2,631 matches
-
datorită descărnării și lipsei grăsimei, scheletul omenesc a putut fi transformat repede În cenușă...! După cum se presupune, la dispariția zecilor de mii cadavre nu au participat deținuți:arderea ori Îngroparea acestor cadavre era făcută În exterior și numai de gărzi Înarmate și la depărtări de orice activitate omenească. Toate miile de victime văzute de mine În lagărul morții Văcărești, au fost omorâte ori au murit fără Îngrijiri medicale inexistente datorită unor boli contagioase...! Afirm din nou, având la bază adevărul: victimele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În amiaza mare, aceștia cu rapiditatea unui record de viteză, sparg geamul vitrinei burdușite cu bijuterii, colectează aproape tot, dispărând Într-o așa manieră Încât ai senzația unei iluzii optice...! Pentru a-și proteja averea, negustorii au angajat detectivi particulari Înarmați, ce țin sub observație atât vitrina auriferă cât și fiecare mișcare a unor potențiali jefuitori pentru a interveni În forță...! Deocamdată, aceasta-i lumea În care trăim...!! Tony Pavone 20 decembrie 2010 Tony Pavone inginer constructor este detașat În capitala
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el, pentru că oamenii Înapoiați trebuie văzuți de pe cal. Împrumutase Forța și libertatea lui Jakob Bruckhardt de la Sammler, și Îl afectase puternic. Voise să examineze popoare În diverse stadii de dezvoltare. În Marocul Spaniol fusese jefuit În hotel. De un om Înarmat, ascuns În dulap. Apoi zburase În Turcia și Încercase din nou. Cumva reușise să intre În Rusia călare. În Armenia sovietică fusese reținut de poliție. După ce Gruner se dusese de cinci sau șase ori să Îl vadă pe senatorul Javits
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fie puterea navală dominantă În Mediterană, o râvnă stupidă de două veacuri, și la aceasta, sub auspiciile „revoluționare“ ale Kremlinului, Încă se mai lucra, În același mod - se lucra! Chiar nu conta faptul că În curând dominația plutitoare a navelor Înarmate va fi la fel de depășită de vremuri precum Ashurbanipal, la fel de stranie ca zeii egipteni cu cap de câine? Păi nu, nu conta. Nu mai mult decât conta dispariția evreilor din Polonia pentru antisemitismul polonezilor. Acesta era sensul stupidității istorice. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
revoluției, în care noi eram inconștienți figuranți. Mâna plină de sânge a armatei române trebuia spălată; iar noua putere trebuia să se legitimeze în focul luptei pentru cauza poporului. Așa că au inventat Marele Inamic: Teroriștii! Ăștia erau vicleni, fanatici, bine înarmați și peste tot, măi frate. Dar nu-i nimic, noi, armata, vă apărăm! Totdeauna v-am apărat! Ne dăm viața pentru poporul suveran, tragem în tot ce mișcă. De diversiunea de la televizor am aflat indirect, și mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
întâlnirea de lucru cvadripartită la nivel înalt prin care "părțile în conflict" sunt invitate: să înceteze neîntârziat și necondiționat focul pe toată linia de confruntare; în 24 de ore de la încetarea focului, ambele părți să procedeze la dezangajarea formațiunilor lor înarmate; să treacă la crearea unor zone și culoare de securitate; să se examineze problema forțelor de separare și să se asigure neutralitatea Armatei a 14-a. Statutul armatei, termenele și modalitatea de retragere a acesteia urmau să fie stabilite în cadrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
problemelor din raioanele din partea stângă a Nistrului ale Republicii Moldova. Reprezentanții M.A.E. roman la negocierile cvadripartite au avut o contribuție concretă la formularea măsurilor convenite, care vizau, în principal, consolidarea regimului de încetare a focului, dezangajarea imediată a formațiunilor înarmate, retragerea completă și definitivă a acestora, demobilizarea unităților de voluntari și dezarmarea lor, ca și a persoanelor civile, deminarea zonelor minate, crearea condițiilor pentru reîntoarcerea refugiaților la căminele lor, organizarea plecării de pe teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor străini care au participat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a sus ordenes Senor" la dispoziția dumneavoastră, domnule! La sosirea mea la Santiago, relațiile ambasadei noastre cu militarii se normalizaseră. Citisem, din informările venite prin cifru de la ambasadă în săptămânile următoare loviturii de stat, că ambasada era înconjurată de militari înarmați, că nimeni nu avea voie să iasă sau să intre ceea ce nu numai că era în contradicție cu prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice (1961), dar era în contradicție cu necesitățile umane, cotidiene ale unor oameni de a se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stat de a admite că teritoriul său pe care l-a pus la dispoziția altui stat să fie folosit de către un alt stat pentru comiterea unui act de agresiune; g) trimiterea, de către sau în numele unui stat, de bande sau grupuri înarmate, de forțe neregulate sau mercenari, care săvârșesc acte de forță armată împotriva unui alt stat de o astfel de gravitate încât ele echivalează cu actele enumerate mai sus sau faptul de a se angaja în mod substanțial într-o astfel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
soarta mulțimii. Eu însumi n-am învățat nimic cu adevărat important despre viață decât dezgolind inimile prinților și pe ale femeilor. Solia noastră a intrat așadar în sala Ambasadorilor unde Boabdil trona la locul lui obișnuit, înconjurat de doi soldați înarmați și de câțiva sfetnici. Avea riduri extraordinar de adânci pentru un bărbat de treizeci de ani, barba cenușie și pleoapele veștede; în fața lui, un enorm brasero din aramă cizelată ascundea vederii celorlalți picioarele și pieptul sultanului. Era la sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
iau pe un anume traseu, am fost întors din drum de către călăuze pentru simplul motiv că leii tocmai sfâșiaseră o întreagă caravană! S-a întâmplat chiar ca o singură astfel de fiară să atace un detașament de două sute de călăreți înarmați și să omoare cinci-șase dintre ei înainte de a bate în retragere. Cu siguranță, leul este animalul cel mai curajos dintre toate, o spun cât se poate de firesc, din moment ce tocmai numele acestei fiare sălbatice aveam să-l port vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
soldați pedeștri înarmați cu arcuri și săgeți înmuiate în otravă. Când se deplasează dintr-un oraș într-altul, se urcă pe o cămilă, la fel ca oamenii curții sale, care sunt însoțiți și de cai ținuți în frâu de slugi înarmate. Dacă nimerește peste dușmani și e nevoit să se bată, prinții și soldații sar pe cai, în vreme ce slugile leagă picioarelor cămilelor. Când principele obține o victorie, toată populația care s-a luptat împotriva lui e capturată și vândută, adulții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zi am plecat la palat, unde mi-a fost acordată o audiență chiar în ziua aceea, ținându-se seamă de doliul care îmi lovise familia. Totuși, nu am fost primit în particular. Suveranul îi avea în preajmă pe căpitanul slugilor înarmate, pe șeful cancelariei domnești, păstrător al sigiliului regal, pe maestrul de ceremonii, cât și pe alți curteni, cu toții mai somptuos înveșmântați decât monarhul însuși și pălăvrăgind nestingheriți între ei în vreme ce eu înșiram, emoționat, fraze cu trudă pregătite dinainte. La răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unirea musulmanilor. De îndată ce vei porunci, voi porni spre Sousa ca să-l întâlnesc pe Ahmed și voi face tot ce pot ca să-l aduc la chibzuință. Suveranul mă bătu ușor pe umăr în semn de satisfacție și le ceru căpitanului slugilor înarmate și păstrătorului sigiliului regal să se apropie: — Veți trimite chiar în seara asta un sol la casa lui Zeruali. Îi veți porunci să părăsească orașul nostru pentru cel puțin doi ani. Să se ducă în pelerinaj, apoi să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întorcea cu destulă teamă în provincia aceea în care făptuise atâtea fărădelegi în trecut, dar stabilise câteva contacte cu principalii șefi de clanuri, împărțise câteva pungi cu bani și pusese să fie însoțit în călătorie de vreo patruzeci de gărzi înarmate, cât și de un văr al suveranului din Fès, un prinț alcoolic și destul de pârlit pe care l-a poftit să stea o vreme în casa lui, trăgând astfel nădejde să-i amăgească pe oamenii muntelui că era în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la lumina zilei, să străbat ulicioarele, care forfoteau de oameni, urmat de o impunătoare caravană: două sute de cămile încărcate cu tot soiul de mărfuri, dar și cu douăzeci de mii de dinari, o comoară apărată de vreo cincizeci de gărzi înarmate, îmbrăcate și întreținute pe cheltuiala mea, ceea ce era menit să le taie avântul bandiților care mișunau pe drumuri. De trei ori m-am oprit, în fața medersei Bu-Inania, în curtea moscheii andaluzilor, apoi pe ulița Olarilor, în vecinătatea zidului, ca să azvârl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pluteam în derivă, de pe o stradă pe alta, de la un suk la altul, pe jumătate inconștient, trăgând pe nări mirosul de șofran și de brânză prăjită, auzind ca într-un vacarm îndepărtat strigătele vânzătorilor care mă solicitau. În lipsa slujitorului meu înarmat, rămas la spectacolul lui macabru, măgarul începu să hoinărească prin oraș după cum avea chef și după cum era deprins. Și acest lucru a durat până ce un negustor, băgând de seamă starea mea de indispoziție, apucă frâul și-mi întinse o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre aghiotanții săi. Adunarea abia începuse când s-a produs un tumult neobișnuit: sute de cămile purtând încărcături de câlți aprinși, dădeau năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să fiu cel care îl va săvârși! ANUL CETELOR NEGRE 932 de la hegira (18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete puternice și din imense izbucniri de mânie. Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Era totuși numit „marele diavol“ și era iubit ca atare, neîmblânzit, cutezător, avântat, luând cu asalt femeile și fortărețele; oamenii se temeau de el și le era teamă pentru el, de aceea se rugau lui Dumnezeu să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai iute decât o lance. Pe moment, omul mi s-a păru foarte neplăcut. Dar mi-am schimbat curând părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l facă să se prăbușească, dar nici ușor de îndurat. Loviturile de bici deveniseră o obsesie. Nu avea altă cale de ieșire decât să ajungă la altar. Furia lui Antonius își schimbă deodată ținta; nu se mai îndrepta împotriva bărbaților înarmați sau a bărbatului mascat din spatele său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți că, în adâncul conștiinței sale, ceva se schimba. Se simți dintr-odată liber, cuprins de o profundă emoție. Se îndreptă spre altar, ridică tinctorium-ul și, cu furie și durere, ca și cum ar fi ucis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]