —Philip Weston, murmură Janie. —În persoană. Rânji și privi În jur Înainte de a se prăbuși pe spate, pe canapea. Păpușico, de unde au venit toate fetele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
trebuie să fim prinși. Am dat din cap, deși tot ceea ce voiam să fac cu adevărat era să strecor o doză de Valium cât pentru o Întreagă săptămână În băuturile lui Isabelle, respectiv Philip și să-i privesc cum se Împleticesc puțin Înainte de a se cufunda Într-o odihnă plăcută, liniștită, permanentă. Dar nu! Nu prea era corect. Nici unul nu merita chiar să moară. Am acceptat În tăcere să le cruț viețile dacă Își luau bilete numai dus Într-un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
lucru și să iau o gustare Înainte să mă pot Întoarce În siguranță În cameră, dar tocmai când chelnerul mi-a adus un serviciu Întreg de cafea și un coș cu cele mai uimitoare brioșe și pateuri, Elisa a intrat Împleticindu-se și s-a prăbușit pe scaunul din fața mea. Nu pot să dorm, În mă-sa, mai am un pic și mă sinucid, anunță ea. În clipa când am văzut-o, am intrat În panică, fiind convinsă că deja știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]