773 matches
-
cai, 300 oi. Școala primară a fost deschisă la începutul secolului XX. Biserică cu hramul " proroc Ilie", sfințită în anul 1923 la 23 iulie de către arhiepiscopul Gurie. În anul 1922 cu ocazia reformei agrare 71 de țărani nevoiași au fost împroprietăriți cu 211 ha de pământ. Între Otac și Nistru până în anii 50 au fost păduri, câmpuri cu harbuji (pepeni verzi) și grâne. În anul 1933 Otacul avea 581 de locuitori, iar școala primară era frecventată de 156 de elevi. Profesori
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
Gheorghe Fală, Andronia Rusu. Impozitul pentru școală era achitat regulat Astfel între anii 1901-1913 sătenii au plătit anual câte 22 ruble, deși copiii lor făceau carte în satele Burlănești și Viișoara. Reforma agrară înfăptuită de Instituția "Casa Noastră" i-a împroprietărit și pe cei cu puțin pământ din s. Buzdugeni, repartizându-le 238 ha. N-a fost prea mult acest pământ, dar un gospodar bun poate să-și asig¬ure familia cu mămăligă, cartofi, legume cu un singur hectar de pământ
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
Imperiul Rus care depășeau 500 de locuitori,pe atunci satul numără 1.164 de suflete,majoritatea din ele fiind ortodoxe. După Unirea Basarabie cu România din 1918 s-a desfășurat reforma agrara basarabeană.În cadrul ei 371 de locuitori au fost împroprietăriți cu 1.611 ha de pămînt. Conform datelor Recensămîntului general al populației României,efectuat la 29 dec. 1930,la Dărcăuți erau 466 de gospodării,1.874 de locuitori,28,5 la suta din el știau carte. Dărcăuți a avut de
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
conducerea liceului a îmbogățit școala cu: un etaj (1925-1927), un stadion, o aripă nouă pentru internat, un bazin de înot, instalații sanitare moderne, o bibliotecă proprie etc., în valoare totală de aproape 7 milioane de lei. În 1912, liceul fusese împroprietărit cu 11 ha în afara orașului unde se vor construi grajduri pentru vite și locuințe pentru angajați. În perioada 1922-1933 cinematograful liceului prezintă filme săptămânal joi, vineri, sâmbăta și duminica între orele 15-20. Numele Colegiul Național „Carol I” din Craiova e
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]
-
Ministerul Domeniilor la 22 februarie 1913, a doua la 20 ianuarie 1914, iar apoi mai târziu în perioada 1925-1927. A treia și ultima împroprietărire s-a efectuat după terminarea Primului Război Mondial, în două rânduri: 1922 și 1926. În 1922 au fost împroprietăriți 18 locuitori, iar în 1926 încă 70 de locuitori. Tot în 1926 se aduce din orașul Suceava rețeaua de electricitate, apărând astfel primele străzi iluminate electric. În 1891 în Burdujeni existau: o moară de apă și una de abur, o
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
datelor Comitetului de Statistică din Basarabia, publicate la 1867, satul figura deja după moșierul Crupenschi. Următoarele informații disponibile țin de anii 1871-1875, când în Basarabia are loc implementarea reformei agrare din 14 iulie 1868, conform căreia țăranii urmau a fi împroprietăriți cu între 8 și 13,5 desetine de pământ de familie. Potrivit acestor informații țăranii din sat urmau să răscumpere de la moșierii D.E. Dimitriu și A.E. Robu pământul cu care au fost împroprietăriți. Însă, fiind nemulțumiți de faptul că
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
conform căreia țăranii urmau a fi împroprietăriți cu între 8 și 13,5 desetine de pământ de familie. Potrivit acestor informații țăranii din sat urmau să răscumpere de la moșierii D.E. Dimitriu și A.E. Robu pământul cu care au fost împroprietăriți. Însă, fiind nemulțumiți de faptul că în suprafața de împroprietărire au fost incluse și terenurile silvice, aceștia au atacat în instanțele judiciare decizia organelor locale, solicitând excluderea acestora. În anul 1878 documentele de arhivă încă o amintesc pe Ana Egorovna
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
fost o formă de protest a acestei categorii sociale fața de politica guvernamentală pe care o considerau ostilă. ("Țăranii, fiind întrebați pentru cine vor vota, răspundeau: «Ne mai gândim...» ori « Nu o să votăm»"). Pauker își amintea că țăranii fără pământ împroprietăriți considerau că guvernul Groza făcuse ultima reformă agrară doar ca pe un pas premergător al colectivizării ("Țăranii răspundeau că și în Rusia Bolșevică, la început pământul a fost împărțit, doar pentru a fi luat mai apoi de "colhozurile" nou înființate
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
expropriate moșiile lui Aleinikov Feodor, care avea aici 473 des., Cotruță Maria (184 des.), Vilcovschi Olga (265 des.) Cotruță Eugenia (190 des.), Herța Maria (106 des). Tuturor li s-au lăsat câte 100 ha de pămînt arabil. 1922. Au fost împroprietăriți 275 de locuitori cu 1551 ha mp de pămînt. 1923. Hristici se aflau în plasa Nădușita. „Dicționarul statistic al Basarabiei” pe anul 1923 menționa: „Arhiva primăriei a fost distrusă de bolșevici în 1917.” Se atestă: dealul Holm, Valea Hristici, iazul
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
locuitori (1.044 de bărbați și 1.129 de femei). În anul 1997, populația satului Hristici a fost estimată la 1455 de cetățeni. În 1998 s-a efectuat privatizarea pămîntului, cota de teren echivalent fiind de 1,57ha. Au fost împroprietărite 721 persoane. Conform datelor recensământului din anul 2004, populația satului constituie 1240 de oameni, 46.85% fiind bărbați iar 53.15% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.19% - moldoveni/români, 0.65% - ucraineni, 0.16% - ruși
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
sunt mai multe teorii care încearcă explicarea originii numelui său: una din aceste teorii susține că e posibil ca numele de Calea Ferentarilor să fi apărut în cinstea soldaților olteni ai Domnitorului Alexandru Ioan Cuza - ferentarii - care ar fi fost împroprietăriți cu pământ ca răsplată pentru vitejia pe care au arătat-o; o altă teorie privitoare la numele cartierului, susținută de unii istorici, e legată tot de niște ferentari, din oastea lui Mihai Viteazu de data aceasta, care ar fi avut
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
12 de familii catolice. Nemaiputând să fie întreținută de mica și săraca comunitate locală, a început să se ruineze începând din secolul al XVIII-lea. Distrugerea catedralei s-a extins imediat după cel de-al doilea război mondial. Autoritățile au împroprietărit acolo câțiva localnici la doar 2-3 metri de temelia bisericii. După spusele preotului-paroh Vasile Hrestic de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia, ""a fost mult distrusă imediat după război, pentru că se spune că din piatra bisericii se căra cu căruța
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
în jurul mănăstirii, care în anul 1863 sunt transformate în spital. În urma reformei domnitorului Alexandru Ioan Cuza din 1863, o parte din averile mănăstirii au fost secularizate, iar cu o altă parte din moșiile mănăstirii, în anul următor 1864, au fost împroprietăriți 12 țărani din satul Sinești - Olt. După anul 1865 schitul Strehareț a dus o viață liniștită și fără prea mari evenimente. I-au mai fost adăugate clădiri în partea sud-estică, dar care au fost dărâmate cu timpul. În anul 1936
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
și forța de muncă urmează să producă rezultatul.” Totuși, temerile elitei stăpânilor de plantații, în majoritate conservatoare, și ale altor albi au fost parțial atenuate de acțiunile președintelui Johnson, care a dat asigurări că sclavii eliberați nu vor fi masiv împroprietăriți cu pământuri confiscate de la proprietari. Președintele Johnson a ordonat ca pământurile confiscate sau abandonate administrate de Biroul pentru Eliberați să nu fie redistribuite foștilor sclavi, ci returnate unor proprietari grațiați. Pământurile ce ar fi fost naționalizate confor Legii Confiscării adoptate
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
pe cei doi soli cu daruri. Craiul a acceptat darurile, i-a luat prizonieri pe cei doi soli și i-a trimis la Liov. Ion Neculce consemnează în "O samă de cuvinte" (1732) legenda conform căreia logofătul ar fi fost împroprietărit de către regele Poloniei , după încheierea păcii între Polonia și Moldova în 1499. El a fost răsplătit datorită succeselor sale pe plan diplomatic, fapt confirmat în stăpânirea sa asupra unei părți importante a Țării de Sus, probabil danii din partea domnitorului. Centrul
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
fiind conduse de primari aleși din rândul comunității germane, singura obligație fiind cea a de a plăti la timp impozitele. După intrarea Dobrogei sub administrație românească, în majoritatea satelor locuite de germani au fost numiți primari români și au fost împroprietăriți cu terenuri veterani ai Războiului de Independență din 1877-1878. Comunitatea germană din Dobrogea a fost din nou afectată în timpul Primului Război Mondial, când, la fel cu toți germanii din Regatul României, erau considerați potențiali inamici. A fost interzisă folosirea limbii germane în
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
intrau în visteria instituției domniei, căci, în afară de orașe, domnul ca persoană de regulă nu mai dispunea de alte moșii. Acest lucru se va schimba peste veacuri, când la cârma țării vor ajunge și boieri ori vlăstare înstărite. Astfel, pentru a împroprietări mănăstiri, Mircea e nevoit să cumpere terenuri de la boieri. "Vămile" erau percepute în târguri ("de târg" sau "de trecere"), la vadurile Dunării, la munte (numite și "de plai"), și la graniță. Domnul avea dreptul să acorde scutiri sau să le
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Cartierul Dănuțeni - localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componența orașului. Cartierul se află pe malul Prutului, la gura de vărsare a râului Bălăești. Între secolele XIX și XX avea 277 case, cu o populație de 1715 persoane, țărani împroprietăriți sub Constantin D. Moruzi, care au primit 915 desetine de pământ. Moștenitorii lui Constantin D. Moruzi aveau 3381 desetine. Fiul lui Constantin D. Moruzi a înființat o colonie de germani aduși prin contract; Cartierul Berești - localitatea de altădată inclusă în
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, "„strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“", devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64 ... Străbunii mei se pierd în haosul iobagilor, suferind cu ceilalți țărani deopotrivă și lipsa, și foamea, și năvălirile ...“" Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era "„fiica văduvei Stana din Postrăvari, sat locuit de clăcași, de pe moșia familiei
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“". IV. "Pământ și drepturi" (9 iunie 1917) - "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș împroprietărit la '64. Nu pot să uit ceea ce am învățat de la cei mai mari dascăli ai mei, de la părinți: basmele, cântecele, obiceiurile, limba aceasta, comoara de limbă unde se găsesc bogățiile cu duiumul, în care mi-am spus durerea și dorul
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
intervenția ziarului “Beiușul” pentru a găsi un loc de muncă. Singura sursă de câștig era munca la pădure, dar guvernul oprește exploatarea lemnului ceea ce lovește crunt mai ales satele din zona montană.La reforma agrară din 1921, în Beiuș sunt împroprietărite 144 persoane cu terenuri în intravilan și 108 cu terenuri în extravilan.Deși a avut scăderile ei in concepție și mai ales in aplicare, reforma agrara a contribuit la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultură și a îmbunătățit situația
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
intrat în componența statului bulgar, iar aromânii grămușteni de aici (supranumiți 'cipani') au fost supuși unei campanii dure de bulgarizare. Din acest motiv, o mare parte a acestora s-a stabilit ulterior în Regatul României, în Cadrilater, de unde au fost împroprietăriți ulterior în Dobrogea de nord. Un alt segment al aromânilor grămușteni din zonă, aceștia filo-eleni, s-au mutat în nordul Greciei, unde pot fi intâlniți și astăzi în orășelul Prosotsani. În Bulgaria propriu-zisă, aromânii se află astăzi doar izolat, în
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
alcătuiesc astăzi orașul, existau două biserici, una în Boldești construită de Gheorghe Boldescu la 1812 și una în Seciu, construită de localnici în 1801. Locuitorii comunei se ocupau cu agricultura și creșterea vitelor, fiind în mare parte moșneni sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
livezi de pomi fructiferi și plantații de vii.În anul 1854, clăcașii din Segarcea s-au răsculat împotriva nedreptăților la care erau supuși de către administrația moșiei, amenințând cu spargerea satului.Prin reforma agrara din 1864, țăranii clacași din Segarcea sunt împroprietăriți și eliberați de sarcinile feudale.În Războiul de Independență de la 1877, locuitorii din localitatea Segarcea și-au adus o importanță contribuție, fie prin participarea directă cu forțe omenești, fie prin aprovizionarea armatei cu hrana pentru ostași și furaje pentru căi
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]