1,381 matches
-
de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-am mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să accepte refuzul. Sportul are să-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămâne perplex. Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sunt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu razele sale. — Un motiv În plus să faci asta ! Asta o să-l țină În priză. O să-i arate cine e șeful. Hai, Mick, dă-i drumul. — Interviu cu Emma Corrigan. Marți 15 iulie, ora 21.40. Ridic ochii și Înțepenesc. Mick a scos de nu știu unde un reportofon, pe care Îl ține În direcția mea. — Prima oară te-ai Întâlnit cu Jack Harper Într-un avion. Ne poți spune despre ce zbor era vorba ? Îmi zâmbește. Vorbește cât poți de relaxat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la ligheanul cu apă semiîncălzită pentru scăldat. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Să iau la mână dosarele? Să‑i ascult robotul? Dacă mă prinde cineva? Stau pe loc, sfâșiată - știind că nu am cum să mă duc și să‑i umblu prin lucruri, dar incapabilă să plec pur și simplu -, când, brusc, înțepenesc. Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată la maximum, mă las jos să nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Nu un cont de economii! — Nu înțeleg! se vaită Suze. Bex, despre ce vorbești? Tocmai deschid gura să‑i explic, când în camera alăturată intră robotul și o voce cu puternic accent american începe să vorbească, ceea ce mă face să înțepenesc și să întorc capul. — Alo, Becky? Michael Ellis sunt. Tocmai am ajuns la Londra și mă gândeam: ne putem întâlni cumva să vorbim? E așa de straniu să‑l văd pe Michael aici. În mintea mea, el aparține categoric New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
moartea l-ar privi în față. Ea îl scututră. El nu răspunde. Autobuze, biciclete, oameni trec pe lângă ei. Scena pare ireală. Oameni și obiecte se mișcă, se apropie și se depărtează. Sufocarea. Încet, totul începe să stea locului. Așa cum moartea înțepenește. Ea își aude țipătul inimii. O să stăm de vorbă, îi zice ea. Coboară amândoi de pe vârful crizei lor. La Lan Ping, asta se manifestă prin febră. Zace în pat în brațele lui, tremurând, leșinând. Acum țipă isteric, lovind salteaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe Bulevardul Nan-yang. Mă trage înapoi, îmi spune să continui, să rămân lângă tine până la sfârșitul timpului. Îmi spune să nu dau voie acestei dureri să-mi strice viitorul. Durerea e ca un os de pește care mi s-a înțepenit în gât - pe care nu-l poți nici da afară, nici înghiți. Așa am ajuns: un os de pește înfipt în gât. Ea simte pasiunea. Pasiunea de a vorbi cu un glas familiar, glasul Norei. Senzația de a fi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
e în halat, iar eu în uniforma militară. Acum nu contează cu ce sunt îmbrăcată. Însă vin, totuși, îmbrăcată cu grijă. Vreau să semăn cu felul în care arătam în Yenan. Stă în scaunul de ratan ca un vapor mare, înțepenit între stânci. Burta lui e ca o măsuță portabilă. Își sprijină cana pe „măsuță”. Fața lui a început să se rotunjească. I se întind ridurile ca o pânză de păianjen. Ochii îi sunt mult mai mici acum. Trăsăturile chipului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
golite îi fac burta să arate precum o câmpie goală. Capul pare enorm. Doamna Mao stă la trei picioare distanță de sicriu și dă mâna cu oameni străini, din țară și de peste hotare. Face asta de două ore. I-a înțepenit gâtul și o doare încheietura mâinii. Palidă și nervoasă, are o batistă albă, pe care o folosește când și când ca să-și atingă obrajii. Nici măcar nu poate să verse lacrimi false. Se gândește întruna la ceea ce i-a spus Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș fi dormit... Dacă a ațipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
câteva ori, dar, cum draperia nu se clintea, apucă, la nimereală, faldul greu de damasc, cu mâna făcută gheară, și trase. Sus, pe șina pe care ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză cu grijă pe pervazul lat de lemn negru al ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Libia/Siria, iar caraliii dădea iama prin Luxurile și Kenturile din bagajele lor. Numai că, doar când au adulmecat the individual fragrance Tabac Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac clipclipclipzurzurzur, se Întorc pe dos și... — Ce vezi tu acum, Daniel? Acum văd BUDAPESTA ISTANBUL LENINGRAD MADRID... Și atunci, prin mințile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dobrotă! Nu mă Înțelege greșit, m-am bucurat să Îl Întâlnesc pe Cristian Dobrotă, deși comportarea lui și În casă mi s-a părut bizară. De pildă, se tot ridica de pe scaun, se ducea la telefon și Încerca să Îi Înțepenească discul cu un creion: un joc absurd, de copil sâcâitor, care m-a deranjat mai ales pentru că eram atât de grăbit. Până la urmă, soția lui, cu o mutră exasperată, a adus din dormitor o pernă mare și a trântit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mă simțeam În stare. Amintește-ți că de la un timp și tu ai Început să-mi scrii mai rar, mai puțin. Pe urmă, nici măcar nu mai era scrisul tău, cineva Îmi scria că ești bine, sănătoasă, dar ai degetele Înțepenite de artoză și nu mai poți să ții tocul În mână. Pe pe urmă n-am mai primit nimic. Închipuie-ți cât de neliniștit am fost! Oricât am Încercat, n-am reușit, luni de zile, decenii, ani, să aflu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mare bal, era trimis în surghiun tocmai la Elisabetgrad, împreună cu toată familia. După ce a dat citire ucazului, generalul a ridicat paharul și l-a băut până la ultimul strop, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Tipic rusesc! Slugile care serveau înțepeniseră cu tăvile în mână. Nimeni nu îndrăznea să mai spună ceva. De fapt, nimănui nu-i venea încă să creadă că scena la care tocmai asistaserăm fusese totuși una cât se poate de reală. Prea avea toate ingredientele unui libret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
insista să meargă. Până la urmă, acceptase să-i îndeplinească dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-a binelea. Cele trei zgârieturi pe ușa cabinetului consular provocară dispariția miraculoasă a scufiei și a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comod pe speteaza sofalei și fără să-l privească. ― Am auzit că vreți să patinați în jos, pe Dunăre. Și tare mă tem că o vă rupeți gâtul. Abia atunci se răsuci cu totul generalul, ca și cum ar fi avut gâtul înțepenit în gulerul înalt al tunicii lui de gală brodat cu frunzulițe aurii. ― Oh, dragă conte, și eu am mai aflat câte ceva. Și, pentru că instrumentiștii tocmai își acordau instrumentele, se strădui să se facă auzit cât mai bine, rostind cuvintele foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
risipiră. Fu despărțit brutal de ele și Kutuzov deschise ochii mari, invadat de o singură imagine. Cea a chicinetei în care fusese părăsit de primadona și dănțuitoarea Nanone. Și acea imagine îl lovi cu puterea unei ghilotine. Se văzu stând înțepenit de uluire, în costum de gală, cu toate decorațiile pe piept, un biet bătrânel rămas singur, un mort copleșit de mormanele de flori ale cântăreței. Mai apucase să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de râs și constată, cu ocazia asta, că tusea nu-l mai deranja. Dispăruse... de supărare, de indignare, de revoltă?! Deschise ușa și tună peste balustrada palierului. Ivan se buluci în sus, pe scară, încheindu-și, din mers, nasturii pantalonilor. Înțepeni dinaintea generalului și-și pocni călcâiele. ― Prezent, să trăiți! ― Lasă asta, ștrengarule! Du-te la cancelarie! Spune-i nacealnicului că am nevoie de un pisar și de un curier special. Dă o fugă până la croitor și spune-i să poftească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a lojii. Masonii repetau mereu același așa să fie, în timp ce coloana de lumină din altar se retrăgea încet, dispărând apoi cu totul. Prințul se trezi în întuneric deplin, dar cu o mână așezată ferm pe umăr. Un ghem rece îi înțepeni plexul. Trupul i se încordă. Deveni arc gata să sară. Calcula cu rapiditate. Trebuia să-și coordoneze bine mișcările. Când va sări, va scoate și lama. Apoi... Apoi șuieră ceva aproape de ureche. ― S-o ștergem naibii! Era Babic. Pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu trebuia să-i apară dinainte atunci când suferea de melanholie și se închidea în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cei care aveau să prindă maimuțele, în drum spre livadă, exact ca el! — Dă-te din drum, țipau la el. Dă-te din drum. Încercă să cotească rapid pe altă stradă, dar aceasta era foarte îngustă și dubița i se înțepeni. Astfel de lucruri sunt menite a se întâmpla în momente cruciale din viață, desigur, astfel că dură destul până întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
multe ori pe loc, așteptând ca durerea să i se diminueze. Sunetul unui țâțâit din buze i-a distras atenția, așa că Susan a întors capul numai ca să dea cu nasul de doamna Tufnel, o vecină obsedată de Biblie, care stătea înțepenită la doar câțiva metri distanță și se uita încruntată în direcția ei. — Draga mea, trebuie neapărat să-ți găsești o manieră de a te exprima fără să mai recurgi la blasfemii, a dojenit-o ea. Dacă te auzea micuța Milly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
deci nu e vorba de un partener de afaceri din SUA. E limpede că e vorba de cineva de-acasă. Ha-ha-ha! Pe bune? Când eram împreună, mi-ai zis că niciodată n-ai merge acolo, a râs el. Julia a înțepenit de furie. Era scârba de Deborah! Când ieșise ea din cameră, James era practic în comă, dar câteva nanosecunde mai târziu își revenise la viață ca s-o sune pe nenorocita aia de fostă-nevastă. Julia s-a deplasat tiptil către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]