947 matches
-
supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație prielnică, atunci aceste trei elemente se vor intersecta și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încâlcit ne va duce la un hotel de mâna a treia din preajma unei piețe. În prim‑plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecând după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga‑Sofia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în stânga și-n dreapta O dă gratuit la borfași Dependenții se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
deși mi se par extrem de importante; ele își garantează existența activă mai ales prin refuzul lor de a se lăsa exprimate, refuz care nu le aparține lor, ci nouă, pentru că lor le este egal, și așa mai departe. Pare cam încâlcit ce spun, mă rog, n-am să insist, am să spun doar că, după una din peregrinările mele deloc meditative, i-am declamat Zenobiei : „Eu, dragă, după câte știi, sunt ceea ce s-ar putea numi un citadin; m-am născut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost cuminte“, mi-a șoptit. „Zenobia“, am spus, „să nu mai faci asta niciodată, auzi ? Dacă se mai întâmplă o dată, să știi că mor și gata...“. VI Martorii 1. Fiecare poartă cu sine un neadevăr menit să-i deslușească mișcarea încâlcită a lumii sublunare. Acesta se numește adevăr și ține până când apare altul. Destinul său pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o noapte destul de agitată, deși primise un somnifer, Radu se trezi destul de buimăcit și cu ochii tulburi, privindu-se în oglindă, constată că este palid, iar părul lucios pe care-l purta peste urechi i se păru o claie încâlcită, dezagreabilă dar și barba pe care nu și-o mai răsese din ziua cu pricina. După ce făcu un duș și se bărbieri arăta mult mai vioi. Simți o mai bună dispoziție. Acum starea lui se îmbunătăți vizil. Deodată îl apucă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
plină de dinți înfricoșători Cum am putut, cum n-am putut, m-am aruncat să-l prind de mână și să-l extrag din pericol, dar n-am reușit a-l desprinde și a-l mântui de cablul cel foarte încâlcit, încât bușteanul cel purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zbătea încercînd să iasă și nu putea. Mă gândeam că semăna cu mine. Eram frați. Tot așa făcusem și eu. Construisem un joc până ce căzusem în capcana lui. Am vrut să ajut păianjenul, să-l scot de-acolo, din ghemul încîlcit de fire, dar m-a înțepat și atunci, enervat, dintr-un singur gest am măturat toată pânza aceea cu păianjen cu tot. Cred că l-am omorât. După asta am simțit un fel de gol în stomac. Așa se întîmplă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar rămân singură. GÂND: Nu-i nici o taină, fată dragă. Rămâi unde te afli. Tare mă tem, nevastă, că va trebui să cerem și să așteptăm duh din cer în dezlegarea unei cimilituri, decât care alta n-am întâlnit mai încâlcită. Brăduț, dă tu de veste să poftească sfetnicii chiar aici; mă aflu cam trudit și-am găsit bun loc de odihnă. (Brăduț iese, revine imediat) LIOARA: Tot nu pricep... GÂND: Vei pricepe îndată. Iaca ce-i: Zarvă-Împărat, megieș al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de aur. Slujitorul cu sulița are un ochi mai puțin decât slujitorul numit Meletie. Poftim să ni se dovedească și să ni se spună cum se numește slujitorul cu arcan." GÂND: Ei, ce părere aveți domniile voastre? SFETNIC II: Cu adevărat, încâlcită cimilitură, Măria Ta! SFETNIC III: Ne trebuie table și tibișir, să-nșirăm semne și prepusuri. Greu ne-a fi să ajungem la un capăt numai în trei zile. GÂND: Atuncea cum vom face? LIANA: Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măria Ta, dacă-mi îngădui, aș spune că eu am mai întâlnit istoria asta într-o carte veche și m-am veselit atunci de ascunzișurile ei. Cu voia Măriei Tale, pot dovedi că cele arătate nu-s chiar așa de încâlcite, ci mai mult o învăluire de vorbe. SFETNIC I: Cine-i această copilă, și cum cutează a înfrunta înțelepciunea și spusele unor bărbi bătrâne?! GÂND: Înțelepciunea poate sălășlui și-n capetele tinere, Întâiule Sfetnic al nostru. Să vedem ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dumnezeule...", Și acum și pururea...". Riposte similare, ca un ecou, ajung mai de departe "...oaaamne...", "...taaale...", "eeeecilor..." etc. SISOE ( Iese din colibă, încă amețit de somn. Poartă o aureolă abia vizibilă. E îmbrăcat într-un anteriu destul de uzat. Barba cam încâlcită și părul nepieptănat de mult. Are în mână o cățuie cu tămâie aprinsă. Tămâiază în cruce, apoi vine spre rampă executând spre public aceeași mișcare. Duce cățuia în colibă, iese, se întinde, cască a lehamite.): Cuvine-se cu adevărat cântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cine o urmărise de dimineață. Femeile știu întotdeauna când sunt privite chiar fără a fi văzute, și când sunt văzute chiar și fără a fi privite. Și cei doi își văzură de drum, în direcții opuse, tăind cu sufletele lor încâlcita pânză de păianjen a străzii. Căci strada alcătuiește o țesătură în care se încrucișează priviri pline de dorință, de invidie, de dispreț, de compasiune, de dragoste, de ură, cuvinte vechi al căror spirit a rămas cristalizat, gânduri, năzuințe, o întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decisiv: am intrat în căminul ei, am intrat în sanctuar. Știi ce-nseamnă să faci un pas decisiv? Vânturile sorții ne împing și toți pașii noștri sunt decisivi. Ai noștri? Oare pașii aceia sunt ai noștri? Mergem printr-o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
presus de orice, în miracolele specializării muncii și în enormul progres adus științelor de legiunea plină de abnegație a broscodisecătorilor, a lexicovânătorilor, a calendaroadulmecătorilor și a picuronumărătorilor de toată mâna. Atenția îi era ispitită îndeosebi de cele mai spinoase și încâlcite probleme ale istoriei noastre literare, cum ar fi locul de naștere al lui Prudențiu, deși în ultimul timp, din pricina unor eșecuri amoroase, se consacra studierii femeilor spaniole din veacurile trecute. Tocmai în lucrări de natură aparent insignifiantă se puteau vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de istorie! Presupun că îmi voi face serios o cultură cinematografică video la televizorul meu minuscul. De ce nu? Ar merge cam două-trei filme pe săptămână pe care le mai iau și gratis de la Main Library. Indochina a fost superb. O încâlcită poveste a pasiunilor erotice și politice, cu deznodământ logic în economia marilor întâmplări ale filmului. Catherine Deneuve își trăiește rolul ca o franțuzoaică matură, trecută prin ciur și dârmon. Povestea în sine este de o pasionalitate magmatică. Mereu ceva dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma unei sticle culcate, largă la răsărit și cu gâtul alungit spre apus. Intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici o dramă. În realitate, toată lumea era fericită că anumite lucruri de bun-simț sunt spuse, În fine, fără ocolișuri. — De când e Shuster aici, Îmi mărturisi Într-o zi Șirin, există În atmosferă ceva mai sănătos, mai curat. În fața unei situații haotice, Încâlcite, ne imaginăm Întotdeauna că e nevoie de secole ca să ieșim din ea. Dintr-odată, apare un om și, ca prin farmec, copacul pe care-l credeam condamnat Înverzește din nou, reîncepe să dea frunze, roade și umbră. Acest străin mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În plin soare. În definitiv, ce altceva Înseamnă și ceasurile cînd marea limpede Îmi neagă orice tristețe și sînt plin de ceea ce simțurile mele descoperă? Entuziasmul gîndirii grecești i-a cerut lui Tezeu nu atît să pună ordine În galeriile Încîlcite, cît vitejia de a nu le cădea victimă. Dacă ne mulțumim cu atît, el este un erou logic. Căci e, Într-adevăr, absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o șansă, deși nu vom ieși niciodată la fel cum am intrat În labirint, ne vom fi pierdut În meandrele lui o parte mai mare sau mai mică de viață pentru a descoperi că lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
obișnuită. — A, iată tovarășa secretară. Înseamnă că ședința biroului executiv s-a încheiat. Iată, puteți vorbi chiar cu tovarășa... Lângă dactilografă aparuse o gospodină scundă, modest îmbrăcată. Fustă groasă, gri, jachetă de lână tricotată, albastră. Ochelari, nas lung, păr puțin, încâlcit. Întindea o mână mică, umedă, cu unghiile tăiate până la carne. — Ați venit, desigur, tot pentru noua lege. Este o măsură de stat, n-o pot discuta... Vocea era răgușită, ruginită, dar blândă și obosită. Știți, eu nu vreau decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sosia, cu care împarte jocul, Înalt Prea Păcătoșenia Sa, geamănul, bastardul, seamănă și el cu biata noastră făptură. Așa că: încă și încă o dată, o mie de ori, forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
totul altă perioadă, dar nu-i mai păsa, voia să-l aibă. Ajuns acasă, îl aruncase pe masă, nu-l mai privi. Era și acum în același loc, îl stânjenea, dar n-avea nici o curiozitate să contemple acele fugare notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în față, lângă șoferul tânăr și tuciuriu. Tolea în spate, turuind. — Apollo sau Christ, n-are importanță. Mereu am stat noi între frumusețe și crez, cunoaștere și credință. Atena și Ierusalim, păi... Abia apoi s-a renunțat și la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un animal bolnav la soare, Stau cu tine! mè anunțè ca si cum ne-am cunoaște demult, familiaritatea din vocea ei fècându-mè sè tresar, Ce vrea oare de la mine? În privirea cu care mè fixeazè plutește ceva că o prevestire nefastè, pèrul încâlcit, sârmos, îi cade peste fațè, intrându-i în ochi, eu încercând sè-mi redobândesc capacitatatea de a judeca lucrurile, gândindu-mè cum aș putea, în împrejurarea de fațè, sè scap de prezența ei supèrètoare, cântèrind cu luciditate toate posibilitèțile de ieșire din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]