1,031 matches
-
Se simțea ostenit, ostenit de moarte, de parcă toată întunecimea, toată senectutea aceea pe care le respira îl apăsau pe inimă. Dintr-o șoaptă ce părea să vină de departe, de foarte departe, se ridica din când în când o tuse înăbușită. Își aduse aminte de mama sa. Închise ochii și visă din nou casa aceea blândă și caldă, în care lumina intra printre florile albe brodate pe brizbizuri. O revăzu pe mama sa, ducându-se și venind fără zgomot, mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
simtă nici o diferență. Poate că erau amândoi bolnavi? — A fost o crimă, spuse Dimi. Și dintr-odată, parcă Îngrozit de ce-i ieșise din gură, trase Încă o pernă, Își acoperi capul cu ea și Începu să plângă În hohote. Gemete Înăbușite, Întretăiate, semănând a sughițuri. Fima Încercă să-i tragă perna de pe față, dar Dimi se agăță de ea cu putere și nu vru să-i dea drumul, așa că Fima renunță. Își dădu seama că nu era vorba nici de boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întoarse și intră În cameră. O zări imediat pe Yael, adâncită Într-o conversație cu Uri, așezată pe canapea, cu genunchii atingându-li-se. I se păru că la intrarea lui le-a Înghețat pe buze un fel de râs Înăbușit. Dar nu simți nici un fel de gelozie. Mai mult, se trezi În el un fel de Încântare la gândul că se culcase cu toate femeile aflate În acea cameră - Șula, Nina și Yael. Și ieri cu Annette Tadmor. Iar mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri. Și totuși frenezia asta era înăbușită și înnourată când trebuia să mă țin după tata și Herr Saner prin crângurile de măslini în loc să alerg la plajă, unde probabil că mă aștepta fata. O chema Carla Lombardi și trupul ei subțire, aproape copilăresc, însemna tot ce crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
drepte, împreunate la vârfuri ca pentru închinăciune, am apucat cele câteva fire de păr din creștetul capului, ridicându-mi astfel țeasta ca un capac de pudrieră. Acum, când se putea vedea rumeneala creierului meu devastat de un incendiu lent și înăbușit, rugai pe David Golder să se urce pe masă, ca să poată observa fenomenul, la care el mi-a răspuns de jos, că nu e lichidator la nici o societate de asigurare pentru fixarea pagubelor cauzate de incendiu și că, în calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi un simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să-mi muște din când în când inima. - Să taci, nefericitule, că te aude domnul Șvaițer, i-am șoptit, împingându-i mai adânc călușul, care-i scăpase din gură tocmai când Șvaițer întărea cu semnătura, scrisoarea de înțelegere. Piticul meu, înăbușit aproape, s-a trezit abia la Viena, să se plângă puiului de caracatiță, schilod și pitic ca și dânsul, cu domiciliul permanent în cutia craniană a vechiului meu prieten, Peter Altenberg. Pocitania mea s-a plâns că are de suportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Ulterior, Henry făcu uz de harul său scriitoricesc pentru a umple aceste cuvinte puține și grele de Înțeles cu concretețea densă a evenimentului. „Spre sfârșit, timp de aproape o oră, răsuflarea i-a devenit un fel de șuierat constant și Înăbușit În plămân“ - Îi scrise el lui William. „Pulsul tresărea și se stingea, Înceta și apoi pornea iar puțin, pentru ca pe urmă, cu activitatea perceptibilă a inimii, a Încetat să se mai simtă, Înainte de a i se opri respirația. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Într-o zi povestirea lui Fenimore. Gândul Îi aduse liniște și mulțumire, și simți În sfârșit cum Îl cuprinde somnul. În clipa următoare, se trezi la bătăile În ușă ale lui Smith. — E ora opt, domnule James, se auzi chemarea Înăbușită. — Mulțumesc, Smith, mormăi el ca răspuns. Câteva secunde mai târziu, Smith intră cu o carafă aburindă În mână, pe care o puse pe lavoar. Apoi se duse la fereastră și trase draperia, lăsând să se vadă priveliștea cu acoperișuri, coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În grabă din sală, Împins ca o ghiulea din tun de explozia aplauzelor. Personalul care stătea fără treabă pe coridoare Îl privi Încremenit În timp ce ieșea În fugă pe ușă, Înainte de a i-o putea deschide. Încă auzind valurile de aplauze Înăbușite, Își recuperă pălăria și paltonul de la garderobă și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care așterne pe pânză un peisaj en pleine air. Era ora tăcută, somnolentă a prânzului; la orice alt moment al zilei ar fi trebuit să adauge alte câteva zgomote celui blând al valurilor: strigătele Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți. Dar, cu toate că era august și Torquay era plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care avea însă să se vădească abia după câteva decenii, într-o proză de tip realist. Pătrundeam, urcând sau coborând scări, în case cu chirie în care mirosea altfel de la etaj la etaj. Mirosul pe care-l produce varza albă înăbușită era acoperit de duhoarea rufelor puse la fiert. Un etaj mai sus mirosea preponderent a pisici și a scutece. În spatele ușii fiecăreia dintre locuințe aerul era închis din cale afară. Un miros acrișor sau înțepător, din cauză că gospodina tocmai își făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cu porcării tăiate mărunt, se numără printre mâncărurile mele preferate. Iar atunci când am invitați - diferiți frați de skat din vremuri diferite -, pe masă vin felurile cele mai puțin rafinate. Oh, și ce plăcere când, după o partidă, cârnații prăjiți sau înăbușiți aburesc, când mațul bine întins plesnește sau când, tăiat fiind, își dezvăluie interiorul: stafide și terci, amestecate cu ghemotoacele de sânge închegat. Atât sunt de durabile învățăturile pe care acel bucătăr șef din Basarabia i le-a transmis gustului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vorbe scurte care, la cea mai mică neglijență, scapă vigilenței critice: Drj În catrenul-prolog; ujb Într-un deja clasic sonet, care se remarcă În multe enciclopedii școlare; ñll Într-un ovillejo intitulat Iubita; hnz Într-un epitaf plin de durere Înăbușită. Dar la ce să mai continuăm? Ar fi obositor. Pentru moment, nu vom spune nimic despre rânduri Întregi În care nu există nici un cuvânt care să figureze În dicționar! Hlöj ud ed ptá jabuneh Jróf grugnó Clenciul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un nebun printre fulgerele luminilor roșii, țipând și blestemând În toate direcțiile. Apoi, deodată, alarma Încetă, iar luminile se stinseră. Toți tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și oftă. Harry rupse tăcerea: — Credeam că l-ai reparat... ssst! Auziră pong-ul Înăbușit și repetat al sonorului. Tina Își puse mâinile peste căști, concentrându-se Încruntată. Nimeni nu mișca, nimeni nu vorbea. Stăteau Încordați, ascultând ecourile sonorului. Barnes se adresă grupului cu voce scăzută. — Acum câteva minute am prins un semnal. De afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să se miște, să ceară și să semene cu tine amintindu-ți speranțele și entuziasmul propriei copilării, devin tandrețe, încredere și speranță. De nepermis, visăm că ei vor depăși toate înfrîngerile noastre. Îi visăm stăpînind lumea și ostoindu-ne ambițiile înăbușite, înăbușindu-i astfel chiar pe ei. Dragoste și disperare, speranță și regret resemnat. Am renăscut în ei și așa am acceptat moartea gîndind, cumva, ca smerenia noastră să-i apere. Smerenia... Am găzduit-o cu un zîmbet fals în noi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fiică ascultătoare. Mă simt foarte bine acum. Și am plecat din camera mamei îndreptându-mă spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma mea, vocea i s-a auzit cumva înăbușită. —Claire! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum o să-i explic lui taică-tu că toți chiloții lui au ajuns în sertar la Anna? Eu eram în genunchi în fața comodei din camera Annei. M-am oprit din ce făceam. Nu puneam chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o să mă pedepsească fiindcă i-am interzis intrarea în bucătăria noastră? — Nu, mi-a răspuns Anna, uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună de legat. Chiar atunci, în fața ușii s-a stârnit o agitație frenetică, deși cumva înăbușită. Cineva sau ceva era foarte supărat fiindcă găsise ușa încuiată. Dați-mi voie să vă spun că zeița dimineții avea un limbaj absolut ales. Anna a oftat, a tropăit până la ușă și a deschis-o. Pe trepte stătea tata, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ciorapii, chiloții și sutienul. Îi veți folosi mai târziu. Luați femeia. Verificați-i ochii și pielea ca să vă asigurați că n-a depășit termenul de valabilitate. Adăugați vina, speranța, nesiguranța, nerăbdarea, disperarea și panica. Amestecați bine. Lăsați totul se fiarbă înăbușit timp de două zile. Într-o cadă de dimensiuni medii, pregătiți femeia răzând-o pe picioare, vopsindu-i părul și pictându-i cu ojă unghiile de la picioare. Cam cu o oră înainte de a începe operațiunea, turnați pe femeie, cu generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
multiple sînt foarte complicate și Spade Cooley e un personaj faimos. Am să pun o echipă de la Biroul Procuraturii să se ocupe de caz, iar tu ține-te deocamdată deoparte“. Trecere bruscă la Lynn: apeluri, receptorul ridicat din furcă, furie Înăbușită. Ciudat, dar tipic pentru ea: dacă Lynn voia să doarmă, atunci chiar voia să doarmă. Nu putea să creadă că poate trăi așa! Era al dracului de ciudată! Taxiul ajunse la destinație. Găsi pe ușa lui un bilețel, pe antetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își auzea mestecatul rar. Afară se presupuneau trecerile grăbite ale cohortelor de automobile și miriade de voci înăbușite și venite din toate direcțiile, înghițite și spulberate de răsuflarea rară și rece a vântului. Mânca fără poftă și fără plăcere, de parcă s-ar fi pedepsit. A lăsat un timp tigaia sub jetul de apă fierbinte, a frecat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întinsă pe pulpe. Atunci a sunat telefonul, a întins mâna spre el, a început să vorbească repede în receptor, apoi s-a ridicat și a trecut cu aparatul în hol și a continuat să vorbească acolo, i se auzea glasul înăbușit. Dar în clipa în care închisese ușa în urma ei au izbucnit iarăși, toate odată, vocile celor rămași în încăpere, amestecându-se cu muzica de dincolo. Vlad Dumitrescu zicea: „Să bem“. Și Lia: „Hai să bem pentru ceva“. Și Iuliu Sofronie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai sălbatice până când sunt suficient de puternice pentru a o trezi și pe bona Gannet din letargia produsă de cacao. La parter, petrecerea este în toi. Oaspeții și-au domolit foamea cu o supă ușoară (cu brânză Stilton și dovlecei înăbușiți) și au terminat repede păstrăvii (înăbușiți în Martini sec, cu sos de urzici). În timp ce așteaptă felul al treilea, Lawrence, așezat în capul mesei, se scuză și iese din încăpere; când se întoarce, se oprește să schimbe câteva cuvinte cu Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
E bine, spune ea. Bona Gannet o duce la culcare. Lawrence se ridică, bate în masă cu lingurița de desert și propune un toast. — Pentru Mortimer! spune el. Multă sănătate și fericire la împlinirea vârstei de cincizeci de ani. Ecouri înăbușite ale cuvintelor „Mortimer“ și „sănătate și fericire“ răsună în toată încăperea în timp ce oaspeții dau pe gât ce mai aveau în pahare. Apoi se aude un oftat puternic de satisacție și o voce care spune: A fost într-adevăr o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îndepărtase cu un pas de mine, deși, din câte vedeam, de fapt nu se clintise. — Poftim? Nu știu cine ești. Schiță un zâmbet trist, nevenindu-i să creadă ce auzise. — Sunt Fiona. — Fiona. Numele mi se prăvăli în minte cu o bufnitură înăbușită; nu produse nici un ecou. Ar trebui să te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori pe săptămână. Mă saluți mereu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]