1,310 matches
-
totul, cu privirea fixată pe aparat și-și luă degrabă arma. O chemă pe Lambert. ― Hai, s-o ștergem de aici! ― Imediat! zise Lambert, care auzise deasemenea sunetul. Zgomot bizar în spate. Se răsuci și urlă când apendicele colțos îl înșfăcă. Entitatea își revărsă masa care ieșea din conducta de aerisire. Ripley auzi strigătul prin intercomul deschis pe pasarelă și se îngrozi. Aruncând o privire în interiorul sălii, Parker se făcu alb la față când văzu ce făcea bestia. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne-am împrăștiat pe Alee. Cum noul venit nu avea tată (sau acesta nu se arătase până acum), ni s-a părut un dușman tocmai potrivit. Așa că, într-o dimineață, l-am învăluit grijuliu, asemenea senatorilor pe Cezar, l-am înșfăcat și l-am târât înspre rețeaua de canalizare. Voiam să-l facem vrăjitroacă. Băiatul se proptise în călcâie și se zbătea îngrozitor. Privită de aproape, fața lui era cu totul diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o întretăiere de zgomote slabe: fâșâituri, cârâituri, un sâsâit ca de măturici sau de maracase. La auzul său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să mă iscodească, să mă-ntrebe de-a ce ne jucăm, ce e cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de fotbal cu nasturi și a plecat iar la prietenii lui. Săraca mătușă-mea nu prea avea timp să se ocupe de noi, croitoria îi mânca zilele. Iar tata avea să vină să mă vadă abia poimâine, când era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dar eu, departe de-a mă înspăimînta, tăceam, făceam ochii mari și duceam un deget la buze: "Ssst! Auzi Gogoița!", iar mama și sora ei mureau de râs. M-am umflat de gogoși și n-am mai mâncat nimic. Am înșfăcat-o pe Zizi și am ieșit în curte. Se făcuse ora zece și trebuia să merg la Rolando, în câmp. Chombe molfăia lângă cotețul găinilor niște coji de ardei umpluți. Era un câine omnivor. La vecin, pe un stâlp înalt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta, o recâștiga prin forța muzicii. O lăsă pe Elena și se îndreptă spre bucătărie, înșfacă satârul scânteietor cu care se tranșa carnea și se repezi spre contururile Daciei demodate, licărind palid în noapte. Profesorul văzu tabla caroseriei, mâncată literalmente de rugină, jantele strâmbate ale fostelor roți, ferestrele fără parbriz. Dar, în interior, sticleau fantastic mii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după acele câteva acorduri pe care le ascultase noaptea trecută. Timp de vreo opt ore suferi îngrozitor, îi era rău, fizic și sufletește în același timp. Un delir paranoid i se dezvolta sub țeastă, și în cele din urmă profesorul înșfacă iar satârul și se repezi spre arhitect, decis să-l omoare cu adevărat de data asta. Dar aceeași muzică extatică îl trânti la pământ. Înțelese că arhitectul emitea acele sunete dureros de melodioase ca o secreție otrăvită împotriva oricărei agresiuni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lângă el și-l așteaptă să înghită, să pună ea paharul la loc, pe masă. — Ce ziseși ? întreabă el, și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e-n Israel amândoi, și ea, și bărba-su. Stă pe scaun gheboșată, cu mâinile încrucișate peste țoașca de piele și se uită pe geam. Și deodată recunoaște casele pe lângă care trece tramvaiul. Sare iute de pe scaun, bâjbâie cu mâna împrejur, înșfacă țoașca de piele și-o ia repejor spre ușă. Merge repede, dar cu grijă, să nu alunece, să nu-și rupă, Doamne ferește, vreun picior ; pe podeaua asta de cauciuc mergi printr-un noroi subțire. S-a stricat și vremile, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păcătosul, în întâmpinare. Vezi, i-am spus, ce blană strălucitoare are acum ? Ei bine, să știi că motanului Pițurcă este pacientul madamei Ana. Habar nu am de unde venise plin de râie, și madam Ana, care nu știe multe, l-a înșfăcat și l-a muiat în gaz. Și când a scăpat bietul din mâinile ei, era teribil să-l vezi ! Aaa, să nu crezi că exagerez cumva, am fost gata să leșin când l-am zărit ! Jorj Ioaniu, care din întâmplare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-un sentiment neclar și necercetat. Surâzând, Profesorul își oferă discipolului chipul impenetrabil, încă destins. Mulțumit încă. Dar, chiar în această clipă, Yvonne lasă în părăsire creionul mecanic și, cu o incredibilă iuțeală, înșfacă un plic nedesfăcut din pomieră și îl ghemuiește în pumnișorul strâns. Șoptindu-i ceva duios la ureche, Papa încearcă să i-l sustragă pe neobservate, dar fetița ignoră drăgălășeniile, ca și când n-ar mai vedea, n ar mai auzi. Poate că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
talent special, îi sugrumă glasul subțiratic. — Attendez-moi un tout petit moment, je viens vous porter secours... Cu maiestatea femeilor înalte, doamna Mironescu se îndreaptă și ea spre măsuța cu pricina. O fetiță îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndemână ca să declanșeze un scandal public ce îi va briza și viitor, și carieră, și intrare în lume ! Când îi trece prin minte un asemenea gând nebunesc, junele abia se abține să nu salute în mare grabă pe toată lumea și, înșfăcându-și bastonul și pălăria, să coboare cele câteva trepte, să ajungă dintr-o săritură la poartă, să o ia la goană pe stradă și să nu mai pună piciorul aici niciodată... Afară, oh ! Mai repede, afară... — O amintire mi s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
strigoi. — George, aș vrea să ți-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt. Făcu o mișcare, și Tom se dădu un pas îndărăt. Apoi, tot fără să se uite la Tom, înșfăcă brațul băiatului, îl strivi aproape în strânsoarea lui de clește, pe urmă îl împinse puternic, cu palma mâinii întinse, și se întoarse încet la postura lui contemplativă. Tom se împletici îndărăt, dădu peste Emma, apoi își recăpătă echilibrul. — Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
astâmpere frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe ușa din spate, dar nu se alătură „intrușilor“ care stăteau afară, pe lângă „Papuc“. Nu o putea zări pe „aia mică“. Se opri lângă garaj, privind în grădină. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și macabru, un chip gata să devoreze alte chipuri. Zet știu că trebuie să stea nemișcat. Dacă s-ar fi întors și ar fi luat-o la fugă, vulpea l-ar fi urmărit și, din câțiva pași, l-ar fi înșfăcat și i-ar fi sfărâmat spinarea între fălci. Zet vedea colții amenințători ai vulpii sub partea de sus a botului negru și încrețit. Stăteau astfel, uitându-se fix unul la celălalt, laba neagră a vulpoiului ridicată încă în aer, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se termine totul? George își spunea: „Sunt ca un câine turbat care s-a năpustit, urlând, într-o cămară întunecoasă. Cel mai bun lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi ca proprietarul meu să aibă curajul să mă înșface de ceafă, să mă smulgă afară și să mă împuște. Dar cine-i proprietarul meu?“. Răspunsul era limpede. Așa ceva, însă, nu se putea întâmpla și George nu se gândea nici un moment să-și ia viața. Suferința lui era continuu prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transferul suferinței asupra altuia. „N-am să mă las eu cu una cu două, își spunea Rozanov. Cineva va avea de suferit din cauza poveștii ăsteia!“ Se înțelege, John Robert ar fi dorit să se ducă la redacția Gazetei, să-l înșface pe ziarist de ceafă și să-i ardă un picior zdravăn în fund; dar acest sentiment era cu totul abstract în comparație cu ceea ce simțea față de cei doi McCaffrey. Ideile nebunești de a-l pedepsi pe Tom (de a-l ciomăgi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bietei femei îi pierise graiul de frică. Stătea rigidă, cu fața întoarsă de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și îi dădu un picior, proiectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jos. Masa era plină de cărți și caiete, stivuite cu grijă. George continua să zâmbească. Zâmbetul îi intensifica expresia de beatitudine, așa încât acum arăta ca un om inspirat într-unul din marile momente ale vieții sale, de pildă ca atunci când înșfacă drapelul într-o bătălie și se repede, cu un strigăt de fericire, drept în liniile inamicului, posedat de o eroică exaltare și de impulsul sacru al datoriei supreme. Dar, în același timp, mișcările îi erau încete și bine cumpănite; de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plină cu rachiu, ci cu... cu o fiertură afurisită pe care el trebuie s-o înghită picătură cu picătură... A mai privit o dată la sticlă și... cu un efort de voință peste poate, a tras aer adânc în piept, a înșfăcat-o, i-a scos ciocălăul care ținea loc de dop, a dus-o la gură... a închis ochii și... a luat o înghițitură... Pentru o clipă a rămas cu gura plină, întrebându-se: „Să înghit sau să scuip otrava asta
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
el, dar piticul nu știa unde se află și încotro era purtat de apă. Pluti așa o bună perioadă de timp. Se apropia de mal, se depărta și iar revenea aproape de mal când, deodată, simți o mână puternică care îl înșfăcă și-l aruncă pe mal. - Cine ești tu? Întrebă mirat piticul speriat când văzu o ființă îmblănită și cu o coadă lungă. - Eu? Eu sunt Spiridușul Ciufulici! Tu? - Mie mi se spune Pălăriosul, piticul Pălăriosul, zise acesta tremurând de frică
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
pentru a ne ucide. Și fiindcă au văzut că o parte din noi s-au ascuns pe ogoare, prin pivnițe, așa că nu puteau fi omorâți de gloanțele lor, s-au apucat să dea foc satului’’. Acestea sunt mărturiile unui român înșfăcat de energia murgului său, înghițind distanța până la prima unitate militară a confraților săi, mărturisind-o pe nerăsuflate în limbajul său netrucat. Și Virgil Gheorghiu concluzionează: ‘’Lehuțan Tăutul, călărețul disperat implora ajutor, ca să nu le fie satul prefăcut în cenușă de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
țară cotropită de “eliberatorii” uralieni, nu m-am mai bucurat, propunerea fiind anulată și, ulterior fostul ofițer în Armata Regală Română fiind arestat pentru o lungă și chinuitoare perioadă de timp. Vae victis! Sovieticii, pe lângă Basarabia și Bucovina au mai înșfăcat și ținutul Herței, Insula Șerpilor, mai făcându-și de cap și prin ostrovurile brațului dunărean Chilia. Vae victis! Și mai mult decât atât, unitățile românești de după rușinosul 23 august au fost întoarse cu minciuni la Iași, Bălți, și mai apoi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
urmau să circule pe ele. Doamne, cum pe acest astru atât de frumos, un popor atât de blând a fost sortit să treacă printr-un asemenea dezastru?!. Suspiciune, delațiune, opresiune. Societate întoarsă pe dos. 13-15 Iunie 1990: „Uite-un student, înșfăcați-l! Niște golani! Legionari! Dați-i! Și fata aceea a fost în Piața Universității. Am văzut-o noi. Dați-le! Că le dăm și noi...” Sancta simplicitas!... Lovituri sadice,. Țipete. Vaiete. Cine lovește? Cine primește? O capitală, altădată un mic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]