1,038 matches
-
uluită. — Și-a primit șutul în cur, așa-i? Asta după ultima ei măgărie la revista Style. Cazul la care lucrai tu a fost ultima picătură pentru băieții de sus. Degetul cu unghie roșie al șefei de la Resurse Umane a împuns aerul în sus, în direcția etajelor unde rezidau șefii. Să știi că pe aici e un capitol încheiat. Nu! Alice a simțit cum colțurile gurii i se ridică în sus, a zâmbet. Nu-i plăcuse deloc faptul că Intercorp avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
presupune că e ecologică - și uită-te aici! a spus el ridicând una dintre foliile de protecție. Cu ce crezi că poți să distrugi mai bine o pădure ecuatorială decât cu asta? Fiindcă durerile o apucaseră din nou și-o împungeau cu forță, Alice a închis ochii. Și-a arcuit spatele și-a lăsat să-i scape un geamăt agonic, prelung și profund. Apoi a simțit pe frunte mâna tremurătoare și transpirată a lui Jake. —Of, Al, draga mea, nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Stop! Înapoi. Cum adică, a rostit el rar, „ai o slujbă“? —Anne Dexter a fost dată afară de la Class și m-au rugat pe mine să vin în locul ei. La început, temporar, apoi o să vadă cum merge treaba. Amanda a împuns aerul cu un deget triumfător. —Sunt editor! Dar nu mi-ai spus nimic de chestia asta! a exclamat Hugo. Vreau să spun... Când s-a întâmplat? a sărit Amanda. În Ajunul Crăciunului. Ieri. Nu, nu asta. Cât... —Cu cât o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și lucrează cu jumătate de normă ca psiholog de capre. Pe Hugo l-a pufnit râsul. —Mie mi se pare că e chiar pe stilul lui. Dar dacă tu zici că el n-o place... —Așa zic. Alice l-a împuns dojenitor. Nu-l interesează alte femei. Sunt sigură. N-are timp pentru așa ceva. Momentan e mult prea ocupat cu mersul pe la tot felul de fastfood-uri, unde le spune angajaților că ar trebui să recicleze tacâmurile de plastic în loc să le arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu, nu părea, chiar era stupefiat. Încercă să articuleze câteva cuvinte, dar vorbele refuzară să abandoneze cavitatea bucală. Semăna cu un pește extras din lumea acvatică pentru a fi aruncat în tigaia încinsă. Ridică degetul arătător al mâinii drepte și împunse aerul în direcția sa. - Vă bateți joc de mine! Se ridică brusc de pe fotoliu și merse la fereastră pentru a privi pe la colțul perdelei. Se răsuci către el. - E un Land Rover negru peste drum de casa dumneavoastră. Mai devreme
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu atâta ușurință. Se ridică de la birou și aproape că așteptă să se ciocnească de Magicianul care îi vorbea din spate. Nu se lovi de nimeni - cum ar fi putut să se lovească de o voce, totuși? O întrebare îl împunse instantaneu și era tare ascuțită: Dar cum este posibil ca un personaj din manuscrisul tău să fie călcat de o mașină numai pentru că tu ai scris asta? Merse la frigider - uneori și-ar fi dorit ca frigierul să fie mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
se ridice și îl spijini în timp ce mergeau către verandă. Ploaia îi lovea pe amândoi cu furie, iar greutatea bărbatului o făcu să icnească. După ce îl depuse în balansoar, alergă pe alee și își recuperă geanta. În spatele ei, legănându-se, scriitorul împunse aerul cu degetul arătător:Te-ai ascuns, Magicianule? Fricosule! Află de la mine că nu ești decât un sal... timbanc. Și mai află, nebunule, că sunt un iepure curajos începând din acest moment, n-am să-ți mai permit să mă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
târască. Iubiți credincioși, Hristos a înviat!.. Iși începu părintele paroh, predica. .Dar, cât a pătimit Iisus pentru mântuirea noastră, oamenii, care prin păcatul lui Adam osândiți am fost!.. "...Cununi de spini l-au pus Cu sulița în coastă L-au împuns Pâine cu oțet și fiere l-au dat Crucea de stejar în spate l-au pus De-a urcat cu ea dealul Golgotei Intre doi tâlhari l-au răstignit Gleznele picioarelor l-au sfărmat..! Cât a pătimit Iisus, iubiți credincioși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și, câinecâinește, supraviețuiau. Așa au ajuns, acei bieți oameni, din elita elitelor, În domeniu, niște inși de izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe niște coclauri italieni. Coclauri, vine vorba, căci, locurile, pe care unii dintre dânșii pretind că iau Înfiat, pe când
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
acolo. Cum să le dau de pomană? Dă-le, cum Îți spunem, de pomană, cui o fi; dă-le de sufletul bunicilor. Să fie de sufletele lor, pomana asta! Da. Chiar, dă-le, mă, de sufletul bunicilor. Și voi? Noi, Împungem, din nou, lumea. Încotro? Încotro va vedea, fiecare, cu ochii. Spre Spania, unii; spre Portugalia, alții; spre Germania, spre Australia, spre Canada, spre Austria, spre Franța, spre Anglia... spre ... Și, tot așa, până se va termina cu toți emigranții. Bine
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Giurgiuveanu! Otilia examină serioasă pe Felix. - Va să zică, asta era! Ți-a spus că sunt o străină! - Tu, o străină! Nu înțeleg. Însă m-a supărat că ți-a zis fată fără căpătâi și fără părinți. Dar tu ai părinți... Otilia împunse cu acul lucrul, oarecum agasată. - Ei, da, tanti Aglae și cu Aurica nu pot să mă sufere fiindcăle e teamă că au să piardă moștenirea... Aurica își închipuie că o să se mărite spunând că are un unchi bogat... O pocită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Otiliei? Crezi că Otilia renunță la avere? De ce-i stă ea pe cap? - Aici e greșeala dumneavoastră de tact. Otilia face ochidulci lui Pascalopol, și Pascalopol Otiliei! Ei și? De ce v-ați supărat, mă rog, și ați început să-i împungeți? Vroiai dumneata să te măriți cu Pascalopol? Dacă nu, atunci ce te privește pe dumneata pe cine ia Otilia? Pe mine, ca om cu viziunea largă, ca avocat al intereselor dumitale, chestiunea mă încîntă. Pascalopol e bogat, e bătrân, prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atârne săniuța lor de coada saniei. Ajunseseră la Șosea. Zăpada era atât de mare, încît curățitorii abia izbutiseră s-o îngrămădească în diguri mari, naftalinoase, de o parte și de alta a drumului, în jurul teilor. Otilia făcu semn, cu degetul împuns în spatele dur de cojoace al birjarului, să oprească, se dădu jos și se aruncă pe spate, cu voluptate, într-un morman de zăpadă. Pielița feței îi era roșie și moale, ca a mărului crețesc, și pe gură ii ieșeau colaci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și coborai cerurile pe pământ, janghinosule!... Dar mai bine că nu le-ai coborât. Altminteri n-am mai fi avut prilejul, acum, să ne delectăm, cu producțiile câtorva din cei mai proaspeți poeți bucureșteni, spuse după o vreme, Marele Manipulator, împungînd, prin gemulețul prost manșonat, peisajul și fâșâind, cu degetele, după câteva crâmpeie de manuscrise, pe care le extrăgea dintre feliile teancului de hărți. - Ia uite la ăsta! Poeți noi! și pasagerul pescui o foiță acoperită cu un scris chinuit, frânt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
județe, m-a transportat și pe mine (dintre diodele stației de emisie-recepție a antreprizei de construcții, unde-mi depășeam periodic productivitatea) și m-a depus în sediul Sectorului 1 de Partid, chiar lângă degetul erectil al Primului Secretar. Deget care, împungînd harta în două puncte, a pivotat apoi către mine și, cu aceeași unghie, m-a instruit și m-a însărcinat: 120 DANIEL BĂNULESCU - "Tovărășele, dumneata ai să ne construiești rafinărie de aici până aici!..." Fără însă a mai mă avertiza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bănuind că era ora 2. Pe ultimele trepte însă, fu izbit violent de-o mogâldeață - bețivan probabil - care-l pândise, posibil, din beznă și care-l buși de-un perete împodobindu-i beregata cu tăișul unui cuțit, cu care-l împungea, destul de convingător, în pielița tresăltîndă a mărului lui Adam. Își imagină fulgerător dacă bețivanul o să se descurce, de acum, cu pedalele sale acustice, cu perdelele lui de fum, cu proiectorul și cu mixerul lui cu 24 de canale, pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
momentul și i-a turnat apă în cap pe deasupra udându-l din cap până în picioare de s-au învățat minte și mergeau la WC cu umbrele, parcă plecau la plimbare. Atunci s-a enervat unul dintre cei doi și a împuns cu un ac toate umbrelele musafirilor care îi vizitau, ajungând să nu mai găsească niciuna de trebuință. Dacă te durea burta, trebuia să te sacrifici... să fii plouat, obicei ce a fost preluat imediat în cămin cu mult succes ca
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
-mă colegelor tale de serviciu să vedem dacă vreuna o să se plângă că sunt împuțit! - Și ce-o să le faci? Le caftești? Lasă că le spun eu săți dea cu cratițele în cap, să te liniștească! Își aminteau cum se împungeau, toată ziua și acum fac haz. Au trecut anii copilăriei și de-acum vor apărea probleme însă nu ține cont, e tânăr și cu toate că firea complexă a fiecărui om despică firul în patru, încă lui nu îi pasă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
trebuit s-o aducă de mină. Și-a aprins liniștit după aceea o țigară. Stere stătea într-o parte, pe un scaun, mai mult supărat. Se gândea că tocmai acum, la sfârșit, se strică totul. Mama fetei se făcea că împunge cu acul într-o pânză și trăgea cu urechea, privindu-i pe furiș. Îi tremurau mâinile și-i venea să plângă de mila fii-si. - De ce nu-l iei, tată? a întrebat meșterul cu răbdare. Ea nu răspundea. - Mă, copila
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
respecte lumea și să spună: "Uite fata dogarului dacă a ascultat: e cineva!" Ce zici? Fata iar s-a ridicat, dreaptă: - Eu nu mă mărit, și gata! S-a făcut liniște. Stere își freca genunchiul cu pumnul lui mare. Femeia împungea mai repede cu acul. Meșterul s-a schimbat deodată: - Biserica mă-ti de neisprăvită! Tu hotărăști în casa mea, sau eu? Și vru s-o lovească. Stere îl opri: - Las-o, nene! - Ce s-o las? Ce-i după ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu cărțile sale. Erau mai tineri, el nu se uita. Prietenii -lau mâncat, spunea. Toată ziua la noi în casă ședeau. Gogu nu-și mai vedea de meserie, că pe atunci avea clientelă, nu așa! Oameni, unul și unul... Unde împungea el cu acul, ieșea francul, ehei!" Făcuseră datorii, au vândut averea și, din ce le rămăsese, cumpăraseră loc în Cuțarida și ajunseseră ca vai de lume. Din când în când, îl apucau dracii, începea să lucreze în silă, fura ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rană. Marin știu că nu 1-a lovit unde trebuie. Îl cuprinse frica. Corpul lucios din fața lui nu căzu. Când să mai izbească o dată, simți o sfârșeală în stomac și mai apucă să vadă ochii fioroși ai animalului care-l împunsese. - Săriți, că 1-a lovit pe nea Marin! strigă Chișcă. Zece cuțite puseră capăt agoniei taurului. Între picioarele vitelor, cu mațele afară, zăcea parlagiul, galben, mort. Nu spunea nimeni nimic. Alături se mai auzeau copitele animalelor ucise, cărate afară din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meseriașilor. - Și ce-nvîrtești dumneata? îl luă pe departe. - Sânt negustor. N-ai auzit încă de Petrică Cîrcu? -N-am auzit. 203 - Păi eu am casele alea mari, cu etaj, din Calea Victoriei, unde se țin niște magazine... - Ce vorbești?! • Și-l mai împunse cu țâțele. - Da matale? se linguși președintele. - Nu vezi? Țiganca îi râse în urechi și răsuflarea ei caldă îl ameți pe bărbat. - Și nu ți-e urât lângă slutu ăla bătrîn? - Care slut? - Buzatu de stai cu el la masă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]