909 matches
-
Fonghi, magu bombelor dân pisoare, P. Zappi, duhovnicu la sechestrați, Mauro Morpurgo, zis Golgota, Aldo Aldobrandi, Harlechinu Morții, o să cadă unu după altu, fieștecare după puteri. A avut don César motivu lui să-mi zică, dând cu pumnu d-a Împuținat cristalurile: „Pentru dușmani, nema justiție“. A scuipat vorbele așa dă plesnit, că iera să să Înece cu dopu care Îl șterpelise pă post dă biscuit. Da tot a urlat: — Un kil dă molan! A fost fulgeru care a luminat bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tu ai ceva. După ce se frecă prelung la tâmple și pe ochi și-și șterse obrazul și fruntea cu mânica rocului, Culi se îndreptă spre patul din fund. Lampa ardea pe masă, sub poliță și subt icoane. Lumina ei ajungea împuținată până la obrazul Anei. Din această umbră, Ana îi zâmbi. Mama avea grijă de tine, îi zise ea. Zice că-i ceață afară. Eu nu m-am temut. Tu îți cunoști potecile cu ochii închiși. Le cunosc și eu, căci sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plină de fân. Auzit-ai? — Auzit; se face întocmai! a răspuns sluga. S-a ferit de la geam și s-a dus la patul lui de lângă sobă; a plecat fruntea și a adormit iar, numaidecât. Într-adevăr, ceața începea să se împuțineze - observa paznicul. În fund, în pădure, i se părea încă deasă. Dar dinaintea casei se destrămase. Se vedea cum de pe vânătul zăpezii se preling în sus fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că va rămâne cu totul singur. Se vor scufunda odată cu ea primăverile repetate ale nopților ei. A încercat s-o domolească: — Fii înțeleaptă, suflete, îi șoptea el cuprinzând-o. L-au ademenit alții; aceia sunt mai vinovați decât el. Îi împuținăm pe cei mai vinovați și copilul își va veni în fire. Îl chem să-l judec. Vei vedea că nici n-am nevoie de vorbe. Liniștește-te, rămâi frumoasă și zâmbește-mi. Baiazid a primit poruncă să se înfățișeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă, care pulsează. Nu există nimeni în afară de tine. Este mica ta clipă de absolut, numai pentru tine, furată datoriei, colectivității, timpului. Ordinea este tot timpul aceeași, pentru că toți membrii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zis pas, nu mai aveam bani și nu voiam să mi se facă rău, chiar așa, din prima. Lumea urla să facem poze, iar eu urlam la lume că niciodată nu m-am simțit mai fotogenică. Concertul începuse, berea se împuțina. Sticla dădea semne că alunecă, dar o țineam destul de bine, schimbând mâna, în vreme ce băteam ritmul melodiilor cu piciorul. Cu fiecare sorbitură, țineam ritmul din ce în ce mai bine, deși îmi simțeam tălpile cum lovesc haotic podeaua. Brusc, știam toate versurile, nimeream notele pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am suferit, dar știam că pentru el totul se sfârșise mai înainte. Și mi-a fost și mie clar, cum îmi spuneai, că suferința nu e atât pentru cel care se duce, cât pentru noi, cei care rămânem și suntem împuținați. Nici n-am vrut să-i aduc cenușa acasă, ce-aș face eu cu ea aici? Dacă mai există ceva din el, trebuie să rămână în mintea și în inima mea, n-am nevoie să privesc o urnă ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci el mai creștea Încă. Aritmetica pe care i-o predase doctorul Ransome demonstra prea limpede faptul că hrana se Împuțina Într-un ritm mai rapid decît cel În care mureau deținuții. În centrul terenului de adunare, un grup de băieți de unsprezece ani jucau bile pe pămîntul uscat. Văzînd broasca țestoasă, alergară spre Jim. Fiecare dintre ei avea cîte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
biroului comandantului, ascunzînd printre ele cîteva cutii suplimentare de Spam și lapte praf, ca parte a unei rezerve pe termen lung pe care Începuse să o adune ca măsură de prevedere. Deja Îi era clar că ajutoarele americane parașutate se Împuținau și, mai devreme sau mai tîrziu, se vor opri. Acum, cînd Își recăpătase puterile, Jim era În stare să scormonească În jurul lagărului și nu fu niciodată mai bucuros decît atunci cînd, sub un prici În Blocul D, găsi o rachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
unii se împotrivesc planului tău. Știu. Mi-era limpede cine se împotrivea chiar și fără să întreb. Era vorba de neguțătorii și nobilii care făceau negoț cu negustorii spanioli din Manila. Se temeau că propriile lor câștiguri aveau să se împuțineze dacă Japonia urma să facă negoț cu Nueva España direct, fără a mai trece prin Manila. Dar în spatele lor se aflau de fapt iezuiții care nu vedeau cu ochi buni răspândirea ordinului nostru în Japonia, lucru pe care și starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el de familia noastră? Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea, se împuținase și la trup. Samuraiul îl alina pe bătrân rostind cuvinte pe care nici el nu le credea. Alături, Riku asculta cu ochii plecați discuția dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bacău, 3 mai 2012 1 Iunie 2012 Sunt din ce În ce mai precipitat. Au rămas doar trei luni până la plecare și Încă nu am rezolvat multe din cele pe care mi le propusesem. Stivele de ziare au rămas aceleași, cărțile nu s-au Împuținat pe rafturi, deși am donat 75 de exemplare, Însemnările disparate n-au luat drumul coșului, scrisorile au rămas necercetate, consemnările pe marginea cărților citite așteaptă să fie folosite, fișele Întârzie să se transforme În profiluri și Înșiruirea ar putea continua
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
va lenevi, atunci și Dumnezeu va privi la voința lui cea bună și la osteneala sa și-i va da lui să facă totul fără silă, precum am spus. Și totul stă În asta: Când va cădea, să nu se Împuțineze cu sufletul, ci să Înceapă iarăși. Da, o voi lua de la capăt În fiecare zi și cu voia Domnului osteneala mea o să dea cândva roade. Deocamdată trebuie să mă smeresc și să transform neștiința și stângăcia mea În fapta bună
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă a ordinii superioare. Iuda îl reflectă așadar pe Isus.” Voi încheia amintind o povestire „apocrifă” a lui Vasile Voiculescu, publicată în culegerea postumă Toiagul minunilor. Ea se numește „Copacul lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după cum se șl cuvenea, fiindcă taică-său era foarte bogat și nu trebuia să-și vândă grâul până la ultimul bob, în timp ce nouă ne rămânea doar porumbul și mâncam numai mămăligă. Pe primăvară, așa, începea însă și porumbul să se cam împuțineze tîn podul casei. Atunci omul începea să bată pe la porțile altora și, până găsea, se mai întîmpla să și rabde, fiindcă în astfel de împrejurări el nu mai avea de vânzare decât puterea lui de muncă și trebuia să dea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ascundem, doamna van Pels i-a dăruit un inel cu onix și diamant. Miep nu voia să îl ia. Vânduse deja haina de blană a doamnei van Pels și știa că banii și lucrurile pe care le puteau vinde se împuținau. Dar doamna van Pels a insistat. Zicea că ea și cu soțul ei vor să îi dea lui Miep ceva în semn de mulțumire. Uitasem de inel. Îi văd pe părinții mei căutând prin cele câteva bijuterii pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dintre ele. Li se alăturau pasaje În proză, Întotdeauna cu descrieri de natură, extrase de regulă din partea de gramatică a manualului unde abundau fragmentele cu fraze lungi, bune de analiză, din Sadoveanu, Hogaș și Brătescu Voinești. Vederea nu mi se Împuținase Încă prea tare de cînd fusesem transferat la școala pentru orbi și slabvăzători din Cluj. Citeam cu degetele punctele În relief și cu ochii semnele vizuale. De aceea am putut să le arăt tovarășilor uimiți diferența dintre literele compuse din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu tine peste tot, am să depun mărturie că eu sînt aceea cu buzele pale, chiar și cînd sînt rujate, În carne și oase, eu, Erica Baum von Sagas in Siebenbürgen...! Proiectele ei deveneau tot mai incandescente pe măsură ce coniacul se Împuțina. Am azvîrlit o piatră În apă. A plescăit o dată și a spart, fără ndoială, lacul În cercuri. — Bravo, a sărit ea sărutîndu-mă, cum de ți-a reușit? Dar ce, m-am mirat eu, e mare lucru? — Da, e foarte mare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Când conștiința refuză să alerge Ar trebui să închinăm un monument alergării. Cu cât clipele ni se împuținează, cu cât înțelegem mai puțin ce anume ar trebui să facem în viață, cu atât ne îndârjim să alergăm din ce în ce mai repede. Dar, întrebându-ne dacă regăsim, în însuși faptul de a alerga, propria noastră esență, nu îndrăznim să răspundem afirmativ
A doua oară unu by Ciprian Voloc () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92969]
-
da indicații despre cum să fii fericit cu ea. O să-mi pierd sanctuarul, poate, dar pot să renunț la asta dacă treaba e serioasă. Având o perspectivă asupra spațiului cosmic poate că lucrurile presante, de ordin imediat și egoismul se Împuținează și căsătoria ar fi o asociație prielnică - sub specie aeternitatis. Plus că, deși era mic, Govinda era În anumite feluri precum Ussher Arkin. Femeilor nu le place prea multă schimbare. — Margotte este o persoană excelentă, spuse Sammler. — Asta e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
unde stăpâneau acum, din câte Îi explicase maestrul Shan Bao, triburile Oilor Albe, dușmane ale Imperiului Otoman și prietene ale lumii chineze. Avea să traverseze și ținuturile prietene ale Karamaniei. Dar, pe măsură ce avea să se apropie de Anatolia, prietenii se Împuținau, iar dușmanii deveneau din ce În ce mai periculoși. Malul Mării Marmara și cel al Mării Negre erau, pentru el, tărâmuri ale morții. Cum erau toate tărâmurile care despărțeau Imperiul Otoman de plaiurile molcome ale Moldovei, unde stăpânea, de optsprezece ani, un domnitor care biruise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În vremea din urmă. Probabil că, știu și eu, exagerez. Orașul ăsta a Înnebunit și nu-mi mai dau seama ce se Întâmplă. Nu-i mai simt pulsul, Mick. Nu-l mai simt și gata! Era mulțumită că lumina se Împuținase, era conștientă că are o Înfățișare tristă, obosită, și nu dorea să fie văzută așa. A tras de fustă să și-o Îndrepte, ar fi dorit să fi fost mai lungă, să-i ajungă până la glezne, ca o rochie musulmană
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îmi deschidea cu grijă ochii să o las să-mi intre în piept să-și bată ultima oară ritmul doar pentru câteva clipe. Era moș Caletcă, un fel de comis voiajor sau păpușar al acelor ținuturi. Olog, cu un trup împuținat de vremuri și suferință, colinda satele împărțind niște păpuși la fel de triste ca și el și o mulțime de păsărele din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic. În schimbul lor nu cerea mare lucru, ci doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gol și pustiit ca un talcioc încărcat de lucruri mult prea vechi. Avea părul răvășit, ieșit de sub basmaua decolorată de vânt și ploi. Prea multe ploi pentru un suflet descălțat de vise. Hainele îi atârnau în dezordine pe un trup împuținat de zbucium, iar picioarele îi erau crăpate până la sânge, pentru că o vedeam veșnic desculță. Tablou sumbru al copilăriei mele, Dura devenise ostatecă în nebunia ei și în una din zile i-am aflat povestea tristă ca o lacrimă pierdută pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]