917 matches
-
vopsite, se aliniau de-a lungul aleii, îmbiindu-te la meditații nu tocmai optimiste asupra efemerității existenței umane pe Planeta Albastră. Grupuri de oameni de toate vârstele ocupau băncile parcului, bucurându-se de frumusețea peisajului și de liniștea binefăcătoare. Populația înaripată a zburătoarelor dădea un farmec în plus locului prin sonoritatea armonioasă a trilurilor dialogate. Era un proces cu dublă acțiune terapeutică: pe de o parte se eliminau toxinele acumulate în sufletele obidite ale oamenilor, iar, pe de altă parte, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lupta între clase, / Iar chiaburii se arată-a fi/ Elemente tot mai dușmănoase". După cum ne învață necontenit partidul, atenționează Dan Deșliu, menirea noastră (probabil se referă la scriitorii participanți la Congres n. n.) pe acest pămînt este să cîntăm în vremi înaripate ziua de azi a patriei, să însuflețim cu aripi largi deschise zborul către ziua de mîine". Mai ales că "avem pentru asta toată libertatea, o libertate pe care nici în visele cele mai optimiste n-au întrezărit-o înaintașii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
1967, în posesia israelienilor; pe acolo pot intra vizitatori fără a mai cere autorizația nimănui. Situată în partea dreaptă a zidului dinspre apus, ea se învecinează cu poarta zidită zisă "a lui Barclay", lângă care Profetul și-a legat iapa înaripată Al-Buraq, în timpul călătoriei lui nocturne, și pe unde cruciații pătrundeau călare pe esplanada Moscheilor, călcând cu copitele indiferente ale cailor lor, evrei și musulmani. "Săriți! Al-Aqsa e în primejdie!" Șeicul Tamini denunță de la Nablus "un proiect rasist" vizând recucerirea muntelui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
șoimi în Atharva Veda, dar și în colindele românești. Coexistența celor două simboluri solare, vizibilă și în textele aflate în discuție, din metafora negată a zborului, face să transpară evoluția imaginarului arhaic. Fenomenul are o extindere asiaticoeuropeană, după Propp, calul înaripat luând locul păsării măiastre în basme, nu fără a păstra și funcția de călător între lumi și ghid. Rapiditatea cu care se deplasează și frumusețea lui nobilă s-au suprapus fără efort ajutorului eteric al păsărilor divine. Jocul nefiresc al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atrage feciorul în spațiul inițiatic silvestru, potențat aici de acvaticul specific feminin; palatele ei de aur se află într-un loc decupat din profan: „În mijlocu pădurii era un eleșteu șî eleșteu ăsta era fermecat”. Inițierea este deschisă de apariția înaripatei ce exercită o atracție ca de vrajă: „La un moment dat, o păsărică foarte frumoasă - nu văzusă-n viața lui așa ceva, frumoasă de pasăre - el cu mâna s-o prindă, ea zbura. după ea, a-nceput să-l tragă în capcană
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are nevoie de un cal cu mai multe inimi pentru a scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare, ca metaforă a rapidității deplasării, sau 14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o descriere contemporană era, la venirea în Spania, "un străin cu mantia roasă, dar având ceva luminos în înfățișare: statura înaltă, fața albă, cu linii rotunjite, părul și barba blonde, nasul acvilin, ochii albaștri, surâzători. Gestul îi era demn, cuvântul înaripat, imaginația aprin-să. Se numește Cristobal Colon sau Colom și se arăta a fi un marinar încercat, priceput în cosmografie, autor al unui proiect pe care regele Portugaliei îl respinsese ca fiind fantastic...". La 20 ianuarie 1486 este primit la Alcala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lor și expresiunea fizionomiei, gesturile care le însoțeau, lacrimile ce-i orbeau făceau pe ale noastre să curgă. Bătrânii, mai ales, erau atingători; o lungă viață de suferință și de asuprire se încheia în ziua aceea și păreau că pășesc înaripați, cu ochii pierduți spre o lume nouă. Expansiunea cu care își manifestau simțimintele ne uimeau pe noi, obișnuiți cu rezerva așa de mare a țăranului și, mai ales, a țărancei din Vechiul Regat. O bătrână a dat principesei Ileana trei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pentru cunoașterea biografiei scriitorului sau a cadrului general istoric al României din acea perioadă. Autorul a participat implicit la majoritatea evenimentelor prezentate, prin urmare autenticitatea lor este în afară de orice îndoială, ceea ce explică, pe alocuri, efuziuni lirice, accentele sentimentale și entuziasmul înaripat, așa cum mărturisește autorul chiar de la început: "Vroiesc numai să reculeg amintirile mele personale despre unele fapte întâmplate sub ochii mei... Simt, dar, o mare plăcere să revin un moment asupra acestor fapte petrecute, cum am zis, sub ochii mei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
meu. Nu vânătoarea în sine mă interesa, ci sălbăticia locurilor și zborul organizat al păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Într-un asemenea cadru și cu un asemenea tacâm de om, reputat fără rușine și-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai 1971) ROMAN Elly, artist emerit De aproape treizeci de ani nu simt mândrie mai mare decât aceea că tinerele vlăstare ale României socialiste intonează cântecul meu «Mulțumim din inimă partidului». Emoția îmi oprește zborul penei pe hârtie, în această înaripată zi. Zi a copilului, dar, prin el, și zi a noastră, a tuturor.“ (Scînteia, 1 iunie 1979) ROMAN Valter „Definind coordonatele revoluției științific tehnice și ale bazei tehnico materiale, partidul nostru are în vedere tocmai acest țel, așa cum rezultă cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Ortodoxe Române „Asemenea tuturor fiilor patriei, și noi, slujitorii cultelor, nutrim convingerea nestrămutată că avem la cârma națiunii noastre conducătorul care poartă neabătut crezul și voința poporului român, din mijlocul căruia s-a ridicat, veghind pururea, cu inima și cugetul înaripate, pentru rostuirea fericită și înțeleaptă a țării, pentru soarta păcii și a vieții în întreaga omenire.“ (Scînteia, 24 mai 1985) „Ensemble avec les hiérarques, le clergé et les fidèles de l’Église Orthodoxe Roumaine, nous renouvelons notre décision d’apporter
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rudă cu sfinxul, cu cap de leu, trup de capră și coada de șarpe, a cărui gură voma flăcări. Apoi zeii l-au părăsit și chiar l-au urmărit cu ură. Belerofon a vrut să se ridice cu calul său Înaripat și să cucerească Olimpul, dar zeii l-au prăbușit, ne explică Pindar. Căderea sa Încheie ceea ce biruința asupra Himerei Începuse. Beat de victorie, Belerofon n-a recunoscut În sîngele Himerei care-i mînjea mîinile singurătatea care-l aștepta. Acum aventurile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
bolii apar sub forma unor „fete de jid” : „Trei fete de jid Încuie [= constipă], trei fete de jid descuie” <endnote id="(579, p. 547)"/>. În fine, În descântecele de dragoste din Transilvania, când descântătoarea cheamă la ordine un demon feminin Înaripat, ea Îl aseamănă cu o evreică grasă măritată, folosind termenul corespondent În limba idiș (Balabuste) <endnote id="(774)"/>. Lăcustă, lăcustă, Mare balabustă, Pe mine mă ascultă : Fă-l, prefă-l pe ăst voinic Să beie, să mă ieie <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la autoritatea unor autori consacrați, are în vedere referiri din presa vremii (reviste și ziare), memorii, amintiri, arhive, chiar „arhiva autorului”. Un cărturar, un om de cultură el însuși, un spirit nobil (se simte un fior uman, o vibrație caldă, înaripată, în scrisul său, se simte afecțiunea, o anume distincție, un inviolabil respect pentru om) într-un stil îngrijit, ponderat, adecvat profilului inerent al lucrării, de o rară decență și eleganță, autorul reînvie figuri, grupări, școli științifice, astfel cartea sa putând
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
credincioșii obișnuiți se complac în păcate secrete, aceste păsări vor destăinui lumii întregi ce fac ei, după cum spune Dumnezeu prin înțeleptul Solomon în Eclesiastul 10,20: “Căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ți ducă vorba și un sol înaripat să-ți dea pe fața vorbele”. Domnul Isus a spus în Marcu 4,22: “Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină.” Dumnezeu va proteja reputația (chiar dacă la prima
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și pe scenă mă pomenesc cu o coroană de premiant și un voluminos pachet de cărți tipărite la „Fundația Regală”, orchestra școlii repetă imnul premianților, apoi aplauze și iarăși aplauze. În sufletul meu tumult de emoții și gânduri tot mai înaripate. Tata mă tot fura cu privirea și avea și el lumea gândurilor și emoțiilor lui... După terminarea acestei festivități directorul, urmat de profesori, părăsește sala, dar știind că în septembrie va fi înlocuit de prof. Paul Constantinescu, îi dă întâietate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
copleșitoare! În dimineața următoare Alieta ne ia cu mașina și ne duce la locuința ei, urmând să sărbătorim Paștele catolicilor, aflat atunci cu o săptămână înaintea celui ortodox. O atmosferă ca de Paști, voie bună, confort și stimulent al gândurilor înaripate!... Aproape n-am știut când s-a înnoptat, după care, cu aceeași mașină Alieta ne-a dus la locuința fiicei mele... Din ziua următoare, însoțit de ghidul meu drag, încep să cunosc Parisul cu minunatele și neasemuitele frumuseți! În jurul meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noastre, de compozitorul Gheorghe Dumitrescu în opera Ioan Vodă cel Cumplit. Prin cântecele sale, Gavriil Musicescu a fost prezent în toate manifestările patriotice și culturale ale țării. În septembrie 1877, cu prilejul marii întruniri de la Universitatea din Iași, compune un înaripat „marș eroic” intitulat Arme, arme. Sub titlul Fiii României, marșul s-a cântat la reprezentațiile de gală în cinstea căderii Plevnei. Soldaților români le-a mai închinat cântecele Moartea vitează și Oșteanul român, pe versuri populare. O remarcabilă autenticitate artistică
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
se debattant parcă, la impactul cu culorile de toamnă (descrise cu propriile lui cuvinte ca o „chapelle ardente de feuilles aux tons violents“), cu glasurile Îndepărtate din vale, cu un stol de porumbei ce brăzda cerul fraged, compusese acea romanță Înaripată (și singura persoană care a memorizat melodia și toate cuvintele a fost fratele meu, Serghei, pe care aproape că nici nu-l băga În seamă, care mai era și bâlbâit, pe deasupra, și care a murit și el). „L’air transparent
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pământul, să devină "Stăpâna Lumii"!... De ce nu? La puterea banilor lor... sugerează Țamblac. Să nu le-o ia înainte Mahomed, cu "puterea armelor lor", zâmbește sarcastic Ștefan. Treci peste comèdie. Și?... În "Palozzo ducale", urcam "Scara uriașilor" străjuită de lei înaripați, mă sprijineam de balustrada aurită și mă gândeam cu durere la prăpastia căscată între bogăția cu huzur a Apusului catolic și sărăcia amară a Răsăritului pravoslavnic, cuvântă Țamblac. Știu! i-o taie Ștefan. O să umplem prăpastia aiasta cu trupurile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate cu rațiune. Existau două triburi de creaturi: păsările sau tribul înaripat și animalele. Primul era organizat și avea un șef: vulturul. Aceste triburi de creaturi țineau consilii foarte des și păsările vroiau să admită lumina. Dar animalele refuzau cu obstinație. Până la urmă, păsările au declarat război animalelor. Animalele erau înarmate cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dintre ei a căutat adăpost în crăpătura unui munte din Arizona care se poate vedea și azi cu ochiul liber (transformat în piatră strălucitoare), lucind în roci. Iar urșii, când erau răniți, se multiplicau în alți urși; cu cât tribul înaripat încerca să-i omoare pe urși, cu atât mai mult se înmulțeau ei. N-au putut să fie omorâți nici dragonii, ce erau acoperiți cu patru straturi cornoase în care săgețile nu puteau pătrunde. Unul dintre monștri, cel mai hidos
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]